» Statiunea balneoclimaterica Strunga din judetul Iasi, un loc plin de istorie si de ape tamaduitoare, s-a transformat intr-o sursa de venit pentru hotii de lemn si de fier vechi.
» Hotii au smuls ferestrele cladirilor din statiune si au daramat inclusiv peretii pentru a recupera materialele de constructie. Cum s-a ajuns la aceasta situatie?
In statiunea situata intre Targu Frumos si Roman veneau, inainte de ’89, mii de oameni din intreaga tara pentru a se trata. Inconjurata de o padure de stejari inalti, la Strunga se putea face atat tratament profilactic, cat si curativ pentru afectiuni reumatismale, afectiuni ale tubului digestiv, boli hepatice, afectiuni ORL si respiratorii. "Numai ce vedeai taranci de-ale noastre pe alei, cu tarlici in picioare, iesind de la tratament, cu prosoapele in mana. Veneau insa si cucoane mari, caci apele astea sunt de mare leac", ne-a marturisit cu nostalgie Olga Rangliuc, o femeie din Strunga.
Apele unice in tara, cu proprietati curative pe care specialistii le compara cu cele ale izvoarelor celebre de la Carlo Vivari, sunt lasate acum in paragina. Doar caii ce se mai adapa la ele. "In padurea de la Strunga/ Sunt de cei cu pusca lunga/ Care dau chioras la punga". Acestea sunt versurile lui Alecsandri care, pe muzica formatiei Phoenix, au facut ca toti romanii sa auda de localitatea ieseana. Cei mai multi turisti inregistrati aici au fost in 1986: aproape 13.000 de oameni. Spre comparatie, in 1996, ultimul an in care a mai functionat, statiunea a mai fost vizitata de doar 70 de turisti.
Revendicata, fara succes, de urmasii fostilor proprietari
In perioada in care turismul romanesc era pastorit de Dan Matei Agathon, statiunea a fost facuta cadou unui prieten politic al lui Ion Solcanu, un important om de afaceri din Iasi. Numai ca bucuria afaceristului a fost de scurta durata, cele peste 23 de hectare ale statiunii fiind revendicate de urmasii boierului Nicolae Manolescu, fost ministru al Sanatatii care, in 1880, a construit Baile Strunga. Manoil Manolescu, descendent al lui Nicolae Manolescu, a cerut in instanta, in 1995, sa i se retrocedeze statiunea. "Cu toate fortele ma judec in acest proces abia din 2000. Am castigat la Curtea de Apel Iasi, insa s-a ajuns la Curtea Suprema de Justitie, dosarul fiind returnat inapoi la Iasi. Procesul are aproape 15 ani si este departe de a fi finalizat", a precizat prof. univ. dr. Manoil Manolescu.
In tot acest timp, Strunga a fost jefuita sistematic, ajungandu-se ca acum taranii sa se spele pe gumari cu apa minerala. Consiliul Judetean Iasi, administratorul statiunii pana in 1999, se spala acum pe maini, dupa ce FPS a transferat proprietatea catre afaceristul iesean. "Noi nu putem interveni in nici un fel acolo. Exista titlu de proprietate si nu se poate face nimic deocamdata, pana nu se clarifica situatia juridica", a precizat vicepresedintele Consiliului Judetean Iasi, Iovu Brezuleanu.
O istorie de aproape doua secole
Articolul care face referire la functionarea bailor Strunga, aparut dupa primul razboi mondial, acrediteaza ideea existentei acestora inca din anul 1812. Aici veneau vizitatori "din toata Moldova si din strainatate". Cu certitudine, se stie ca apele minerale au fost utilizate din 1828. Scriitorul Costache Negruzzi, care a vizitat localitatea in 1837, remarca conditiile improprii de deservire, insa in 1880 Inge Robert, fost arnaut al domnitorului Mihail Sturdza, si-a vandut mosiile pentru a realiza la batranete "prosperitatea unui monumental stabiliment de bai, intr-o poetica si incantatoare padure a Romaniei". Acesta a construit la Strunga un hotel cu doua etaje, un hotel mai mic "pentru vizitatorii saraci", mai multe vile si o cladire de bai cu ape sulfuroase si hidroterapie. In 1890, baile si-au schimbat proprietarul, fiind cumparate de familia de boieri ieseni Manolescu.
Aceasta le-a administrat pana la inceputul primului razboi mondial, cand au fost distruse complet. In 1930, Strunga era din nou pe picioare, perioada interbelica fiind una extrem de fasta pentru statiune. Hoteluri, doua restaurante, cazinou, sala de concerte si cinematograf si, dupa cum povestesc localnicii, o linie de tramvai de la Strunga pana la Targu Frumos. "Cu acesta se spune ca se plimbau boierii", explica Sorin Constantin Lazar, primarul din Strunga.
