In mai multe orase din Romania, mai ales in Ardeal, dar nu numai, lupta in turul doi se va duce intre partidele foste aliate din cadrul D.A. La fel ar fi fost situatia si daca s-ar fi organizat doua tururi pentru presedintii de consilii judetene. Peste tot unde tara nu e profund rurala si saraca, optiunea electorala merge catre orice altceva decat partidul perceput ca fost comunist, dar nu se materializeaza intr-o guvernare serioasa de centru dreapta, care sa puna in practica aceasta optiune, acum ca ar avea mult mai mult decat sprijinul electoral din 2004, din simplul motiv ca partidele de centru dreapta nu pot guverna impreuna. Daca ar putea la rigoare guverna cu altcineva, la o distanta ideologica si mai mare, ramane de vazut, dar e evident o tinta si mai greu de atins.
Foarte aproape de noi, in mica Macedonie fosta iugoslava, tara destabilizata de nationalismul grecesc la summitul NATO (unde se astepta sa fie invitata, dar nu a fost, pentru ca nu a acceptat sa schimbe numele tarii), au fost, de asemenea, alegeri in acest weekend. Acestea erau ultimele alegeri dinaintea evaluarii aplicatiei Macedoniei la UE, deci era important sa iasa bine. S-a lasat insa cu raniti si morti. Intre slavi si albanezi? Nu: puterea intre aceste doua grupuri e impartita prin acordul de la Ohrid, care inca se tine binisor. Ci intre cele doua partide albaneze, pentru cine va umple un loc in guvern rezervat albanezilor.
La est de noi, in tara revolutiei portocalii Ucraina, continua telenovela dragostei cu sila dintre eroii acestei revolutii. Doamna Timosenko, prim-ministru desemnat cu noduri in gat, si presedintele Victor Iuscenko iarasi nu-si mai vorbesc la telefon. El ii da indicatii prin televiziune, ea ii raspunde cu impertinenta. In alegerile locale vin cu contracandidati, dand o mana de ajutor blocului rus. Coruptii din ambele formatiuni se arata cu degetul unii pe altii. De vina e, desigur, Constitutia, care nu ar separa clar atributiile celor doua parti. Dar aceeasi constitutie a functionat fara problema asta in ultimii cinsprezece ani si mai bine. Ca si noi, or sa o schimbe, ca dupa aia sa constate ca nu era de la asta.
Cum se explica acest comportament aberant al elitelor politice postcomuniste? Intrebarea nu e doar teoretica: pana si Departamentul de Stat, care are griji mai mari in alte parti ale lumii si pe noi ne considera un capitol de succes complet inchis, ne cheama in mare graba la un briefing despre problemele politice din regiune. Cat de serioase sunt? Cat de noi? Cat de vechi? Vor impiedica statele din noua Europa sa fie pe deplin influente in cadrul Europei, cum sperau americanii? si asa mai departe.
Sunt la Belgrad, in drum spre Skopje, si mai tirziu luna asta o sa trec si prin Bucuresti si Kiev, inainte de a ajunge la Washington. Dar tot ceea ce vad nu face decat sa confirme lucruri mai vechi pe care le stiam. Problema nu e noua. Ferocitatea elitelor noastre politice, intensitatea luptei fratricide sunt date, desigur, de profunda lor coruptie, dar si de o imaturitate care nu pare sa mai treaca. si nici nu cred ca va trece. Oamenii care intra in politica motivati numai de castigul personal vor duce de rapa tarile in care activeaza, indiferent ca electoratul, pe de o parte, si oamenii de afaceri, pe de alta, se apropie deja de normalitate. Nu poti cere unei elite de prada sa nu prade si sa nu fie feroce cu cei care vor sa ii ia prada. Ce considerente superioare pot indemna doi tigri care lupta pe cadavrul unei antilope sa o imparta rational? O viziune pe termen lung a junglei? Hai sa fim seriosi, e comic!
Pot partidele noastre sa fie mai bune, se pot reforma din interiorul sistemului de partide, sau din interiorul fiecarui partid? Sa le luam pe rand. Reforma din inteiorul sistemului ar veni de la PD-L, aceasta mai buna alternativa de centru dreapta, cum spera multi romani. Dar am cateva intrebari. Cum e PD-L un partid fundamental diferit calitativ daca orice penelist care se leapada de Tariceanu e binevenit acolo? Ba chiar, cum am vazut pe lista baronilor locali, si diversi pesedei notorii? Oare dl Boureanu, daca i se accepta pretentia sa fie facut ministru de Finante (post pentru care nu are nici o calificare serioasa), mai era azi in PD-L in loc de PNL, unde a fost refuzat? Cum va reusi Traian Basescu sa faca un partid modern si european din PD-L, cand cei atrasi acolo din ce in ce mai mult sunt cei carora li s-a refuzat ciolanul in alte parti?
A doua alternativa priveste rezerva de cadre din fiecare partid. In ianuarie 2005 am primit apeluri disperate de la membri PNL de la Tg. Jiu sau de la Iasi. Erau rezerva de cadre buna, disperati ca de victoria in alegeri profita Morega sau Fenechiu, care castiga puterea locala. Nu puteam face nimic pentru ei, desi azi imi pare rau. Pentru ca au pierdut. In fiecare zi, oamenii cumsecade care intra in partidele astea pierd batalia cu cei mai feroce decat ei, si selectia naturala rezultata este jungla pura, care sperie comunitatea internationala. Ca veni vorba, dl Iuscenko, ramas si el fara suporteri, e acuzat, mai ales, ca in anturajul lui, ca si in partid, nu se gasesc figurile notorii care au facut revolutia portocalie, ci rude si clanuri. Legitimitatea lui ca exponent al revolutiei s-a oprit scurt in incapacitatea de a deschide partidul catre competitia adevarata, nu catre selectia naturala.
Intre alte performante ale ei, inteleg ca elita noastra politica s-a saturat de criticile din societatea civila si isi spune ca adevarata cale europeana este, fireste, sa ne inchida, cum nici dl Iliescu ales cu 83% nu a avut curaj. In vederea inchiderii SAR, IPP si a cui s-o mai gasi mai critic au votat, daca inteleg eu bine, si PNL, si Romania Mare, si PSD intr-o totala devalmasie. La asta se inteleg, au interese comune. Dar trebuie si o considerabila orbire comuna ca sa nu intelegi ca asta nu ar folosi la nimic, ca in Uniunea Europeana poate functiona un institut inscris chiar in alta tara europeana, ca aceasta pornire agresiva nu poate avea nici o consecinta practica, ci e tocmai buna pentru noi ca sa mai hranim putin presa internationala si cancelariile care ne consulta. Chiar aceasta manevra arata nivelul de primitivism al oamenilor nostri politici, care cred ca jungla mai poate fi cumva izolata ca sa vaneze ei in liniste.
