» Inca o dovada ca mai multe zone din Romania au devenit propice culturilor exotice. Taranii din satul prahovean Tohani cultiva migdali de mai bine de 200 de ani. Datorita climatului mediteranean al zonei, arborii s-au acomodat fara probleme.
» Specialistii in horticultura ne-au spus ca zona respectiva e propice si altor culturi exotice, precum kiwi si banane. Numai ca taranii din Tohani au luat-o inaintea stiintei si au plantat, de vreo zece ani incoace, smochini, pe care ii protejeaza iarna cu folii de plastic.
» Recolta anuala de migdale atinge o tona in acest sat prahovean. Taranii isi vand produsele fie la piata, fie intermediarilor, care, la randul lor, le livreaza fabricilor de ciocolata. Autoritatile locale vor sa organizeze o scoala pentru tarani, astfel incat localnicii sa afle de la specialisti cum pot cultiva si alte fructe exotice.
Migdalii romanesti au o poveste frumoasa intr-un anume colt de tara, acolo unde au aparut cu mai bine de 200 de ani in urma. Trebuie sa ajungi la Mizil, in judetul Prahova, apoi sa lasi campia in urma si sa te avanti pe "valurile" line ale dealurilor care iti ies in cale in timp ce urci spre comuna Gura Vadului, strabatand "padurea" tot mai deasa de vita-de-vie, pana cand ajungi intr-o vale inconjurata de stancarii, in satul Tohani.
Localnicii ne spun ca aici, la ei in sat, se vad cel mai bine urmele unei foste mari, ale carei adancuri s-au incovoiat apoi, facand sa vedem azi dealurile albicioase, din calcar, protejate ca rezervatie naturala. Cateva zeci de case abia se zaresc de unde ne-am cocotat noi, in varful unei movile, ca sa vedem satul. Zidurile mici au fost "inundate", dar nu de apa, ci de pomi, de mii de pomi. Sunt migdalii. "Acum e nimic, sa vedeti primavara cum e aici", ne spune unul dintre batranii locului, Iuliu Popa. Primavara, cand infloresc migdalii, tot satul se imbraca in albul florilor. Atunci chiar ca nu se mai vad deloc casele. "Doar un covor alb e intre dealurile astea", zambeste gazda noastra, care ne spune si povestea acestor locuri, in timp ce ne invita in curtea sa, sa ne plimbam agale pe "aleea migdalilor".
Satul boieresc
Povestea veche a Tohaniului a fost transmisa de la bunici la nepoti. Un ardelean, Tohaneanu, s-ar fi stabilit pe locurile acestea, atestate documentar inainte de anul 1600. si tot pe aici, pe malul paraului Tohaneanca, Mihai Viteazu a purtat o batalie cu polonii. Satul de azi avea, cu mult timp in urma, alta infatisare decat cea de azi. "Erau aici numai case de boieri si nu se vorbea decat ca la Bucuresti, cu «doamna» si cu «domnule». Era alta lume", auzim de la nea Popa.
Fostele conace pe care le vedem azi, aruncate peste dealuri, cu peretii si acoperisurile incovoiate de trecerea timpului, parca ar vrea sa vorbeasca despre timpurile cele vechi. "Aici au avut mosii printul Nicolae, Brancoveanu… multi", adauga barbatul. si tocmai boierii, care mergeau prin Grecia sau prin alte tari mai calde, au adus la Tohani puietii de migdal. si pomii s-au prins in pamantul acesta amestecat cu piatra. Taranii de aici n-au facut nimic special, de-a lungul timpului, ca sa-i aclimatizeze sau ca sa inmulteasca palcurile de copaci. "Daca e sa cada acum un sambure pe jos, primavara viitoare vezi cum a rasarit acolo o tufa de migdal", ne arata ei puietii care rasar la tot pasul, "jucandu-se" printre picioarele noastre.
