Potrivit unor ultime date ale Bancii Nationale, resursele bancilor locale din Romania echivaleaza cu circa 72 miliarde euro. Din acestea, vreo 16 miliarde euro sunt resurse atrase sau imprumutate de la bancile-mama din strainatate ale bancilor locale. Adica aproximativ 22% din total. Deci nu sunt resurse atrase sau imprumutate din strainatate in general, ramanand de vazut de la cine si cu ce implicatii de cost si rambursare. De asemenea, nu sunt resurse atrase sau imprumutate in general de la banci din strainatate, urmand a se analiza de catre cine sunt luate si cu ce implicatii de cost si rambursare. Este vorba cu precizie de bani preluati de la societatile-mama de catre subsidiarele lor din Romania, care insa formeaza practic sistemul bancar din Romania, caci alt gen de banci, de pilda, cu capital romanesc, aproape ca nici nu mai exista in acest sistem!
In limbajul ei excesiv de diplomatic, Banca Nationala a Romaniei considera ca bancile locale, pe care in principiu le are in supraveghere, se sprijina prea mult pe resursele societatilor-mama. Noi am spune altfel: ca subsidiarele sunt, in mod firesc poate, total dependente de societatile lor mama, nu numai de resursele pe care acestea le pun la dispozitia lor, dar de fapt in toate privintele: de la strategiile de operare si expansiune pana la impartirea si distribuirea profitului lor. Este si normal sa fie asa, caci subsidiarele sunt detinute in proprietate de societatile-mama si actionarii acestora din urma sunt in ultima instanta decidentii. Restul sunt povesti!
Resursele puse la dispozitie de bancile-mama sunt un vector al expansiunii retelei internationale apartinand acestor banci. Este doar un mijloc de folosire mai profitabila a banului de care dispun acestea si care balteste prin Occident din cauza suprabancarizarii din tarile vestice si potentialului redus de extindere acolo a creditarii. In tari ca Romania, inca subbancarizate, gradul de intermediere bancara fiind redus, exista potential serios de crestere a creditarii. Explozia creditarii in Romania in ultimii ani se datoreaza exclusiv acestui mecanism de imprumutare catre clienti in Romania a banilor preluati de catre bancile locale de la societatile lor mama din Occident. In felul acesta, intre altele, banul local n-a prea contat pentru bancile "locale" straine, dobanda n-a prea putut guverna sistemul bancar, iar Banca Centrala a cam cazut intotdeauna de Popa Prostu', cand a urmarit obiective ce n-au convenit asa-ziselor "banci locale". Daca pana la publicarea cifrelor mentionate mai existau tot felul de aiureli de interpretare asupra sistemului bancar din Romania, apare acum fara echivoc ca acesta este de fapt o anexa a unor adevarate sisteme bancare, toate straine, de care este total dependent si pentru care functioneaza ca un fel de punct de lucru pentru obtinerea de profituri lejere.
A produs, in aceste conditii, un adevarat soc aprecierea, facuta mai deunazi de analistii de la Standard&Poor's, care, intr-un mod destul de insidios, au subliniat avatarurile pentru Romania ale unei asemenea dependente. Analistii agentiei de rating au insistat asupra problemelor ce vor aparea pentru Romania daca, din diferite motive (unul foarte important in contextul crizei financiare internationale actuale fiind acela al consolidarii aliniamentelor din tarile de origine), bancile-mama vor amputa fluxurile de resurse catre bancile lor locale din Romania. Existenta acestora din urma ar trebui sa devina, deodata sau in scurt timp, endogena! Probabil, multe banci locale din Romania nici n-ar sti cum sa se descurce si nici n-ar dispune de resurse pentru a-si continua expansiunea lor aici. Basca scumpirea creditului international, care s-ar produce poate pana in punctul in care acesta ar deveni prohibitiv.
Pentru Romania, care de fapt ar prelua grosul problemelor – Standard&Poor's vorbeste in acest caz de o "concretizare" a vulnerabilitatilor externe –, angajamentele bancilor locale fata de bancile lor mama reprezinta datorie externa, care, impreuna cu alte angajamente externe ale bancilor locale, au depasit 20 miliarde euro! O treime din intreaga datorie externa!
Chiar daca nu sunt public garantate, chiar daca nu reprezinta nici macar obligatii ale unor entitati cu adevarat romanesti, aceste angajamente sunt trecute in contul datoriei externe a Romaniei si, la o adica, in caz de dificultati de plati, efectele se repercuteaza asupra tarii in ansamblu, cel putin prin rating, costul creditarii externe si reticenta investitorilor.
