» Programul festivalului este unul caleidoscopic, adunand prezente din zone foarte diferite – mainstream/underground, pop/punk, electro/alternativ.
» Abonamentele de 240 de lei pentru cele trei zile de B’estfest sunt inca disponibile pe site-uri sau in magazinele de specialitate.
B’estfest sta sa inceapa; doar trei zile ne mai despart de debutul Szigetului de la Bucuresti. Organizatorii spun ca se mai gasesc inca abonamente pentru cele trei zile de festival, dupa ce numarul acestora a fost suplimentat cu inca 1.000 pe data de 22 iunie. Programul este unul mai degraba caleidoscopic decat tematic, incercand sa acopere cat mai multe categorii de spectatori.
Retro in prima zi: Cypress Hill, Alanis Morisette si Unkle
Prima zi a festivalului este una mai retro, motiv pentru care numele starurilor au un aer de anii ‘90. Cypress Hill este cel mai bun exemplu de trupa hip-hop prezenta pe orice playlist cu iz vamaiot, in special prin marele hit "Insane in the Brain", dar si prin "How I Could Just Kill a Man" sau "Hits from the Bong". Cele mai recente albume ale grupului – "Skull & Bones", "Stoned Raiders" si "Till Death Do Us Part" – au adus in stilul Cypress Hill influente rock si chiar jamaicane, single-urile "Rap/Rock Superstar", "Lowrider" si "What’s Your Number?" continuand sa fie ascultate si in afara cercurilor hip-hop.
O vedeta la fel de mare, dar venind din zona alternativului light, este Alanis Morrisette; nostalgicii isi amintesc cu siguranta "Ironic", hitul cu care artista canadiana a cucerit scena internationala, sau albumul "Jagged Little Pill" (1995), de pe care piesa a fost extrasa ca single. Alte piese cu care artista a ramas in memoria fanilor MTV sunt "Uninvited", "Thank U", "So Pure". Cu sapte premii Grammy si vanzari de 55 de milioane de albume, artista este deja o clasica in viata. Unkle este o trupa electro cu un sound intunecat, ajungand la notorietate spre sfarsitul anilor ‘90, cu albumul "Psyence Fiction", de pe care fanii romani isi amintesc "Be There" sau "Rabbit in the Headlights" (feat. Thom Yourke/Radiohead), care a beneficiat de un clip antologic (un batran psihotic mergand printr-un pasaj subteran unde este calcat de mai multe ori de masini). La fel ca Massive Attack, formatia isi lucreaza atent albumele, intre primul si cel de-al doilea ("Never Never Land") trecand cinci ani.
"Never Never Land" a trecut insa mai putin observat, desi nu putini au fost cei care au spus ca este mai bun decat primul album, fiind rodul colaborarii cu nume mari: Queen of The Stone Age, Massive Attack, Primal Scream. Ultimul album, "War Stories" (2007), a readus trupa in atentia publica. Apollo 440 este tot o trupa de electro din anii ‘90, cunoscuta in special prin single-ul "Ain’t Talking ‘bout Dub", un remix foarte ingenios al unei piese de Van Halen, reusind un sound chiar mai exploziv decat al originalului. Hitul, devenit foarte popular la sfarstul anilor ‘90, a fost urmat de alte succese ("Lost in Space", "Stop the Rock" si "Heart Go Boom"), lipsite insa de stralucirea primului single. Au urmat inca trei albume, in aceeasi nota de rock mixat cu big beat, insa trupa continua sa traiasca in memoria colectiva prin "Ain’t Talking ‘bout Dub". Miss Platnum este o prezenta insolita, pe care lumea din Romania vrea s-o vada datorita originilor sale banatene si mesajului tonic pe care il transmite, sarind in apararea femeilor grase. Stilul inventat de ea, R’N’Balkan, si mesajul "fat feminist" au prins surprinzator de bine in toata Europa.
Ziua a doua, post-punk: Manic Street Preachers, Kaiser Chiefs si Nouvelle Vague
Ziua a doua ne trece usor spre zilele noastre, printr-un culoar post-punk. Chiar daca este o trupa emblematica a anilor ‘90, "maniacii" de la Manic Street Preachers au lansat un stil 100% indie, care si-a depasit timpul, facand urmasi abia in anii 2000. Versurile inteligente, mesajul politic taios au ajuns la publicul larg prin hitul "If you tolerate this, your children will be next", o piesa in care mesajul ecologic se imbina ambiguu cu apelul la gandire critica. Punk-rock-ul initial s-a distilat in timp, apropiindu-se de alternativ, incat albumul "Every Thing Must Go", considerat cel mai bun al trupei, a ajuns un reper al culturii indie. Capul de afis al serii sunt insa cei de la Kaiser Chiefs, o trupa britanica de ultima ora, cantand un alternativ mai comercial si destul de conformist in nonconformismul sau. O trupa definitorie pentru alternativul mainstream de pe MTV 2, plina de glume si de spirit tineresc. Trupa a atins notorietatea inca de la primul album, "Employement" (2005), insa celebritatea mondiala le-a adus-o albumul "Yours Truly, Angry Mob" (2007), prin hitul "Ruby". Nouvelle Vague, urmatorul cap de afis al zilei, este, indiscutabil, o trupa mai interesanta, chiar daca specialitatea membrilor sai sunt cover-urile pe instrumentatie traditionala ale unor piese agressive punk sau post-punk. "Blue Monday" (New Order) "Too drunk to f…" (Dead Kennedys) sunt interpretari intelectualizate, nostalgice, pe scurt, "à la franIaise", ale unor piese clasice ale genului.
