» Anuntat initial pentru inceputul lunii, "De partea cealalta", cel mai recent si cel mai premiat film al lui Fatih Akin, a intrat aseara pe ecrane. Unul dintre foarte putinele filme pentru care merita sa va deplasati la cinema in aceasta vara.
» Daca vreti senzatii tari, atunci alegeti "Cavalerul Negru", cu premiera tot aseara. Nu doar pentru ca sunteti fani ai seriei "Batman", ci pentru ca e ultimul film in care joaca Heath Ledger. Unii au spus chiar ca pentru acest rol Ledger are toate sansele sa primeasca un Oscar pos-tmortem.
Cunosc pe cineva care a vazut "gegen die Wand" de vreo zece ori si pare a nu se mai satura de acest film. Intra in extaz de cate ori aude numele lui Fatih Akin si nu-si imagineaza sa se proiecteze pe undeva vreun film al lui (chiar si "Cu capul inainte") fara sa fie in sala. Nu-mi dau seama de unde aceasta pasiune fata de regizorul turc nascut in Hamburg, in urma cu 35 de ani. Nu e turcoaica, iar filmele lui Akin nu sunt tocmai pe reteta de siropuri amoroase pentru domnisoare. Nici eroii sai nu sunt tocmai eroi, mai degraba ratati care cauta, in lipsa de altceva, o solutie de supravietuire. Apoi, atat in "Cu capul inainte", cat si in "De partea cealalta" ("Auf der anderen Seite"), care a intrat aseara pe ecrane, dar a putut fi vazut in finalul Festivalului Filmului European din acest an, Istanbulul nu e tocmai idilic, ba dimpotriva. Cat despre "Crossing the Bridge" – pentru a ma referi la cele trei filme ale regizorului la care a avut acces pana acum publicul din Romania – , distribuit cu un numar mai vechi al revistei "Re:publik", un fel de monografie muzicala a Istanbulului actual, este mai degraba plicticos decat palpitant. Oricum, ceva trebuie sa recunoastem: filmele lui Akin au acel "ceva" care creeaza, daca nu dependenta, cel putin curiozitate.
Ai vazut unul, vei fi curios sa-l vezi si pe urmatorul. E posibil ca la un moment dat sa nimeresti peste un western – chiar Akin, intr-un interviu acordat cotidianul german "Spiegel", spune ca acesta este unul dintre proiectele sale viitoare –, peste un Istanbul care sa distruga definitiv mirajul turcesc creat printre occidentali sau, dimpotriva: "Poate Turcia se va schimba intr-atat incat va fi imposibil sa rupi definitiv legaturile cu ea".
Reporterul de la "Spiegel" chiar insista asupra legaturii lui Akin si a filmelor sale cu Turcia. "Consideri ca joci un rol-cheie in emanciparea Turciei? Nu cumva prezinti Turcia intr-o lumina prea blanda?" Dar inchisoarea care apare in "De partea cealalta" este reala, asa, cu camere luminoase, spatii largi si terenuri de volei? "Ne-am documentat in mai multe inchisori din Turcia", raspunde Akin. "Mi-a fost foarte teama ca nu voi putea evita lipsa de acuratete. Imi doream ca filmul meu sa nu poata fi atacat pentru asta asa ca am stat foarte mult de vorba cu prietenii mei aflati in inchisorile din Turcia din motive politice. Am sfarsit prin a filma acest episod intr-o inchisoare din Istanbul pentru cei aflati in arest preventiv. Ceea ce se vede in film sunt prizonieri reali si gardieni reali. Nu am incercat sa facem Turcia mai atractiva decat este", incheie Akin.
