In cadrul actualei campanii electorale, atentia publica se indreapta, in buna masura, catre Bucuresti. Cum cursa se cam apropie de final, incep sa ma intreb, din ce in ce in ce mai nedumerit, daca nu cumva PD-L si-a propus, tacit, sa piarda batalia pentru Primaria Capitalei, avand in vedere modul in care a tinut sa isi deruleze campania.
Nici un om care ia in serios formatiunea democrat-liberala nu poate gasi, in prezent, alta explicatie privind campania stearsa, complet neinspirata a PD-L. De regula, un partid cu serioase ambitii nationale nu duce lipsa de aspiranti pentru functia de primar general al Capitalei tarii, deoarece pozitia confera atat expunere, cat si posibilitatea profilarii personale – aspecte care permit, ulterior, vizarea altor functii, mai inalte. Insa de la debutul campaniei pana in prezent, PD-L a afisat zero apetenta pentru batalia electorala din Bucuresti. Anterior, pana si pozitia de candidat democrat-liberal la Primaria Capitalei fusese tratata ca un cartof fierbinte – pasata, cu vizibila agasare, de la un greu al partidului la altul.
Vasile Blaga a fost, in final, cel norocit cu ingrata sarcina a etalarii standardelor PD-L. Nu era bucurestean cu vechi statute, dar pseudocarenta este oricum valabila pentru o buna parte a locuitorilor Capitalei, iar o campanie pe masura, axata pe problemele si doleantele concrete ale cetatenilor, putea elimina relativ usor impedimentul in cauza. Pe de o parte insa, candidatul Blaga a esuat in a puncta ce fel de primar doreste sa fie, drept care campania sa se dovedeste una lipsita atat de continut, cat si de elan. Pe de alta parte, Traian Basescu va fi luat, neindoielnic, decizia solomonica de desemnare a candidatului PD-L, dar dupa aceasta hotarare nici domnia sa nu s-a mai distins in vreun fel notabil pe parcursul acestor saptamani care reprezinta, vrand-nevrand, si o prima tatonare pentru campania prezidentiala de anul viitor. Duminica trecuta, presedintele a decis sa deschida portile Cotroceniului cu ocazia implinirii unui an de la referendumul din 2007, care il reconfirmase in functie. Potrivit presei de la Bucuresti, aproximativ 40.000 de cetateni au vizitat Palatul Prezidential. Nu ma indoiesc de faptul ca vizitatorii sositi la Cotroceni se vor fi simtit perfect in largul lor in prezenta sefului de stat – Basescu fiind, de aceasta data, chiar mai aproape de oameni decat in momentele in care li se adresa in Piata Universitatii.
In schimb, pare putin probabil, daca nu chiar imposibil, ca formatiunea democrat-liberala sa poata aduna un numar similar de sustinatori in decursul putinelor zile de campanie ramase pana la scrutinul din 1 iunie. In plus, mandatul prezidential al lui Traian Basescu se apropie, incet-incet, de final, iar sustinerea si popularitatea de care se bucura par mai degraba datorate unor insusiri personale, faptului ca este perceput drept om intelegator si/sau simpatic, nicidecum intentiilor sale politice sau relatiilor stranse avute cu PD-L. Aspectul ar trebui sa dea de gandit anemicei formatiuni, dat fiind ca denota dependenta PD-L de credibilitatea politica a unui singur om, calitate ce poate pali oricand in cadrul arenei electorale. In afara oraselor Cluj si Brasov, care dispun de un aparat democrat-liberal eficient, nu vad, la ora actuala, alte puncte forte care ar putea veni in sprijinul partidului, nici macar in conditiile in care un sir de contracandidati din randurile altor partide au intrat in cursa cu reputatia facuta praf.
Dar poate ca presedintele si partidul sau stiu, de fapt, prea bine ce fac. Poate ca au decis de mult ca problemele Capitalei sunt, cel putin deocamdata, insurmontabile, astfel ca nici nu merita ca PD-L sa se mai lege la cap cu ele. In caz de infrangere, Vasile Blaga va fi, probabil, deceptionat din cauza cooptarii sale pe post de candidat de sacrificiu, dar va fi totodata usurat vazandu-se scapat de corvoada problemelor Capitalei, ramase pe capul altuia. Pisica moarta bucuresteana pare a-si fi gasit locul ideal in ograda pesedista. Pentru socialisti victoria ar fi una pirica. Cristian Diaconescu s-ar trezi curand atat coplesit de dimensiunile provocarii, cat si in imposibilitatea de a tine la distanta ceata vulturilor din partid, dornici sa se infrupte din carcasa municipala. Cat despre pokerul electoral al lui Sorin Oprescu, o victorie l-ar demasca probabil rapid drept impostor cu niscaiva abilitati in materie de PR, dar complet lipsit de indispensabilul instinct al managementului metropolitan.
Alte explicatii viabile pentru uluitor de insipida campanie a PD-L nu intrevad: formatiunea va fi concluzionat ca Primaria Bucurestiului constituie un impediment in calea scrutinurilor mai critice care vor veni. Ca atare, a recurs la un siretlic pentru a-i trage clapa PSD-ului: daca tot a pierdut partidul lui Geoana parghiile puterii de o buna bucata de vreme si lumea incepe sa uite, hai sa-i reamintim electoratului – prin intermediul Bucurestiului – de stilul prin excelenta mercenar al pesedistilor de a se raporta la banul public!
Iar daca ar fi sa ma insel, daca actualele eforturi ale PD-L in vederea sustinerii lui Vasile Blaga reprezinta intr-adevar maximum de randament de care este capabila formatiunea, concluzia ce se impune este cel putin la fel de dramatica, si anume ca partidul este, pur si simplu, unul drastic supraapreciat. Atat de analisti, cat si de public.
