» Un dascal din judetul Bacau a realizat o ferma pentru cresterea viermilor de matase cu ajutorul unei finantari SAPARD in valoare de 31 mii de euro.
» Profesorul incearca sa le insufle si elevilor sai dorinta de a se apuca de afaceri cu fonduri europene. El ii incurajeaza pe copii sa faca proiecte viabile in Romania in loc sa plece sa munceasca in Italia si Spania.
» Sericicultura este una dintre cele mai vechi indeletniciri, fiind inventata de chinezi cu mai mult de 2.000 de ani inainte de Hristos. Inainte de 1989 Romania era pe locul doi in Europa in ceea ce priveste productia "gogosilor" de matase.
Facem liniste in camera mica, plina cu rafturi pana in tavan. Niste blocuri in care locuiesc viermii. Pe fiecare etaj e cate o "padure" din frunze de dud pe care "plutesc" mii de vietuitoare de culoare pamantie, lunguiete, dolofane si mereu infometate. Se aude un zgomot surd. Un fosnet. E chiar "plimbarea" larvelor pe frunze. Pentru ca nevertebratele sa aiba o viata dulce, trebuie ca incaperile sa nu aiba multa lumina si sa fie umezeala. Aceasta e ferma profesorului Pompiliu Briceanu din comuna bacauana Agas.
Am descoperit un personaj plin de idei, neobosit, care nu numai ca a invatat sa puna la treaba proiecte europene, cum e si cel cu viermii, dar isi invata si elevii sa nu mai "doarma" visand sa plece la munca in Spania sau Italia, dupa ce termina scoala, ci sa se apuce de o afacere aici, in tara. "Trebuie sa ai curaj sa faci ceva in viata", e convingerea gazdei noastre. Barbatul caruia nu-i dai 60 de ani, desi spune ca atat are, ne invita apoi pe plantatia lui de dud, de 10.000 de metri patrati, ca doar de aici a inceput toata povestea viermilor de matase, cu sapte ani in urma.
Scurta poveste a gogosilor de matase
Chiar daca ii vezi atat de mici, viermii sunt adevarati devoratori ai vegetatiei. Ganditi-va ca toata "armata" din Agas consuma cateva sute de kilograme de frunze intr-o luna. Asa ca pana la ferma propriu-zisa trebuie pusa pe picioare o plantatie serioasa de duzi, lucru pe care profesorul Briceanu l-a facut inca din 2001. Abia dupa trei ani, cand mica padure a fost gata de "recolta", omul nostru a demarat si proiectul SAPARD, care a insemnat o investitie de 31.143 euro, jumatate fiind bani europeni, iar restul reprezentand contributie proprie. "Conditiile de baza ale proiectului au fost sa am o legatura stabila cu cei care imi furnizeaza materia prima, dar si sa am desfacerea asigurata", spune dascalul, care acum colaboreaza cu "Sericarom", o unitate de cercetare si crestere a viermilor de matase din Bucuresti. De acolo vin ouale si tot acolo se duc gogosile.
Dar intre cele doua "jaloane" trec 40 de zile. Mai intai trebuie sa treaca o luna pana cand viermele creste si e gata pentru a-si face o "fabrica" de matase. E chiar gogoasa pe care mica vietate si-o tese in jurul ei, ceea ce inseamna inca o saptamana cel putin. E un moment magic, in felul sau, cand viermele e pe cale sa se transforme in fluture, tocmai acolo, in acea "cochilie" de borangic. Dar nu se va ajunge pana in acea faza, pentru ca gogosile vor fi puse intr-o etuva, la o temperatura de 80 de grade, tocmai pentru ca larva sa fie ucisa. Daca nu se intampla asa, gogoasa va fi distrusa de fluturele pe cale sa se nasca. Treaba crescatorilor de viermi e sa obtina gogosile de matase. Mai departe, fiecare asemenea cocon, de culoare alba si de marimea unei alune, reprezinta materia prima pentru fabricile de textile. Firele sunt toarse ca si cum s-ar desira un ghem. si din aceste fibre se fac haine.