Multi dintre fanii "Gegen die Wand" au strambat din nas la "De partea cealalta". Cel mai des auzit argument a fost ca, o data cu acest film, Akin s-a hollywoodizat, adica a dat exact ceea ce se astepta de la el: coflictul civilizatiilor pigmentat cu o relatie erotica intre doua fete (Gül, venind din Turcia, si nemtoaica Lotte), kurzi vs. politica oficiala a Turciei (Gül activeaza intr-o grupare ilegala si este haituita ca atare), batranul imigrant turc, care cultiva rosii pe terasa casei si, trezindu-se singur la 70 de ani, se decide, brusc, sa-si cumpere o sotie care, intamplator, e prostituata (deci umor duios), tanarul prof turc, la a doua generatie de imigranti, predand literatura germana la o universitate din Germania, cu o viata jalnica si pe punctul de a se rata.
Totul amestecat bine intr-un cocteil strong, care aduce la constructie cu "Babel" – pentru carcotasi, exista chiar arma aceea nenorocita, care intra tot pe mana unui copil, cu aceleasi consecinte distrugatoare –, toate aceste personaje, intre care exista legaturi mai mult decat intamplatoare, trecand unele pe langa altele la milimetru si fractiune de secunda, fara sa se intalneasca, trasand zeci de drumuri intre Germania si Turcia. Unele mai si mor, stupid. OK, poate cam prea stupid. Poate si cam prea multe coincidente in acest film, un fel de puzzle cu o singura rezolvare: moartea.
Dincolo de carcoteli, "De partea cealalta" te lasa fara suflare. Chiar daca ii deschide/ i-a deschis lui Fatih Akin drumul spre Hollywood. Acum lucreaza la "New York, I Love You", anuntat pentru 2009. Este de parere ca daca "iubesti cinema-ul, nu poti sa nu iubesti America" si nu cu mult timp in urma a avut o altercatie cu politia, din cauza unui tricou cu BUSH, unde in loc de "S" era desenata o svastica. Iar Fatih, in limba turca, inseamna "cuceritorul".
Mai intunecat, mai profund, mai devastator
Mai intunecat ca niciodata, mai filosofic si mai devastator decat orice alta productie cu supereroi din cate au existat, filmul lui Christopher Nolan "Cavalerul Negru" – a sasea parte a seriei Batman – este, unul dintre, filmele-senzatie al acestei veri.
Dupa ce in 2005 si-a incercat norocul cu "Batman – Incepturi", si n-a facut-o deloc rau, regizorul londonez revine cu o noua poveste despre eroul-liliac, de data aceasta mult mai profunda, ce oscileaza intre cinema si entertainment pe parcursul a 152 de minute.
Batman, a.k.a. playboy-ul Bruce Wayne, interpretat tot de Christian Bale, s-a cam saturat sa salveze orasul Gotham de raufacatori, motiv pentru care incearca sa paseze aceasta responsabilitate procurorului districtual Harvey Dent/Two-Face (Aaron Eckhart).
O problema mai grava decat toata mafia locala este insa The Joker (Heath Ledger), un individ straniu si infricosator, care vrea cu orice pret sa arunce orasul Gotham intr-un haos total. Mai mult, intentia sa diabolica este de a-l determina pe cel responsabil cu instaurarea dreptatii sa devina la fel de crud ca el insusi, pentru ca lumea sa isi piarda orice speranta. Din tabara dreptatii mai fac parte Lt. James Gordon (Gary Oldman), specialistul in gadgeturi de spionaj Lucius Fox (Morgan Freeman) si fosta iubita a lui Batman, Rachel Dawes (Maggie Gyllenhaal).
Filmul nu este usor de urmarit, se vorbeste in pilde si se dezbat idei asupra conditiei umane in momente limita, iar prestatia lui Heath Ledger, Jokerul terorist de dragul terorii, este absolut naucitoare. Pur si simplu veti astepta cu sufletul la gura revenirea lui pe ecran, desi stiti ca acest lucru ar produce serioase daune tuturor. De notat si imaginea foarte buna a acestui film; il veti adora pe Batman circuland cu viteza pe acea "Batcycle", cu mantia fluturandu-i in urmã apocaliptic.