Sapte hectare exotice
Migdale dulci si migdale amare. Sunt cele doua soiuri care cresc la Tohani. Aflam si cate ceva despre ce se intampla cu fructele dupa ce sunt culese toamna. Mai intai trebuie sa spargi coaja tare, maronie. Scoti miezul si il pui in apa fierbinte, il lasi acolo cateva minute, timp in care pielita se desprinde singura si ramane "inima" cea alba, lunguiata, subtire, pe care gospodinele o folosesc la prajituri. si ce prajituri! Altii pun "nucile" – caci asa le-au poreclit – in saci, cu tot cu coaja lor cea tare, apoi le vand intermediarilor care misuna prin sat. Un kilogram de migdale, in coaja, se vinde cu trei lei. Acestia sunt banii castigati de tarani. Dar lumea stie ca intermediarii se duc apoi la piata sau la fabricile de ciocolata si vand doar miezul alb, cel curatat de coaja si de pielita, cu un pret de cel putin zece ori mai mare.
Ca sa nu mai zicem aici de industria farmaceutica sau de cea a cosmeticelor, unde migdalele au un rol important in diverse produse. Satenii se mai duc si ei la piata cu migdali, cum faceau si pe vremea comunismului, dar acum merg mai rar, pentru ca le e greu. Majoritatea sunt oameni in varsta. Cert e ca la fiecare recolta se strange aproape o tona de migdale, din tot satul. Statistica oficiala arata ca la Tohani sunt sapte hectare pe care cresc pomii exotici care, intre timp, "au devenit romanesti" – rade cu pofta gospodarul, in timp ce sparge intre doua pietre cateva roade ale pamantului, culese anul trecut, ca sa le gustam miezul. "Daca le udati cu putina apa si apoi le dati cu un praf de sare si le bagati putin la cuptor, e o minunatie ce mancati", retinem un sfat bun.
Climat mediteranean la poalele Carpatilor
Despre migdalii din Tohani am intrebat si la Universitatea Agronomica din Bucuresti. Ceva amanunte despre zona am aflat de la profesorul Adrian Peticila, doctor in horticultura, care ne-a confirmat faptul ca zona aceea cu dealuri line de la curbura Carpatilor beneficiaza de un climat bland, mediteranean, care ingaduie culturilor exotice sa se dezvolte. Acolo ar putea la fel de bine sa fie cultivate si alte soiuri care in prealabil au fost aclimatizate de specialistii romani, precum kiwi si banana nordului. Dar uite ca taranii din Tohani au luat-o inaintea stiintei si au mai incercat ceva nou. E vorba de smochini.
Se poate spune ca migdalii au un rival de temut acolo, intre dealurile de piatra, de aproape zece ani incoace. Tufele au prins curaj si s-au inaltat la cativa metri de sol. Barbatii stiu ca pomisorii astia trebuie protejati de frig, in timpul iernii, cu folii din plastic, in timp ce femeile au invatat sa faca niste dulceturi de nu te mai lasi dus din locurile astea daca te pui la masa si gusti din asemenea bunatati.
» Lectii pentru Tarani
Daca la toamna aveti drum prin judetul Prahova, puteti sa mergeti la Tohani, la Festivalul florilor de migdal, care a avut prima editie in 2002. Ba mai mult decat atat, primarul din Gura Vadului, Constantin Lungu, ar vrea sa inceapa o colaborare cu Universitatea Agronomica din Bucuresti, pentru ca satenii sa invete mai multe despre fructele exotice, dupa ce a auzit de la noi ca in zona asta ar putea creste banane si kiwi. Ar fi, cum s-ar spune, o buna oportunitate de afaceri pentru cei 2.554 de locuitori ai comunei.
Dar lumea de aici nu e multumita de migdali doar pentru fructe, ci mai ales datorita radacinilor puternice ale acestor copaci, care de-a lungul timpului au stabilizat dealurile, asa ca despre alunecari de teren, nici pomeneala sa auziti prin partile astea! Cat despre industrie, ce sa zici? Poate va fi, poate nu. Dar pana atunci ati face bine sa bateti la prima poarta pe care o intalniti in cale. Veti fi primiti cu bucurie si vi se vor pune in fata fructele exotice, sa le gustati. si apoi veti auzi povestea locului. Tare mult le place tohanenilor sa povesteasca…
