» Galantarele raioanelor de pescarie din hypermarketuri, pline de peste din import, il fac pe consumatorul roman sa se intrebe daca Romania mai pescuieste ceva din Marea Neagra. O scurta incursiune in asezarile pescaresti de pe litoralul autohton arata ca aceasta indeletnicire si-a diminuat considerabil ponderea. Pescarii romani mai recolteaza din Marea Neagra doar aproximativ 2.000 de tone de peste pe an, de opt ori mai putin decat in urma cu doua decenii. Procentual, Romania obtine doar 0,4% din cantitatea de peste pescuita din Marea Neagra, in comparatie cu cele trei procente contabilizate de Bulgaria sau recordul de 85% detinut de pescadoarele turcesti. Doua treimi din cele 2.000 de tone sunt recoltate de cele patru vapoare de pescuit vechi care navigheaza pe Marea Neagra (adica doua treimi din actuala flota de pescuit autohtona), iar restul este obtinut prin pescuitul traditional cu mahune, taliane, paragate si setci.
Relevant este si faptul ca exemplarele pescuite de romani sunt mai ales din specii de mici dimensiuni, cum ar fi sprotul, hamsia si guvidul. Rechinul, care a inceput sa fie cautat de amatorii de delicatese din tara noastra, devine prohibitiv din cauza intermediarilor, care ii maresc pretul de sase ori pe drumul dintre barcile pescaresti si magazin.
Zorii sunt inca departe. E numai 3 si jumatate, iar plaja din Olimp este pustie… O mana de oameni se ridica agale din cabanele de lemn si trag adanc in piept aerul noptii. Isi iau ramas bun de la sotii si de la copii, de parca i-ar vedea pentru ultima data, si ies pe plaja. Se urca in mahune si pornesc spre talianele ridicate in larg. Sunt pescarii din Marea Neagra, datorita carora hamsia, stavridul, sprotul si barbunul ajung in restaurante si in cherhanale. Cei sapte pescari au urcat in barca si curand dispar ca niste naluci in ceata care se ridica deasupra apei. Fac asta de o viata si nu si-ar schimba meseria pentru nimic in lume. Se simt liberi, stapanii apelor. Respecta marea, pentru ca stiu ca asta ii tine in viata. Daca un coleg de-al lor este inghitit de ape, il plang, dar a doua zi se lupta iar cu valurile.
Printre hamsii si draci de mare
Dupa trei ore de lupta cu plasele, pescarii din Olimp se intorc spre casa. Trag barca spre tarm si unul dintre ei aduce apa de mare in mahuna, pentru ca pestii sa nu se sufoce. "Hamsia este foarte perisabila. I se sparge burta intr-o ora daca o tii la soare", spune Vasile Briceag, proprietarul cherhanalei "Popasul pescarilor", din Olimp. Aici toata lumea isi spune pe numele mic. S-au adunat patroni de restaurant, de cherhanale, comercianti si chiar oameni obisnuiti, care vor peste bun si proaspat. Pestele este pus pe mese, de unde este sortat si adunat in galeti pline cu gheata. "asta e un drac de mare. Trebuie sa te feresti de el. Are solzi, iar intepatura lui poate fi mortala", spune nea Vasile. Nu o data pescarii au fost intepati de dracul de mare. Oameni puternici au lesinat, dar au supravietuit.
Cauta insa cu atentie fiecare exemplar, printre sutele de hamsii. Cand il gasesc, nu il omoara, ci il arunca inapoi in apa. Apar si alte specii ciudate. Un exemplar urat: nimeni nu stie care este denumirea lui exacta, dar ii spun boul-de-mare. "Uite-te la el, parca seamana cu un bou!", exclama pescarii. Viata aici nu e usoara. Te poti intalni cu o pisica de mare, de aproape 50 de kilograme, care, de asemenea, te poate omori cu intepatura ei. "Acul trece prin cizmele de cauciuc. Tensiunea incepe sa-ti scada, ajunge la noua, chiar la sase. Trebuie sa ajungi imediat la doctor", spune nea Vasile.
"Eram ca intr-o oala cu ciorba"
Nea Gogu (adica Dan Gheorghe Giurgiu) pescuieste de o viata in Marea Neagra. "Munca noastra nu se termina dupa ce aducem pestele la mal. Trebuie sa curatam plasele, sa le intindem. Se prinde mazga in ele si miros urat. Le schimbam la doua saptamani", spune el. Isi aduce cu greu aminte cand s-a apucat de meseria aceasta. Crede ca au trecut vreo 20 de ani de atunci. I se simte in glas ca ii place libertatea pe care o are pe mare. Banii sunt buni, dar "nici aici nu te umpli de mana". A avut si momente grele. Povesteste cum, atunci cand era la 18 kilometri in larg, a vazut ca tarmul s-a innegrit dintr-o data.