Si in ziua a treia s-a facut pop-ul
Ziua a treia gliseaza usor spre pop si comercial. Capetele de afis sunt Nelly Furtado, o alta canadianca reprezentativa pentru alternativul pop. Insa, spre deosebire de Alanis Morisette (care tine la mesaj), Nelly Furtado e o prezenta versatila, reinventandu-se de la un album la altul, dar pierzand din complexitatea muzicii si devenind din ce in ce mai pop. Primul ei hit, lansat la inceputul anilor 2000, "I’m like a Bird", facea un mix destul de izbutit intre trip hop, dance si alternativ. In 2006 lanseaza "Loose", o colectie de mega-hituri ("Loose", "Promiscuous", "Maneater"), devenit albumul anului la premiile MTV. 2007 aduce o colaborare de milioane (de dolari) cu Justin Timberlake, "Give it to me" fiind unul din hiturile anului. Manu Chao da o tusa independenta celei de-a treia zi de festival; in Romania Manu Chao este o legenda a anilor ‘90, inca intens prezenta pe playlist-urile de duminica ale cluburilor rock, in special cu piesele "Me gustas tu" si "Clandestino".
Albumele sale cele mai cunoscute, "Clandestino" (1998) si "Proxima Estacion: Esperanza" (2001), au un puternic mesaj stangist antiglobalizare, resuscitand nostalgic cliseele muzicii latino-americane revolutionare, cu naivitatea utopiilor cu tot. Stereophonics este o trupa britanica de alternativ din anii ‘90, dar care a ajuns la un succes real abia in 2005, prin single-ul "Dakota". In 1997 trupa lanseaza albumul "Word Gets Around", doi ani mai tarziu fiind declarata cel mai bun nou grup aparut in Marea Britanie. Au urmat inca patru albume, in acceasi nota de alternativ cinstit, insa destul de simplut si sentimental.
Roisin Murphy, cantareata si dansatoare irlandeza, traieste prin notorietatea pe care i-a adus-o participarea la proiectul Moloko; albumele scoase de una singura nu se ridica la valoarea celor patru scoase sub brandul Moloko – unul din cele mai originale proiecte dance de pe scena underground a anilor ’90. "Things To Make and Do", "The Time is Now" si mai ales "Sing it Back" sunt nu numai succese de public, ci si piese care se remarca printr-un sound original, ce combina trip hop, funk si electro.
Judas Priest, cap de afis la Aftershock
Pentru ziua de festival dedicata metalului, Aftershock Stage, fanii vor trebui sa astepte pana weekendul viitor; capul de afis al zilei este Judas Priest, una dintre legendele heavy ce nu mai are nevoie de nici o prezentare: cati oare dintre fanii acestui gen nu si-au stresat parintii cu "Breaking the Law"?
Utilitati
Festivalul, care se va desfasura in incinta Romexpo, cuprinde anul acesta patru scene. Accesul publicului se va face prin Bulevardul Marasti, pe la Poarta A1. Utilitatile sunt mai complexe decat anul trecut: insetatii vor avea la dispozitie sapte baruri; vor fi amenajate doua zone de restaurante, cu servicii de catering, un lounge pentru relaxare si un spatiu pentru jocuri. Acesta din urma cuprinde, printre altele, un "balci digital", unde, cu ajutorul unor programe speciale, spectatorii vor putea mixa, compune sau face video karaoke. In jocul "Dubita urlatoare", adus a doua oara in cadrul festivalului, vizitatorul isi introduce capul intr-o deschizatura si tipa cat poate de tare pentru 30 de secunde, timp in care este inregistrat.
Preturi
Biletele pentru B’estfest 2008 sunt disponibile in reteaua magazinelor Diverta si pe www.myticket.ro. Abonamentele pentru toate cele 3 zile ale festivalului costa 240 de lei, iar biletele valabile pentru o singura zi (4, 5 sau 6 iulie) costa 90 de lei in pre-sale sau 110 lei la intrare. Pentru B’estfest Aftershock, ziua de metal din data de 11 iulie, biletele costa 75 de lei in pre-sale sau 90 de lei la intrare. Exista si bilete VIP, dar sunt valabile numai pentru o singura zi de festival (4, 5 sau 6 iulie); costa 350 de lei. Un astfel de bilet asigura un loc in tribuna VIP, servicii de catering, precum si 3 jetoane pentru achizitionarea de bauturi si mancare.
