Ce va insemna peste 25 de ani a fi european? Altfel decat in Statele Unite, unde istoria de "creuzet" le-a conferit americanilor o trasatura cu adevarat multietnica, europenii nativi devin o specie pe cale de disparitie. Europa are nevoie disperata de imigranti, dar nu este pregatita din punct de vedere cultural sa-i intampine cu bratele deschise. Vom asista, de aceea, in Europa urmatoarelor decenii la schimbari sociale mai profunde decat oriunde altundeva, desi natura acestor schimbari este departe de a fi clara.
La o prima vedere, dezbaterea actuala din Europa este axata in principal pe integrarea politica si sociala si pe cat de mult statele nationale ar trebui sa partajeze resursele si atributele suveranitatii in cadrul Uniunii Europene. Dar in substratul acestei discutii tensiunile adevarate se manifesta in legatura cu problema imigratiei si a temerii ca respectivele "culturi" nationale sunt amenintate de influxul unor alogeni, fie ei albi sau nu.
Rata imigratiei din Europa este azi mai ridicata decat cea din SUA – oficial, aproape doua milioane de oameni ajung anual in Europa, impreuna cu un numar necunoscut de imigranti ilegali. Estimarea cea mai conservatoare apartine Eurostat (agentia de statistica a UE) si, conform acesteia, pana in 2050 aproximativ 40 de milioane de persoane vor sosi in Europa. Inevitabil, acest tip de infuzie va conduce la un sprijin si mai mare pentru deja foarte vocalii extremisti de dreapta din Europa.
Perspectiva unor tensiuni rasiale in crestere este in sine destul de ingrijoratoare. Dar ea este doar una dintre fatetele necesitatii stringente a europenilor de a importa oameni din Africa si Asia. Europenii vor asista de asemenea la demantelarea sistemelor generoase de protectie sociala din statele lor; mult laudatul "model european" al pensiilor, ingrijirilor medicale si alocatiilor de somaj risca sa fie inlocuit de la fel de intens dispretuitul, hulitul si temutul "model american". Asta nu se va intampla pentru ca europenii isi doresc cu ardoare rigorile mult mai putin "pufoase" ale conditiilor sociale americane, ci pentru ca este singura cale prin care guvernele europene pot ramane, financiar vorbind, pe linia de plutire.
Cauza ce se afla la originea tuturor acestor evolutii este declinul de populatie din Europa. "Bomba cu ceas" demografica, pe care analistii economici o discutau de peste un deceniu, explodeaza acum. Rezultatul il constituie o acuta lipsa de forta de munca in multe dintre statele UE si o reducere alarmanta a ponderii persoanelor de varsta activa, din ale caror impozite se platesc pensiile si se acopera costurile medicale ale pensionarilor. Multe state si-au agravat singure situatia, fie prin incurajarea pensionarii anticipate, fie – ca in cazul Frantei – prin paliative destinate crearii de locuri de munca, de pilda saptamana de lucru de 35 de ore.
In Europa, aproape o treime dintre barbati isi parasesc slujbele inca de cand au putin peste 50 de ani. Aceasta tendinta, cuplata cu faptul ca rata natalitatii a scazut mult sub rata inlocuirii de doi copii per cuplu, dar si cu ceea ce Comisia Europeana descrie ca fiind o crestere "spectaculoasa" a longevitatii, va determina ca pana in 2050 fiecare pensionar sa fie intretinut nu de patru lucratori, cum se intampla in prezent, ci doar de doi.
Pe scurt, decidentii europeni se afla intr-o pozitie imposibila. Mentalitatea politica dominanta ramane, in majoritatea tarilor UE, aceea ca somajul este principala boala ce trebuie vindecata, in timp ce, de fapt, adevarata amenintare este lipsa tot mai acuta de oameni care sa acopere deficitul de forta de munca. Comisia Europeana a avertizat deja ca aceasta situatie va cobori pragul ratelor de crestere a PIB-urilor nationale. Dupa cum a explicat Klaus Regling, director general pentru economie si finante in Comisie, populatia activa a Europei a scazut atat de mult incat din 2010 cresterea economica maximum posibila in Europa Occidentala va scadea de la o medie de 2,3% in ultimii ani la doar 1,8%. Din 2030 vor fi posibile cresteri de maximum 1,3%.
O stagnare economica de o asemenea amploare va avea implicatii alarmante, pentru ca ea inseamna ca vor exista tot mai putine venituri la buget, prin care sa se poata finanta proiectele de reforma si investitiile in infrastructura, de care Europa are nevoie disperata pentru a recastiga productivitatea si avantajul concurential al tehnologiei superioare. Iar daca lucrurile nu arata deloc bine pentru Europa Occidentala, pentru noile tari UE foste comuniste situatia este si mai rea: tendintele demografice de aici implica un picaj de la cresterea sanatoasa de 4,3% pe an la doar 0,9% pe an dupa 2030.
Mare parte din Europa sufera deja de o piata a muncii neperformanta, unde cei care cauta un loc de munca si potentialii angajatori fie nu pot, fie nu vor sa se intalneasca. somajul in randurile tinerilor se mentine cu incapatanare ridicat, iar statistica abandonului scolar este ametitoare. Impreuna, aceste doua evolutii anuleaza deja efectele pozitive ale imigratiei. Aici, la Bruxelles, unde populatia imigrantilor din Africa de Nord reprezinta un sfert din numarul locuitorilor orasului, hotelurile si restaurantele au recurs la un serviciu de recrutare de urgenta pe internet pentru a contracara lipsa de personal cu care se confrunta tot mai des. Iar in sectoarele unde este nevoie de calificari si aptitudini superioare criza de forta de munca este si mai acuta.
Ca si in SUA, greutatile legate de forta de munca sunt accentuate si in Europa de ascensiunea Indiei si Chinei. Cum vor reusi europenii si, intr-o proportie mai restransa, americanii sa-si mentina standardele ridicate de viata e un secret pentru toata lumea. Problema Europei este mai serioasa, fiindca politicienii ei nu reusesc sa faca fata tensiunii induse de rasa, religie si etnie in societati care par hotarate sa ramana ancorate in trecut.
Copyright: Project Syndicate/Institute for Human Sciences, 2008.
www.project-syndicate.org