Incredibilul Hulk (The Incredibile Hulk)
Productia: SUA, 2008 Regia: Louis Leterrier In distributie: Edward Norton, Liv Tyler, Tim Roth Distribuit de Ro Image 2000
Cand, intre Oscarurile pentru Crounching Tiger Hidden Dragon (2001) si cel pentru regia Brokeback Mountain (2006), Ang Lee le-a livrat celor de la Marvel Comics versiunea lui meditativa asupra uneia dintre cele mai stupide benzi desenate vreodata inventate (povestea aventurilor namilei verzi si inflamate pe nume Hulk), probabil ca bosii imperiului s-au scarpinat in cap a mirare. Dupa care au inceput sa-si roada unghiile de dezamagire cu privire la ceea ce sperasera sa fie blockbusterul verii. Caci, desi a strans 250 de milioane de dolari, primul Hulk adaptat pentru marele ecran – mai existasera un film si un serial tv in anii ’70 – n-a avut incasari pe masura babanei lui staturi verzulii. Plus ca taiwanezul Lee, fidel obsesiei sale pentru conflicte identitare, se concentrase pe psihologie si romanta damnata intre savantul abuzat si devenit literalmente monstru de furie, Bruce Banner (Eric Bana) si colega Betty Ross (Jennifer Connelly). Iar multi nu s-au putut opri din chicotit cand matahala in izmene movulii, vanata de armata maleficului parinte al lui Betty, generalul Ross (Sam Elliott), topaia asemenea lui hopa-mitica prin desertul californian.
Cinci ani mai tarziu, dupa numeroase prelucrari, sedinte, calcule si dezbateri si la scurt timp dupa mega-succesul celuilalt monument de actiune testosteronica venit din paginile comics-urilor, Iron Man, iata si continuarea. Sau, mai precis, versiunea care sa corespunda dorintelor si target-urilor companiei-mama a trasnaii. Evident, si Marvel si Ang Lee au zis "pas" unei viitoare colaborari, Edward Norton i-a luat locul lui Bana, Connelly s-a transformat in elfina Liv Tyler, generalul a imprumutat chipul lui William Hurt… si, desigur, regizorul a fost ales dintr-o clasa mult mai corespunzatoare – Louis Leterrier, meseriasul (in toate sensurile cuvantului) din spatele debil-simpaticelor Transporter 1&2 si al aiurelii Danny the Dog. Si la fel de evident, n-avem de-a face cu un caz de aceeasi Marie cu alta palarie. Sa spunem doar, continuand analogiile accesorice, ca daca The Hulk 2003 era un melon ratacit intr-o lume de sepci identice, realizarea lui Leterrier e un soi de tichie – in mare parte muncitoreasca; neimaginativa la capitolul vizual, montata ca la carte (a de B.D.-uri) si pompieristica ca sonor. Si asta cu tot presupusul aport scenaristic ori nuantarea interpretarii improbabilului star de actiune Edward Norton, inclinat indeobste spre roluri mai cerebral-intelectuale (Fight Club, 25th Hour, The Illusionist). E drept, Hulk 2008 – mai curand banal decat "incredibil" – refuza izmenutele mov si nu mai topaie precum o broasca mutanta gigantica, dar nici aceste amanunte, nici ocazionalele poante, nici focusul pe relatia dintre Bruce, revenit din fabrica braziliana de imbuteliat racoritoare unde incerca sa-si controleze puseurile agresive, si Betty nu sunt prea interesante ori originale. Si nici infruntarile verzisorului cu sectiuni para-antrenate ale armatei americane, conduse de expertul Emil Blonsky (Tim Roth), nici exploziile si nici aruncarile de tancuri, elicoptere s.a. si apoi, confruntarea finala pe strazi newyorkeze dintre Banner si Blonsky, transformat in solzosul si soparlosul Abomination, e oarecum bombastic-spectaculoasa tehnic (i.e. efecte speciale), dar n-are mai mult suflet (ori minte) decat armata de Transformersi a lui Michael Bay. Care, ca si acest nou Hulk, se va intoarce.
