In aprecierile agentiilor internationale de rating asupra perspectivelor economiei din Romania s-a mai facut un pas. Era aproape inevitabil. L-a facut Moody’s! Deja este vorba nu doar de amenintarile pe care le determina vulnerabilitatile economiei – inainte de toate, imensul deficit extern –, ci de posibilitatea concreta ca Romania sa aiba nevoie de finantari atat de mari pentru acest deficit incat sa nu le mai gaseasca si sa intre in incetare de plati.
Aiureala ca, prinsi pe picior gresit de criza financiara din SUA pe care n-au prevazut-o, analistii straini, in frunte cu cei de la agentiile internationale de rating, sufla acum si-n iaurt nu prea tine! In ce priveste vulnerabilitatile unor tari ca Romania, acesti analisti nu gresesc cu nimic acum – aprecierile lor fiind perfect adevarate si corecte –, ci au gresit pana acum vreun an, pana la declansarea crizei financiare din segmentul de risc al pietei imobiliare americane, cand vulnerabilitatile tarilor respective erau absolut aceleasi si ei n-au spus mare lucru! Ba poate vulnerabilitatile erau chiar si mai mari decat acum, caci in prezent macar s-a revenit cu picioarele pe pamant si nu se mai traieste in frenezii fara temei. Deci, ceea ce poate fi reprosat acestor analisti este nu ca sufla acum si-n iaurt, ci ca n-au facut mai de mult avertizarile pe care le fac acum. Aprecierile lor actuale sunt cel mult tardive, dar nicidecum inexacte! Aceste aprecieri vin sa dea greutate unor atentionari din interiorul tarii, care, inca pe cand totul era euforie si nu economie, spuneau ceea ce spun analistii straini abia acum.
Hai sa vedem ce ecuatie prezinta Moody’s! Sa analizam cu ce ar fi aceasta inexacta. Intr-un scenariu, calificat ca moderat, Moody’s sustine ca in 2008 Romania, pe langa refinantarile pe care le are pe rol, va trebui sa gaseasca finantari noi de circa 8,8 miliarde dolari (5,6 miliarde euro), ducand necesarul de finantare la 13,9 miliarde dolari (8,8 miliarde euro). Intr-un scenariu pesimist, finantarea suplimentara ar fi de 12,7 miliarde dolari (8,0 miliarde euro), ceea ce ar ridica necesarul total de finantare la 17,8 miliarde dolari (11,3 miliarde euro) sau 9,6% echivalent PIB.
Ce este exagerat in aceste cifre? Nimic exagerat! Cat despre pericolele asupra carora atrag atentia respectivele cifre, acestea se prezinta de la sine.
Care le-ar fi exagerarea, avand in vedere ca in 2007, intr-un singur an, necesarul suplimentar de finantare prin apel la credite externe fata de 2006 a fost de 10 miliarde euro, deci mai mare chiar decat cea suplimentara din scenariul moderat al Moody’s? Pe aceasta baza, datoria externa a tarii a crescut in 2007 cu 10 miliarde euro intr-un singur an! Va scadea cumva necesarul suplimentar de finantare in 2008? Doamne pazeste! Deficitul comercial va creste in continuare. A devenit atat de mare incat sporeste in cifre absolute chiar si daca importurile ajung, cum se intampla, sa creasca ceva mai incet decat exporturile.
Se vor mari remiterile catre tara ale capsunarilor? In conditiile tendintelor recesive din Spania si Italia, ca si ale masurilor punitive impotriva imigratiei ilegale, se poate spera cel mult intr-o plafonare a acestor remiteri, dar in nici un caz intr-o majorare a acestora.
Vor creste investitiile directe straine, ale caror intrari, se spune, contribuie la finantarea automata a deficitului de cont curent extern? Sa admitem ca vulnerabilitatile grave ale Romaniei vor fi ignorate de investitorii straini si acestia vor continua plasamentele in Romania. Dar nici nu ar trebui sa scada cumva aceste investitii directe straine ca sa nu se mai poata conta, macar ca pana acum, pe contributia lor la finantarea deficitului extern, deoarece pur si simplu iesirile sub forma de dividende repatriate reprezinta deja 70-80% din intrarile de noi investitii si, la ratele neuzuale de profit (de tip tara bananiera) realizate de capitalul strain in Romania, aceste iesiri vor depasi curand valoarea intrarilor, investitiile straine urmand a avea o contributie negativa la balanta de plati.
Un impact sever asupra necesarului de finantare il au evolutiile din serviciul datoriei externe (platile anuale in contul acesteia, formate din rate si dobanzi). Serviciul datoriei a ajuns in 2007 la 7,5 miliarde euro, nefiind chiar departe de cresterea datoriei in anul respectiv. Este destul de probabil ca in 2008 serviciul datoriei sa ia urma cuantumului finantarii suplimentare necesare din cauza efectului combinat al scumpirii creditarii pe plan international si al structurii datoriei tarii. Din pacate, grosul indatoririi externe s-a facut nu pentru investitii, ci pentru consum (fie de materii prime, fie de produse finite) sau chiar pentru speculatii pe curs sau dobanzi (datorii foarte mari pe termen scurt). Acest gen de apel la imprumuturi externe aglomereaza la plata rate si dobanzi, determinand servicii ale datoriei disproportionat de mari in raport cu cuantumul datoriei.
Inutil aproape sa mentionam ca, din momentul in care serviciul datoriei egaleaza intrarile sub forma de imprumuturi noi, tara in cauza trebuie de fapt sa se indatoreze in continuare doar pentru a plati creditele vechi si nu pentru a se dezvolta. si sa nu uitam ca perioada la care ne referim este una de crestere si nu de scadere a costului finantarii pe plan international.