Trecutul glorios al viermilor din Romania
Cum nimeni nu se naste invatat, chiar si un cadru didactic a fost nevoit sa puna mana pe carte si sa afle totul despre cresterea viermilor de matase. A vrut sa incerce si meseria asta, veche de cand lumea. E o tehnica pusa la punct de chinezi, cu mai bine de 2.000 de ani inainte de Hristos.
Asa ca profesionistul din judetul Bacau ne-a expus amanunte si despre istoria unei industrii candva infloritoare si la noi. Atat de dezvoltata ajunsese activitatea asta incat Romania socialista era pe locul sase in lume si pe locul doi in Europa la productia de profil. Mai ales in conditiile in care fusesera amenajate adevarate paduri de duzi. Asta a insemnat doua milioane de asemenea arbori cultivati pe 5.000 de hectare. "Sericicultura se facea pe scara larga, in ferme specializate, inainte de 1989", povesteste Pompiliu Briceanu despre vremurile de mult apuse. Ba, mai mult, se facuse un "sport national" din culegerea frunzelor de dud, ca munca patriotica la care participau, vorba aia, toate categoriile sociale, dar mai ales elevii.
La ora asta, duzii de pe marginea soselelor nu mai sunt "la moda", nu mai intereseaza pe nimeni, ci ajung mai degraba lemne de foc. Ca sa revenim in prezent, trebuie sa spunem ca productia fermei din Agas e de aproximativ 600 de kilograme de gogosi pe an. Profitul e suficient de atractiv. Crescatorul ia, spre exemplu, o cutie cu zece grame de oua, pe care plateste 10 lei. Din acel telai, cum e denumirea tehnica, scoate 20 de kilograme de gogosi. Iar un kilogram de gogosi se vinde cu 18 lei.
Polivalenta in agricultura
Sa faci o afacere inseamna, mai ales, sa ai idei si curaj. Asta le spune profesorul Pompiliu elevilor sai. "Unii ma intreaba ce drum sa urmeze in viata", povesteste cel care e cadru didactic la un liceu din Comanesti, un oras din acelasi judet Bacau, nu departe de ferma viermilor de matase. Zona e dominata, de 18 ani incoace, de ideea tinerilor de a pleca la munca in Spania si Italia. "Eu le spun ca, decat sa faca tot felul de munci necalificate in Occident, mai bine e sa ramana in tara si sa inceapa o afacere. Exista multe oportunitati, incep sa vina banii europeni.
Nu e usor, dar trebuie sa te lupti daca vrei sa invingi", auzim cuvintele apasate ale celui care e la catedra de 32 de ani ca profesor de tehnologie. Ba, mai mult, ar vrea sa-si aduca elevii la fermele sale, sa le arate cum merge treaba, poate le da idei pentru un plan de viitor. Dascalul nu creste doar viermi de matase, ci si melci. "Treaba cu gasteropodele am inceput-o in 2006, pe trei hectare de teren, aproape de Comanesti."
» Lectii despre afaceri
De bani n-a dus grija, avand in vedere ca profesorul mai e si patronul catorva magazine din Comanesti. Primul business l-a facut imediat dupa 1990, cu o sala de jocuri. "Am si acum multe idei de afaceri. Nu stiu pe cate le voi duce la bun sfarsit", adauga barbatul, iar exemplul cel mai bun e proiectul unui azil de lux pentru batranii cu posibilitati financiare. Dar ce il dezamageste cel mai mult e atitudinea multora dintre elevii sai, care nu se arata interesati sa ajunga prea curand pe propriile picioare. "Le-am tinut prelegeri despre ce inseamna o afacere, cum o demarezi, cum o administrezi, despre fondurile europene, dar putini sunt interesati de asa ceva, din pacate", zice intreprinzatorul, care are un sfat si pentru autoritati, legat de sustinerea celor care au idei si vor sa le puna in practica, fara sa mai existe atat de multa birocratie. "Romanii sunt oameni inteligenti care pot face multe lucruri bune, la oras sau la sat, dar cu conditia sa nu li se puna bete-n roate, ci sa fie sprijiniti", e concluzia profesorului, care e totusi optimist in privinta viitorului elevilor sai.