Au dat drumul la motoare, incercand sa ajunga acasa, dar dupa zece kilometri i-a prins "bargaul". "Eram ca intr-o oala cu ciorba. Nu ma sperii insa asa de usor, stiu ca vremea rea nu tine mult in Marea Neagra", a spus nea Gogu, fericit ca a scapat teafar. E o meserie riscanta, iar marea isi ia intotdeauna tributul. Toamna trecuta, cineva s-a inecat in dreptul statiunii Jupiter. Daca ii intrebi pe rand, fiecare are o poveste de supravietuire. In ciuda a ceea ce se spune, pescarii din Marea Neagra nu beau. Alcoolul si marea nu se impaca, este credinta lor.
Deliciul din cherhana
Mahuna a adus la tarm cam 500 de kilograme de peste. Barca este mare, in ea incap si trei tone. Dupa sortarea pestelui, acesta ajunge in restaurante sau in bucatarile cherhanalelor. Totul se da cu repeziciune. Dupa-amiaza, turistii si localnicii incep sa curga spre cherhanaua lui nea Vasile. stiu ca mancarea de aici este proaspata. "Nu ramane nimic de pe o zi pe alta", spune chiar el. La pranz se serveste bors de peste, facut din mai multe specii. Se face o oala de 50 de litri, care se termina pana seara. Platourile cu hamsie, fructe de mare si icre de stiuca sunt aperitivul perfect. La felul doi, calcanul este stapan. Rechinul, care face furori in strainatate, incepe sa fie gustat si la noi. "Tot pestele este bun. Cei care au coloana vertebrala cartilaginoasa te fereste de tumori. Se spune, nu stiu daca este asa, ca din aceasta cauza au scapat multi dintre japonezi de tumorile de dupa Hiroshima si Nagasaki", povesteste Vasile Briceag.
Numai patru vapoare licentiate
O buna parte a pestelui din Marea Neagra este capturat de acesti pescari, dupa metode traditionale, pentru ca vapoarele din flota de pescuit a Romaniei se pot numara acum pe degetele de la o mana. Vasile Briceag, care a ocupat functia de vicepresedinte al Asociatiei RoPescado, spune ca in prezent exista numai patru vase de pescuit care lucreaza efectiv in Marea Neagra, cu o lungime de peste 15 metri. Mai sunt doua in Tulcea, pentru zona Deltei. Restul vaselor de pescuit nu au autorizatie si sunt inchiriate catre diverse firme. Sunt de ajuns si acestea patru, spune Vasile Briceag. Cu ajutorul lor, chiar daca sunt vechi, se acopera cotele de pescuit pe care le are Romania de la Uniunea Europeana. Tara noastra are dreptul la 50 de tone de calcan si la 1.000 tone de sprot, de exemplu, cantitati care acopera necesarul intern (in 2005 s-au pescuit 40 tone calcan). Specialisti din cadrul Agentiei Nationale de Pescuit si Acvacultura confirma acest fapt.
Ei spun ca, la 31 decembrie 2007, Romania avea dreptul la vapoare de pescuit care sa totalizeze 8.703 KW si 2.607 tone. "Acesta este nivelul de referinta. Daca vasele ar fi eficiente, ar fi chiar prea mare", spun ei. Potrivit Ministerului Agriculturii, capacitatea de pescuit a Romaniei la Marea Neagra este de 439 de nave si ambarcatiuni (22 cu lungimi peste 12 metri si 417 cu lungimi mai mici de 12 metri), inscrise in Fisierul Navelor si Ambarcatiunilor de Pescuit. Pescuitul de coasta se facea, in 2005, cu 417 barci, construite din fibra de sticla sau lemn, 200 din acestea fiind dotate cu motoare de mica putere. Acest tip de pescuit se practica numai cu unelte stationare: taliene, ave, paragate si setci. Varsta medie a acestor ambarcatiuni este de 15 ani. Capacitatea lor totala este de 548 tone, adica de aproape patru ori mai mica decat cea a vaselor mari.
Importuri la jumatate de pret
Agentia doreste ca proprietarii sa-si achizitioneze nave noi, mai eficiente din punctul de vedere al consumului, astfel incat preturile produselor sa fie sub cele de import – precizare pe care reprezentantii agentiei ne-au rugat in mod expres sa o facem. Este o mentiune importanta, pentru ca pestele adus din import "omoara" producatorii locali, in conditiile in care produsele din Polonia si Bulgaria sunt aproape la jumatate de pret fata de cele autohtone. Specialistii agentiei se feresc sa declare public motivele, dar, sub acoperirea anonimatului, spun ca in aceste tari se acorda subventii ascunse pescarilor. Industria prospera in acest fel, chiar daca sunt incalcate normele europene: in comparatie cu flota Romaniei, cea a Bulgariei este de doua ori mai mare. "Gradul de acoperire a consumului din productia interna a scazut de la an la an, de la 24,31% in 2003 pana la 14,40% in anul 2005", se arata intr-un raport al Ministerului Agriculturii.
