» Uniunea Europeana le-a botezat pompos: caramizi ecologice. Adica iei o mana de pamant galben, niste paie, amesteci totul cu apa, pui ceea ce-ti iese intr-o forma oarecare si, gata, a iesit caramida ecologica. De zeci de generatii vasluienii le spun simplu: chirpici. La intrarea in fosta zona industriala a Vasluiului, undeva pe dreapta, cat este vara de lunga, vreo 10-15 familii din Rediu fac chirpici. Arsi de soare, murdari din cap pana-n picioare, plini de lut, grabiti sa faca zilnic cat mai multe caramizi, chirpicarii vasluieni isi duc existenta la limita saraciei. Activitatea lor este sezoniera, iar castigurile la fel.
Pe timpul verii mai apar probleme, pentru ca oamenii care vor sa faca chirpici s-au inmultit, iar primaria a interzis confectionarea de caramizi si pe cealalta parte a drumului, asa cum se intampla in anii trecuti. Scandalurile se tin lant aici, pentru ca nimeni nu vrea sa cedeze vreo bucatica de teren in favoarea altuia. De aici le iese painea si nu vor sa o imparta cu nimeni, pentru ca "si asa e mica si neagra". Canicula ii fugareste pe oraseni la umbra, la terase. Pe chirpicarii din Rediu, romi de origine, soarele ii scoate la treaba. Caramizile ecologice de aproximativ 10-12 kilograme/bucata se usuca repede si bine cand este vremea buna. Stau in soare cat e ziua de lunga, sumar imbracati, incovoiati de spate si amesteca pamant cu paie si apa. Din vanzarea chirpicilor nu iese mare lucru, dar macar nu-i lasa sa moara de foame.
Mihai Fara are 40 de ani. Cu cei sase membri ai familiei, face chirpici toata vara. Mai mult de 300 de bucati pe zi nu pot face membrii familiei Fara. Trec zile intregi si nu reusesc sa vanda nici macar jumatate dintre ele. "Oamenii nu au bani. Au nevoie de chirpici, pentru ca isi fac case, anexe. Unii ne iau in ras cu 2-3.000 lei bucata. Noi le dam cu cel mult 5.000 lei bucata si cel putin 3.000 lei. Ca sa intelegem si noi ceva. Cam cat sa nu murim de foame. Nu mai mult", spune barbatul. Constanta Maxim este suparata. Primaria nu le mai permite sa faca chirpici pe partea cealalta a drumului si asa ajung la probleme cu ceilalti. "Faceam chirpici peste drum. Nu aveam probleme cu nimeni, nu deranjam pe nimeni. Am avut acolo casa pe vremea lui Ceausescu. Nu suparam pe nimeni. Am cinci copii. Fata cea mare termina facultatea anul asta si am nevoie de bani. Mai am o fata la scoala, in clasa a XI-a, la «Procopiu», Oana. Este o fata buna, cuminte, invata bine. Cu banii de pe chirpici le tin. Am lucrat 25 de ani la Izolatoare si la Tricotaje. Am muncit si vreau sa muncesc in continuare, sa am cu ce imi intretine familia. E asa de greu de inteles?", spune femeia.
S-au saturat de mizerie
La cei 38 de ani, Liliana Buhai este o femeie frumoasa. E puternica. S-a saturat de saracie, de mizerie. Vrea sa munceasca. "Am cinci copii. Cel mai mare are 19 ani, iar cel mai mic cinci ani. Sotul meu a fost omorat acum un an. Singura trebuie sa ma descurc. Am o pensie de 1,1 milioane lei. Ce sa faci o luna cu banii astia? Muncim cu totii, dar abia reusim sa acoperim nevoile zilnice. Zilele trecute a plouat mult. De trei ori am refacut chirpicii. Munca multa si degeaba. Sunt tanara, am terminat zece clase. Pot munci, trebuie sa muncesc. Nu putem face chirpici pana la sfarsitul vietii", spune ea.
Un alt chirpicar este Ilie Buhai, un barbat de 49 de ani, dar care arata mult mai in varsta. L-au impovarat greutatile, lipsurile. "Am sase copii. E greu sa le asiguri necesarul zi de zi. Pana in ’89 am lucrat la IJTL. 18 ani. Dupa Revolutie am fost dat afara de la serviciu. De atunci fac chirpici. Clientii nostri sunt din Vaslui si din satele din jur. Cu unii ne intelegem, altii ne iau in ras. si noi muncim. Chiar acuma a venit cineva care a cumparat 200 de bucati. Este putin, dar tot inseamna ceva. Aici nici nu mori, nici nu traiesti. Te tarai ca rama pe pamant. Pai, ca sa aduc o masina de pamant platim 500.000 lei, apa costa, paiele costa. Nu ramanem cu nimic. Doar cu pielea de pe noi", spune Ilie Buhai. Sunt aceiasi oameni pe care toti politicienii i-au ametit cu mancare si bautura pentru a le da voturile. Imediat ce ajung in functii, oamenii politici uita de ei si-i lasa in plata Domnului.
PREVESTIRE
» Falimentul chirpiciului
Principala sursa de venit a romilor din Rediu, fabricarea chirpicilor, este pe cale de a se stinge. Noile materiale de constructie fac concurenta puternica caramizilor din lut. S-ar parea ca nimeni nu mai are nevoie de ele. Ilie Buhai spera ca va avea clienti in continuare. "Lucrez pentru baiat acum si sa-mi fac un grajd. Ba ieri am si dat vreo 30 de bucati. Dar nu mai este cum era. Din 1991 si pana prin 1997 faceam cateva mii de chirpici intr-un sezon de vara. Iesea si un ban. Nu mare lucru, dar aveam ce manca si cu ce cumpara haine si noua, si la copii, si la nepoti. Acum este greu tare. Am facut chirpici pentru tot judetul. Eram sase familii in Rediu care ne ocupam cu treaba asta. Vindeam pe la Lipovat, Laza, Zorleni, partea Negrestiului. Cam prin tot judetul. Faceam caramizi din astea de lut, pentru cateva case bune, intr-o vara. La una nu intrau mai mult de 3-4.000 de bucati. Acum nu mai este asa", povesteste Ilie Buhai.
Este grea munca lui nea Ilie. Toata ziua in soare, amestecand lut cu apa si paie pentru cativa banuti care sa-i asigure de-ale gurii. si, cu toate acestea, curand si munca asta nu va mai exista si va fi data uitarii.
