Recenta intamplare din Camera Deputatilor, cand disparitia subita din sala de sedinte a catorva zeci de deputati inainte de a se vota avizul asupra trimiterii in judecata a celor doi fosti ministri a dus la amanarea sine die a inceperii procesului, ne arata inca o data un narav mai vechi al alesilor nostri: acela de a spune intr-un fel si de a face altfel. Cu cateva minute inainte, la votarea altei legi, fusesera prezenti 247 deputati, apoi au ramas brusc doar 208. Asadar, am avut de-a face cu o boicotare a votului. Intrebati pe rand, reprezentatii majoritatii partidelor au declarat ca vor vota (cel putin in cazul lui Mitrea) pentru acordarea avizului.
La numaratoare s-a dovedit ca in urne se afla doar 208 bile, cu 12 mai putine decat ar fi fost necesare pentru acordarea avizului. Atentie, pentru acordarea avizului ar mai fi trebuit indeplinita o conditie – aceea ca toate cele 220 de voturi sa fie favorabile inceperii urmaririi penale. Lucru greu de crezut, chiar daca secretariatul Camerei a tinut sa pastreze secreta repartitia bilelor din urne.
Nu se poate sti cu precizie care a fost apartenenta politica a celor care nu au votat. Stenograma sedintei, publicata pe site-ul Camerei Deputatilor, este de o nontransparenta desavarsita: la apelul nominal, in dreptul unora dintre deputati apare mentiunea "prezent", in dreptul altora – "absent", iar in dreptul celor mai multi nu exista nici o mentiune. Nimeni nu stie macar care dintre deputatii prezenti a votat si care nu. Astfel, trebuie sa luam de bune declaratiile liderilor grupurilor parlamentare: PN-L spune ca a avut 16 absenti (din 72), iar PNL ca a avut 13 absenti (din 56). Proportiile absenteismului au fost, pentru aceste partide, egale (un sfert din fiecare grup parlamentar). Putem deduce ca boicotul votului a provenit mai ales din partea PSD si PRM.
Ca alegator, as fi dorit – si as fi avut dreptul – sa stiu cum a votat fiecare deputat, nu de alta, dar urmeaza un scrutin uninominal si as fi fost indrituit sa pot judeca viitorii candidati dupa prestatia lor parlamentara. Din aceasta perspectiva, votul secret in Parlament constituie un nonsens.
Principiul conform caruia votul secret reprezinta o garantie a democratiei este valabil in cazul cetateanului de rand. El trebuie protejat de eventualele repercusiuni pe care le-ar putea suferi in urma exercitarii dreptului de a alege (de exemplu, atunci cand voteaza impotriva primarului in functie). Am vazut la recentele alegeri locale in ce masura nerespectarea confidentialitatii votului poate duce la manipularea rezultatelor.
In cazul parlamentarului, votul secret nu mai are aceeasi justificare. Deputatul sau senatorul este ales tocmai pentru a reprezenta interesele celor care l-au ales. Daca nu le reprezinta asa cum s-ar astepta alegatorii, acestia il pot, teoretic, sanctiona la urmatoarele alegeri (din pacate, nu-i chiar asa, pentru ca nimic
nu-l obliga pe deputat sa candideze data viitoare in alt colegiu electoral). Imunitatea parlamentara, pentru activitatea din Parlament, a fost conceputa pentru a-i scuti pe alesi de presiunea unor posibile consecinte ale deciziilor lor. Parlamentarii se bucura de o serie de privilegii (unele dintre ele exagerate), anume pentru a putea fi facuti responsabili de fiecare decizie a lor, chiar si atunci cand aceasta contravine interesului personal.
La urma urmei, parlamentarul este un angajat (cu salariu bun) al alegatorului. In orice intreprindere, angajatorul dispune de mijloace pentru a controla fiecare actiune a salariatului. Nu pricep de ce trebuie sa fie altfel in cazul celor mai inalti salariati ai tarii.
In ultimii ani, am vazut din toate partile spectrului politic presiuni pentru sau in favoarea votului secret. Acum patru ani, la alegerea presedintilor camerelor, Alianta D.A. facea presiuni pentru o secretizare cat mai deplina a votului. Mai tarziu, unii reprezentanti ai PSD au profitat de acelasi vot secret pentru a respinge motiunea de cenzura initiata de propriul partid si exemplele ar putea continua. De fiecare data, motivatia impunerii votului secret a fost aceeasi: speranta ca, la adapostul anonimatului, unii deputati vor putea face altceva decat se asteapta de la ei.
Jocul de-a v-ati ascunselea este amuzant la varsta inocentei. La adulti, el este un viciu.