Intermediarii fac jocurile
Daca vorbim despre preturi, evolutia acestora este surprinzatoare. Pescarii vand kilogramul de rechin cu cinci lei. El este cumparat si revandut de intermediari, care cer circa 15 lei/kg. Produsul finit ajunge sa fie cumparat de consumatorul final la circa 30 de lei/kg. Se respecta astfel sistemul umflarii pretului pe circuitul economic, exact ca in cazul laptelui, care pleaca de la producator la un leu litrul si ajunge in galantare de patru ori mai scump. La 30 lei/kg, produsul devine aproape prohibitiv.
O afacere prea mica pentru marii "rechini"
Afacerea pescuitului si pisciculturii in Romania se ridica, in 2005, la 0,0054% din PIB. Prea putin pentru ca investitorii de calibru sa fie interesati de potentialul sau. "In perioada 1995-2005, productia piscicola a Romaniei a suferit o scadere accentuata, de la 18.675 tone in 1998 la 13.352 tone in 2005. In 2005, productia piscicola obtinuta a prezentat urmatoa-rea structura: acvacultura 7.284 tone (54,55%), pescuitul in ape interioare 4.042 tone (30,27%), pescuitul in Marea Neagra 2.026 tone (15,17%)", se arata in Programul Operational Sectorial 2007-2013 intocmit de Ministerul Agriculturii. Oficialii pun scaderea pe seama tranzitiei la economia de piata si a instabilitatii cadrului institutional.
Vin fondurile europene
Pescuitul romanesc va primi curand o veste buna. In iulie, cel mai probabil pe data de 11, va avea loc in judetul Constanta lansarea fondurilor europene pentru acest domeniu.
Banii, de ordinul sutelor de milioane de euro, provin din Fondul European de Pescuit si vor fi folositi pentru cresterea nivelului de trai si imbunatatirea conditiilor de lucru ale pescarilor. Acestia isi vor putea cumpara barci, motoare, echipamente speciale. De asemenea, in anumite conditii, isi vor putea amenaja si spatiile de cazare. Ramane de vazut cati dintre ei isi permit cofinantarea acestor proiecte si cati vor reusi sa treaca de birocratia impusa de intocmirea documentatiei.
» Piata interna, slab dezvoltata
"Cererea de consum pe piata interna a fost de 92.696,90 tone in anul 2005 (ultimul pentru care exista referinte statistice – n.n), in crestere cu 18,89% fata de cel al anului 2004. In ceea ce priveste consumul de peste si produse din peste, acesta era in anul 1989 mai mare de 8 kg/locuitor, dar a scazut pana la 2 kg in 1993 si apoi s-a inregistrat o tendinta de crestere progresiva a acestuia, pana la 4,5 kg/loc in 2005. Capturile inregistrate in Marea Neagra au scazut de la 16.000 de tone in anii ‘80 la aproximativ 2.000 de tone in prezent. Situatia s-a imbunatatit usor din 2003, inregistrandu-se o crestere de la 1.612 tone la 2.026 de tone in 2005. Mai mult de 70% din capturi sunt efectuate de traulere, restul provenind din pescuitul la scara mica. In anul 2004, partea Romaniei din totalul capturilor la Marea Neagra a fost de 0,4%", se arata in POS 2007-2013.
» Zona de pescuit nu este clar delimitata
Potrivit POS, in Romania pescuitul marin se practica de-a lungul litoralului romanesc, in zonele marine pana la izobata de 60 metri, din cauza caracteristicilor navelor si autonomiei lor. In 1986, Romania a declarat unilateral zona economica exclusiva la Marea Neagra, a carei suprafata este de circa 25.000 km patrati, alaturi de tarile riverane. In prezent, zona de pescuit a Romaniei la Marea Neagra, asa cum este stipulat in Conventia ONU privind dreptul marii, nu este inca delimitata. Din aceasta cauza, navele romanesti pescuiesc, de regula, pana la o distanta de 30-35 mile marine fata de tarm. Nu de putine ori, profitand si de aceste lacune legislative, pescadoarele turcesti s-au aventurat foarte aproape de tarmurile romanesti, in cautare de calcan si rechin. Politistii de frontiera au facut in unele cazuri uz de armele de foc pentru a-i opri.