In urmarirea obiectivului de peste un miliard euro profit net in 2008, bancile din Romania au realizat deja in primele patru luni aproape jumatate din profitul net (de 825 milioane euro) inregistrat pe intreg anul trecut. Asta, in plina criza financiara internationala declansata in segmentul de risc al pietei imobiliare americane! si aproape 350 noi unitati bancare s-au adaugat in aceste patru luni, ducand numarul total al acestora la peste 5.800. si, cu toate ca atatia analisti cauta sa descopere semne ale unei temperari in viteza de crestere a creditarilor, nu se constata, de fapt, o incetinire semnificativa. In primele patru luni din acest an cresterea este de aproape 50% fata de situatia din perioada corespunzatoare a anului trecut, cand sporurile fusesera si mai aiuritoare.
Raman practic fara efect politicile de restrangere a creditarii promovate de BNR, sporirea dobanzilor, amenintarile venite din partea crizei financiare internationale, precum si unele masuri luate de anumite banci mai rezonabile, dar mai mici, care au limitat sau chiar suspendat creditele acordate in valuta persoanelor fizice. Totul continua intr-o veselie! Desi acul care va sparge balonul de sapun incearca pe la usi!
La adapostul unor cifre care nu spun prea multe in sine fara a fi corelate cu fundamentele economice – ca, de pilda, ponderea inca scazuta a creditului in echivalent PIB (37% fata de aproape 50% in medie in Europa Centrala si de Est) sau nivelul tot inca scazut al creditului pe locuitor (vreo 920 euro fata de vreo 1.900 euro in Polonia si chiar 3.500 euro in Croatia) –, bancile, aproape toate subsidiare ale unor banci straine, forteaza in continuare creditarea pentru obtinerea de profituri. Care deocamdata nu sunt obtinute calitativ din imbunatatiri si modernizari de activitati impuse de o crestere a concurentei in sistem, ci strict cantitativ, din extinderi de activitati pe seama exploatarii unor dorinte ale oamenilor fara acoperire in posibilitatile reale ale economiei.
Pentru Romania viteza aiuritoare de creditare, care surclaseaza ritmul oricarei posibile transformari economice, inseamna fortarea grava a dezechilibrelor, atat ale celor de profunzime, cat si ale celor de suprafata din economie. Creditarea fara noima are o contributie majora la actuala dezarticulare totala a economiei: consum fara productie, importuri fara economie reala, automobile fara drumuri! Mai simplu spus, case fara fundatii sau castele de nisip!
A face profituri lejere si uriase pe seama dezarticularii unei economii, care nici macar nu este a ta, ci a altuia, este complet imoral. Este cazul bancilor straine care asta fac cu economia din Romania, imprumutand in Romania bani pe care ii preiau de la societatile-mama din strainatate. Sa fim realisti! Daca bancile straine nu fortau nota in propriul beneficiu, Romania nu era, poate, cea mai dezarticulata economic dintre tarile care cat de cat conteaza in aceasta parte a lumii. Consumatorii romani, oricat apetit de consum ar fi avut, n-aveau cum sa importe pe cat au importat, pentru ca nu aveau bani. Iar capitalul autohton nu avea forta sa dezarticuleze astfel economia, pur si simplu pentru ca economia nu dispunea de atata banet spre a fi imprumutat consumatorilor.
Daca, din punct de vedere al bancilor straine, profitul pe seama destructurarii economice este imoral, din punct de vedere al autoritatilor romane, faptul ca au creat si continua sa creeze bancilor straine toate oportunitatile spre a destructura in propriul profit economia este cu totul iresponsabil. Daca nu le poate pune calus din motive internationale, atunci trebuie sa pazeasca din timp si ferm consumatorii romani de aventura creditarii fara noima, caci nimeni altcineva decat ei, consumatorii romani, vor plati amarnic aceasta aventura: in mod inevitabil, mai devreme sau mai tarziu, dar poate cu mult mai rapid decat se asteapta! Respectiv, limitandu-le drastic posibilitatile si apetitul de recurgere la credite, prin promovarea de dobanzi inalte si majorari de impozite, chiar daca nu le convine! Caci le face, de fapt, un bine!
La viteza procesului, nota de plata va veni curand. Procesul nu trebuie incriminat in sine. Banul strain care vine aici sa faca profit poate lasa ceva de folos si economiei, si oamenilor. Dar viteza procesului trebuie condamnata fara echivoc, pentru ca nici un alt proces economic – si, inainte de toate, cel de crestere a ofertei (productiei) – nu poate tine pasul in mod obiectiv. si atunci nu se produc decat dezechilibre si vulnerabilitati si banul strain se alege cu foloasele, iar economia si oamenii de aici doar cu ponoasele.