Conform definitiei Bancii Mondiale, e-government inseamna "utilizarea tehnologiei informatiei de catre agentiile guvernamentale in relatiile cu cetatenii, intreprinderile si alte corpuri guvernate (…). Beneficiile rezultate pot fi reducerea coruptiei, cresterea transparentei, mai mult confort, cresterea veniturilor si/sau reducerea costurilor". In Romania, tara in care birocratia de stat constituie o istorica sursa de frustrare pentru cetatean, utilizarea mijloacelor de comunicare moderne este mai mult decat binevenita.
Am constatat recent, cu placere, ca institutiile statului incep sa se miste catre e-government: Guvernul Romaniei are nu doar un program, ci si un site dedicat acestui concept. Daca, de exemplu, ai nevoie sa inchei un contract pentru asigurare de sanatate cu CNAS, este suficient sa ajungi pe site-ul acestei institutii. Afli ca trebuie doar sa completezi cu datele personale un formular electronic; primesti aproape instantaneu, prin e-mail, contractul gata de tiparit, pe care nu ai decat sa-l semnezi si sa-l depui in caseta dintr-unul din sediile Casei. O data ce contractul este procesat, primesti tot prin e-mail un mesaj de activare a contului, dupa care esti asteptat la biroul specializat pentru ridicarea exemplarului propriu. Adio drumuri aiurea, adio cozi, adio functionari carcotasi si spagari.
Sau, cel putin, asa par sa stea lucrurile, pana ce testezi sistemul pe propria piele. In cazul acesta, dupa ce depui formularul la sediul respectiv, astepti mesajul de confirmare a activarii contului. Dupa vreo trei saptamani de asteptat in zadar, mai trimiti un e-mail, interesandu-te de stadiul procesarii. Nu primesti nici un raspuns. Te hotarasti sa abandonezi tehnologia informatiei si sa apelezi la un alt mijloc modern de comunicare: telefonia. Suni la numarul de contact aflat pe site, ti se spune ca solicitarea ta e "pe flux" si nu se stie cand va fi finalizata (Doamne fereste sa te imbolnavesti intre timp!). Revii, insisti, capeti un alt numar la care trebuie sa suni, iar de acolo, altul… Intr-un final, dupa ce au trecut vreo sase saptamani, afli ca mult doritul contract a fost semnat (evident, nu ai primit nici un mesaj de instiintare), te poti duce sa-l iei de undeva de pe Mosilor (programul de lucru cu publicul e numai pana la ora doua, ca si cum asigurarile de sanatate ar fi doar pentru pensionari si belferi). De acolo primesti contractul, dar vestea proasta e ca pentru a ti se stabili cat ai de plata trebuie sa mergi undeva in Militari, pe la Gorjului.
Aici ti se spune ca iti trebuie copie dupa cartea de munca si inca niste acte, inclusiv adeverinta privind veniturile pe ultimii cinci ani, pe care trebuie sa o aduci de la Administratia Financiara (este pe Drumul Sarii), ca si cum cele doua institutii ale statului nu ar putea comunica direct intre ele – eventual, beneficiind de tehnologia informatiei. Ajungi acolo, afli ca ai de completat o cerere, pe care trebuie lipit un timbru fiscal (il cumperi de la Posta, cea mai apropiata e pe la Stadionul Ghencea). Mai astepti cinci zile pentru ca informatiile despre veniturile tale sa poata fi extrase din calculator, te duci sa-ti iei adeverinta, alergi cu ea in Gorjului, se pare ca e in regula, trebuie sa revii peste cateva zile… Cam cate ore cheltuieste in total contribuabilul cu aceste drumuri prin traficul bucurestean, va imaginati cu usurinta. Despre faptul ca atunci cand, intr-un final, iti vine sorocul sa-ti platesti darile, constati ca plata cu cardul nu face parte din conceptul de e-government, e de prisos mai discutam.
Cam asa se intampla cand un concept generos incape pe mana unor birocrati de cariera: el este demontat cu grija, astfel incat sa devina o povara in plus pentru contribuabil. Dar tot raul e spre bine: Guvernul Romaniei a mai bifat un pas spre "reforma completa a administratiei publice, astfel incat aceasta sa fie pusa in mod real in slujba fiecarui cetatean" (citat de pe site-ul www.e-guvernare.ro, pe care vi-l recomand calduros).
Pentru a incheia intr-o nota optimista, voi relata o intamplare similara. Aveam novoie de o hartie de la banca la care am contract de leasing. Am dat un telefon, am explicat de ce am nevoie, am dictat datele contractului si, in timp ce multumeam functionarei amabile care imi urase "o zi buna" (desi formula nu-mi prea place), vedeam cum in casuta postei electronice imi soseste documentul solicitat. Deci, se poate. Lucru care aproape ca ma infurie.