Partidul Democrat Liberal, aflat inca in cautarea identitatii sale de centru-dreapta, trebuie sa inteleaga foarte repede ca principala calitate a dreptei este ca are in centrul preocuparilor sale individul concret, cu nevoile si aspiratiile sale, nu concepte abstracte despre societate si despre binele comun. Dreapta opereaza cu fapte, cu realitati verificabile empiric, nu incearca sa impuna "modele" politice si sociale preconcepute si, mai ales, isi interzice metodic sa isi ia dorintele drept realitate.
Daca adecvarea la fapte trebuie sa fie unul din principiile dreptei, atunci esecul PD-L la alegerile locale de la Bucuresti ar trebui sa reprezinte o aterizare fortata. Pentru a ramane pe terenul ferm al faptelor, trebuie abandonate insa, cateva mituri care au acoperit privirile liderilor si comentatorilor care se revendica de centru-dreapta.
Primul mit este ca Bucurestiul reprezinta fieful traditional al dreptei. In 2000, dupa doua mandate consecutive ale Conventiei Democrate, PDSR, viitorul PSD a obtinut tot ce se putea in Bucuresti cu exceptia Primariei Generale, unde a castigat Traian Basescu, care reprezenta PD. Or, la vremea respectiva PD era o ramura a stangii de sorginte fesenista. Este adevarat, PD-L a obtinut aproape 37% din votul politic, ceea ce este excelent, dar aceasta simpatie a bucurestenilor nu a fost suficienta pentru a-i asigura lui Blaga victoria, semn ca optiunile ideologice au o importanta limitata. Au contat candidatii individuali si relatiile extrem de complexe pe care acestia le au cu alegatorii. Decizia liderilor PD-L de a avansa candidatura lui Blaga, in ciuda faptului ca acesta era plasat in sondajele preelectorale in urma lui Negoita si a lui Videanu, demonstreaza ca stampila partidului nu ajunge.
Al doilea mit care trebuie abandonat imediat este cel al competentei politice a alegatorilor bucuresteni. Daca bucurestenii ar fi fost pe jumatate atat de informati asupra vietii politice cat s-a pretins de catre analisti, personaje de desene animate ca Oprescu, Vanghelie sau Popescu-Piedone n-ar fi obtinut nici 10%. Daca in campanie ar fi fost vorba despre programe si despre "solutii, nu discutii", atunci Oprescu ar fi trebuit sa plece acasa dupa turul intai, iar batalia sa se dea intre Blaga si Orban. Dar n-a fost vorba de asa ceva pentru ca niciodata nu este. In 2000, Basescu nu a reusit sa-l invinga pe Oprescu in temeiul unui vot ideologic, nici al solutiilor sale, ci al atractiei personale. Or, Vasile Blaga e sexy ca o matura lasata dupa usa. Intr-o lume in care ceea ce nu se da la televizor nu exista, in care telenovela face mai mult rating decat exit-poll-ul, in care totul se petrece la suprafata kitsch a micului ecran, absenta dimensiunii de entertainment a campaniei electorale si personalitatea incolora a lui Blaga au fost pacate capitale. Faptul ca el nu si-a adaptat mesajul si campania la preferintele acestui tip de electorat nici macar dupa turul intai este de neiertat.
In al treilea rand trebuie sa renuntam la mitul 322 si la conjuratia Marii Coalitii anti-Basescu. Nu ca aceasta mare coalitie nu ar exista si ca ea n-ar planui sa izoleze PD-L si pe presedinte, dar Traian Basescu greseste cand afirma ca Blaga a fost invins de Marea Coalitie. Blaga a pierdut pentru ca este incomparabil mai putin popular decat Oprescu in Bucuresti, pentru ca a avut un mesaj inadecvat si pentru ca n-a convins la nivel local. Afirmatia ca Marea Coalitie l-a invins pe Blaga este tot atat de gresita cum este aceea ca Basescu ar fi pierdut aceste alegeri locale. Proba este simpla: daca Blaga ar fi castigat, nimeni nu s-ar fi gandit sa proclame victoria lui Basescu la locale. Invocarea oligarhiei si a coalitiei 322 a functionat in cazul suspendarii lui Basescu, dar nu a functionat la locale (cum nu a functionat nici ecuatia Oprescu§Iliescu) si nu va functiona nici la alegerile generale.
Unul dintre cei mai longevivi lideri ai Camerei Reprezentantilor a Congresului american, Thomas "Tip" O’Neill, a lansat o formula care nu inceteaza sa se confirme: All politics is local, orice politica este locala. Indiferent ca este vorba de teme de nivel local, regional, national, european sau mondial, orice politica este, in primul rand, locala. Votul uninominal va asigura ca, indiferent de temele campaniei de la generale, optiunile alegatorilor vor fi formulate la nivel local, ca va conta mai mult lupta dintre candidatii de cartier sau de comuna decat marea inclestare "Basescu versus Iliescu-322". Daca PD-L va intelege acest lucru repede, va avea sansa sa creasca dincolo de actualul 28%. Daca nu, aterizarea fortata ar putea deveni prabusire pentru ca, la fel ca gravitatia, realitatea politica nu iarta.
