Tarile si lumea nu progreseaza de la sine. Nu exista un destin al umanitatii pentru ca pur si simplu nu exista o evolutie liniara si inevitabila a mersului Istoriei. La urma urmei, nici Istoria cu majuscula nu exista. De aceea, ideea ca, de exemplu, liberalismul a invins in Romania definitiv o data cu aderarea la NATO si Uniunea Europeana este o iluzie periculoasa. Consacrarea cu succes sau nu a unui model liberal depinde de puterea de presiune civica a populatiei, de fiecare batalie politica pierduta sau castigata, de politicile economice si reformele implementate sau nu. Or, aceasta lupta nu se termina niciodata. Nu merge, cum visau comunistii, "sa construiesti" o societate ideala. O societate liberala este o societate vie, care se construieste pe sine si se confrunta in fiecare zi cu provocari si pericole noi. De aceea, aderarea la NATO si UE nu ne garanteaza in nici un fel ca maine vom avea o societate mai buna decat ieri.
Un exemplu este situatia scandaloasa a statului de drept in Romania. Stam, evident, mai prost la acest capitol decat stateam cu doi ani in urma. Bineinteles, lucrurile nu au degenerat de la sine, ci asistate de Guvernul liberal, care a introdus o legislatie contradictorie prin ministrul Chiuariu, a incercat sa desfiinteze DNA, prin acelasi ministru, si a lucrat alaturi de PSD in Parlament pentru a bloca anchetele impotriva fostilor ministri. In cardasie cu asa-zisa opozitie de stanga, cu judecatorii Inaltei Curti de Casatie si cu cei ai Curtii Constitutionale, Guvernul liberal al Romaniei a sapat la temelia statului de drept, cea mai pretioasa idee a liberalismului iluminist.
Un al doilea principiu liberal care sufera din ce in ce mai mult de precaritate in Romania anului 2008 este Democratia. In democratie alegem intre ofertele politice aflate in competitie, cu alte cuvinte, intre sisteme de valori concurente, programe politice si sociale aflate in conflict. De aceea este important ca fiecare actor politic sa aiba o identitate ideologica bine conturata pentru a oferi alegatorului claritate in optiune. Despre identitati ideologice nu putem vorbi pe piata noastra politica. Cel mult despre coterii. Or, in lipsa de oferta politica reala, toate partidele supraliciteaza oferta populista. Toti se inghesuie sa promita mariri halucinante de pensii si salarii, concomitent cu micsorarea taxelor si impozitelor si cu subventionari, aberatii in fata carora orice economist autentic liberal ar pufni cu dispret oricat ar incerca domnul Vosganian sa ne convinga de contrariu. Toate aceste "oferte electorale" nu spun nimic despre drepturile cetatenilor chemati la urne, ci despre pretinsele lor nevoi. Guvernul liberal si-a asumat cu iresponsabilitate un rol social paternalist, subminand responsabilitatea sociala a cetateanului. Celebrul politolog Ivan Krastev remarca faptul ca, in regimul autoritarist creat de Vladimir Putin, "Kremlinul nu gandeste in termeni de drepturi cetatenesti, ci in termeni de nevoi populare".
Guvernul central identifica nevoile poporului si le satisface. Democratia nu mai inseamna ca poporul alege, ci ca ratifica optiunile facute pentru el de Guvern. Or, in masura in care in cadrul clasei politice romanesti distinctiile politice nu se mai pot face, singura competitie se duce intre pretentiile unora sau altora ca identifica mai bine ce vrea poporul. Acesta reprezinta un simulacru de democratie si un pas periculos spre autoritarism. Renuntand la nucleul lor ideologic, liberalii romani pun umarul la subminarea democratiei. Amanarea alegerilor sau abandonarea votului uninominal nu vor face decat sa confirme aceasta tendinta.
