Analiza pare a fi un copy-paste al rapoartelor ONG-urilor sponsorizate de George Soros.
În analiza prestigioasei instituții apare și „România liberă“, numai că referirea la presupusa demitere a echipei lui Sabin Orcan și a lui Mălin Bot este inexactă. Cel din urmă a părăsit mai demult echipa redacțională, aliniindu-se noului curent al justițiarismului civil. El a intrat în oastea combatant a jurnalismului civic (prefer să-i spun în civil), format din purtători de legitimații de presă care acuză, în loc să informeze, fiind folosiți în fel de fel de acțiuni, de la proteste la ocuparea sediilor statului.
Poate nu întâmplător s-a deconspirat recent protocolul dintre SRI și Greenpeace.
În altă ordine de idei, fostul nostru coleg Sabin Orcan a preferat să plece pentru o nouă formulă editorială. Lucrează acum la un proiect ambițios: „Newsweek“, în limba română. E de apreciat curajul său, cunoscând prețul piperat al franșizei, pe care cu greu un mogul al presei românești l-ar putea achita.
Situația plecării lui Ondine Gherguț nu o cunosc. Știu doar că a fost decorată de Ambasada Americii.
Critica de dragul criticii?
În Raport sunt menționate instituții media care n-ar fi fost prea amabile cu reprezentanții societății în civil pe timpul protestelor. Mai mult, Carmen Dan, ministrul de Interne, a fost apostrofată, pe bună dreptate, că a prezentat public o listă neagră cu jurnaliști. Naivii pot aștepta în zadar vreo mențiune legată de hărțuirea patronatelor media și a unor jurnaliști de către decorații ambasadei de la DNA. Recentele procese intentate jurnaliștilor de la Antena 3 de către Laura Codruța Kövesi pentru delicte de opinie nu stârnesc ilaritatea oficialilor americani.
Faptul că Biserica Ortodoxă este țintă în Raport, că se acuză lipsa de libertate a unor minorități demonstrează că Departamentul de Stat nu pune în scenă conservatorismul Administrației Donald Trump. Poate că președintele SUA nici nu știe că raportorii privind România sunt ace-iași oameni ai rețelei Soros, iar ambasadorul duce o diplomație obamistă în continuare, de parcă președinte ar fi ajuns Hillary Clinton.
Ca unul care am fost ținta jurnaliștilor civici încă de la protestele din 2012, nu mă pot plânge că nimeni dintre oficialii americani nu m-a întrebat ce părere am despre noua ziaristică pe bază de tresă. Aș fi putut prezenta propriul punct de vedere. Și modul cum am fost hărțuit, cu telefoane și roți dezumflate, de către agresivii reprezentanți ai societății în civil.
Sigur că nu ne așteptăm la vreo analiză imparțială din partea celor care întrețin jihadul contra lumii neobediente. Combatanții luptei anticorupție au un sponsor cunoscut. De ce sunt văzuți doar finanțatorii celorlalți?
Nu scrie în niciun manual de jurnalism că activismul civic poate fi numit jurnalism. Agresivitatea, acuzarea și jignirea nu fac parte din niciun atribut al vieții jurnalismului. America are una dintre cele mai bune școli de presă. M-am bucurat de ea în anii tinereții. Pe la Departamentul de Stat, de câte ori am fost invitat, nu m-a îndrumat nimeni să acuz, să fiu procurorul de serviciu, ci doar mi s-a recomandat să-mi fac bine meseria de watch-dog.
Să se fi răsturnat Departamentul de Stat? Biroul pentru România a fost luat în posesie de rețeaua lui Soros, care a impus lumii noua doctrină a anticorupției ca noua formă de colonialism?
Dacă întreb, la fel ca maestrul Cristoiu, din ce își plătește facturile purtătorul de boxeri, agitatorul paginii „Corupția ucide“, aduc atingere parteneriatului strategic?
Poate vreun oficial american să-mi arate vreun manual de jurnalism unde scrie că jurnalismul civic e noua formă de manifestare a câinelui de pază al societății?
Când voi vedea în raportul Departamentului de Stat vreun înscris referitor la presa obedientă instituțiilor de forță, la acoperiții din media electronică, voi crede în imparțialitatea proverbială americană. Până atunci, întreb și eu ca prostu’: cine-i plătește boxerii pantless-ului de la „Corupția ucide“? Instigarea la violență din partea UM-urilor de presă nu e tot o formă de agresiune? Sau proștii noștri sunt altfel decât proștii lor?
Astăzi deplâng modul de analiză al Departamentului de Stat. În urmă cu aproape 30 de ani scriam: „Întâlnire la nivel înalt «România liberă» – Bill Clinton“.
Aș preda un curs reprezentanților Departamentului de Stat despre „idiotul util“. Poate înțeleg și ei că nu sunt diferiți față de Lenin. -Anonimului acoperit din ambasadă nu i se va face niciodată sarcofag cu sticlă, peste care să urce unul ca mine – în plină dictatură – și să întrebe peste ani: „Ce pățesc dacă mă piș pe el?“.
