Doua stiri din productia "la zi" a agentiilor de presa: toaleta de pe Statia Spatiala Internationala s-a defectat. si: un american a conceput un program informatic care dovedeste, afirma el increzator, ca religia, credinta nestramutata in ceva neverificabil, dar plauzibil, nu ne insoteste in istorie decat multumita comportamentului credinciosilor, admirati deja cu milenii in urma de semeni nereligiosi care au apreciat totusi altruismul celor convinsi de existenta unei puteri supreme nevazute.
In privinta acestei explicatii darwiniste a perenitatii religiei, indoiala e permisa: cel care a conceput programul de computer Evogod, asemenea tuturor celor care nu cred decat in cunoasterea validata de experiment, si-a proiectat gandirea doar asupra a ceea ce se afla dincoace, dupa ce postulase, la fel de neverificabil, ca un dincolo nu exista.
Dar care ar fi relevanta acestui demers stiintific pentru intelegerea evolutiilor politice din realitatea cu/in care ne (z)batem? Politicienii nostri ne implora sa dam crezare, fara a mai cerceta, promisiunilor pe care le revarsa asupra-ne. La o cercetare cat de cat atenta, constructiile lor mentale se naruie, iar fagaduielile se metamorfozeaza ca automobilul din reclama — capatand contururile translucide ale unor castele in Spania. Asemenea celor care propovaduiesc adevaruri eterne, dar neverificabile, ei au nevoie, pentru a se perpetua ca specie, de admiratia celor din jur. Cum insa numai de altruism nu-l putem banui pe Homo Politicus, lipseste tocmai ingredientul esential al programului Evogod: admiratia sincera a semenilor, trasatura care, rulata pe calculator, face diferenta intre supravietuire si extinctie! Promisiunile electorale cvadrienale pot fi exagerate, la asta ne asteptam si asta mai putem trece cu vederea, cata vreme ne imaginam ca proiectul vanturat va fi totusi realizat in urmatorii patru ani, sau macar demarat temeinic. Dar sa ne lasam luati de prosti si sa ne si placa, sa ne complacem in aceasta situatie degradanta pentru oricine gandeste cat de cat logic, asta intrece orice inchipuire.
Abdicarea noastra, ca alegatori, de la ratiune se explica, poate, prin aceea ca, bombardati cum suntem cu mesaje aiuritoare si, evident, mincinoase, preferam, poate rusinandu-ne de presupusa "lor" rusine, sa ne facem ca ii credem decat sa incercam sa despartim graul de neghina – o operatiune care necesita timp, o informare corecta, o gandire aplicata, dar, mai ales, incredere reciproca fundamentata. Drept raspuns, "ei" isi permit sa ne spuna in continuare ca ne vor binele, ca stiu cum sa ni-l faca si ca au cu ce, iar noi continuam sa ne prefacem ca-i credem.
Cat despre relevanta stirii despre defectarea toaletei de pe Statia Spatiala Internationala (dejectiile lichide trebuie canalizate pana la sosirea unor piese de pe Pamant, fara contributia unui ventilator care impingea lichidul imponderabil intr-un recipient inchis ermetic), avansez o ipoteza verificabila: din cauza acestui cerc vicios al amagirii, autoamagirii si dezamagirii, mecanismele menite sa asigure eliminarea dejectiilor din viata politica s-au defectat, la noi singura speranta intr-o solutie care sa ne salveze de noxele si miasmele aferente constand in relansarea capacitatii noastre de regenerare morala. Misiunea de ajutorare care asteapta pe rampa de la Bruxelles nu poate decola decat daca credem cu tarie ca putem descalci si singuri itele in care ne-am lasat legati.
