» Plasamentele cu venit fix au facut in iulie o partitura de zile mari: depozitele bancare si obligatiunile au atras cei mai multi bani de la investitori dupa ce in primul semestru cota lor de piata s-a marit considerabil.
Ati incercat vreodata sa va imaginati piata de capital ca pe o orchestra? Iar portofoliul unui investitor ca pe o partitura, o compozitie muzicala cu ritm, armonii, linie melodica? Asa ca, daca tot vorbim de instrumente (de investitii) de ce nu ne-am gandi ca depozitele bancare, de pilda, ar putea fi instrumentele de percutie. Ies rar in fata, prezenta lor e cumva discreta, pe fundal, dar simti imediat cand lipsesc pentru ca au o mare calitate: sunt un fel de reper, de la acolo vine ritmul, tempoul; partitura se bazeaza pe ele tot asa cum un investitor obisnuit isi evalueaza riscurile si randamentele avand in minte, prima data, cat poate castiga din dobanda bancara. Mergand cu analogia mai departe, componenta ritmica a partiturii ar putea fi asemuita cu fondurile cu venit fix: cele monetare si de obligatiuni care, precum un metronom, livreaza castigurile cadentat si sunt baza oricarui portofoliu bine echilibrat.
Vine apoi componenta armonica: o combinatie concomitenta, in proportii atent cautate, de acorduri si sunete ale mai multor tipuri de instrumente. Ar fi asemanarea cu fondurile diversificate care, investind in depozite bancare, obligatiuni si actiuni, adesea cauta combinatia cea mai buna intre risc si castig. Partitura lor e ceva mai complicata, riscul creste, la fel si posibilitatea de castig.
In fine, nu poate lipsi componenta melodica. Sprintara sau lenta, anosta sau surprinzatoare, melodia aduce expresivitate si emotie tot asa cum plasamentele in actiuni duc investitorii de la bucurie la necaz. Cand alegeti un fond profilat pe actiuni, puteti echivala creativ acordurile grave cu scaderea cotatiilor si acutele cu maximele istorice de pret si va puteti imagina, de-a lungul unei perioade de tranzactionare, un menuet, o polca, un vals sau, de ce nu, o opera rock moderna in perioadele mai volatile.
Ca tot veni vorba de partituri: de vreo doua-trei luni incoace investitorii au redus rolul celeilalte componente si au scos la scena percutia solo-uri spectaculoase. Fondurile cu venituri fixe au atras, mai cu seama in iulie, cea mai mare parte a subscrierilor nete; fondurile pe actiuni si cele diversificate au ramas in surdina ori au tacut de-a binelea. Soldurile negative, adica rascumparari mai mari decat subscrierile (-5,7 milioane lei la diversificate si –6,3 milioane la actiuni) arata ca apetitul pentru risc e in continuare scazut si investitorii prefera partitura in randament minor, dar sigur.
Bucata preferata din iulie: Simfonia I, fond monetar, care sub bagheta "dirijorilor" de la BRD Asset Management le-a adus investitorilor un randament de 7,4% pe 12 luni, (calculat de Asociatia Administratorilor de Fonduri la sfarsitul lui iulie). Fondul sta cel mai bine in categoria monetarelor, e al treilea din sectiunea celor cu venit fix si a reusit sa atraga luna trecuta subscrieri nete de peste 32 de milioane de lei, cu mult peste subscrierile nete din toate cele 6 luni ale lui 2008, din categoria sa. Numarul mare de persoane juridice (peste 500 – cel mai mare din piata) arata ca fondul administrat de bratul investitional al BRD a ramas preferatul investitorilor institutionali. Ei detin de altfel marea majoritate a activului net (aproape 84%, in iulie, potrivit AAF), restul fiind plasamentele celor aproape 3.200 de persoane fizice.
Un alt instrument-vedeta al partiturii fondurilor cu venituri fixe, in ceea ce priveste banii atrasi, este BCR Obligatiuni (cu o evolutie chiar mai spectaculoasa daca ne gandim ca fondul e foarte tanar). Lansat in martie 2008, BCR Obligatiuni (±6,34%, potrivit kmarket.ro), administrat de BCR Asset Management, a ales o cheie inspirata si si-a adjudecat rapid cea mai mare cota de piata: aproape 11%, cu cele mai mari active nete, aproape 100 de milioane de lei, si un numar de investitori in crestere, stimulat probabil de politica de comisioane.
De altfel, mai mult de o cincime din averea fondurilor este detinuta de BCR Obligatiuni si Simfonia. Fiecare detine o cota de peste 10% din totalul activelor nete, la distanta semnificativa de locul 3 din top, un fond tot din familia BCR, dar dintr-o categorie de risc ceva mai ridicat, cea a diversificatelor (BCR Dinamic, -17,4% randament la 12 luni, cf. AAF).
Cum spuneam instrumentele cu risc ridicat, actiunile, au trecut pe fundal si asteapta o partitura mai vesela. Mersul melodic e un pianissimo descendent cu randamente pe ultimul an cuprinse intre aproape –49,1% (Napoca) si –23,3% (Premio). Iesirea decisiva din registrul grav se lasa inca asteptata, dar nu uitati recomandarea brokerilor: plasamentele in fonduri trebuie privite ca investitii pe termen lung, iar experienta ultimului an arata ca orchestratia cea mai echilibrata o constituie andante, moderato si allegro… ma non tropo. Altfel riscati prea mult si plasamentul poate iesi din piata pe acorduri de mars funebru!
