"Romania libera" si biroul WAZ de la Bruxelles va ofera, incepand de astazi, un serial in care examineaza, la aproape 20 de ani de la caderea comunismului, schimbarile petrecute in statele fostului lagar socialist, urmarind 20 de teme majore. Primul episod ilustreaza persistenta fostilor colaboratori sau ofiteri ai politiei politice comuniste pe scena politica actuala, dar si succesul acestora in afaceri. Debutam astazi cu problemele create in Romania de securistii lui Ceausescu pastrati la varful serviciilor secrete prea multi ani, despre cei deveniti parlamentari sau importanti oameni de afaceri, iar maine continuam cu situatia din Ungaria, urmand ca, rand pe rand, sa publicam documentare despre felul in care s-au metamorfozat politiile politice si in celelalte state din centrul si estul Europei.
In mai multe din tinerele democratii est-europene, serviciile secrete au participat la rasturnarea vechii garzi comuniste imbatranite. Nu doar in Romania, ci si in Bulgaria, unde dictatorul comunist Todor Jivkov a fost inlaturat de la putere de catre "tovarasii" din generatia mai tanara prin ceea ce nu poate fi numit altfel decat o lovitura de stat. Sprijiniti de catre serviciile secrete, noii guvernanti au inceput sa instaleze decorul unui capitalism oligarhic, cu milionari bine plasati, institutii publice firave si corupte, o mafie infloritoare, care controleaza economia, si politicieni de paie. In multe tari legaturile dintre fostii membri ai politiei politice si mafia locala au devenit si mai stranse dupa 1989. Comicul bulgar Marius Kurkinsi a rezumat amar toate acestea intr-o singura fraza: "Nu va atingeti de mafie, e singurul lucru organizat din tara asta!". Peste tot, fostii securisti si-au pastrat relatiile de clientela si patronaj si s-au reconvertit in oameni de afaceri. Mafia comunista s-a transformat intr-o mafie a "gulerelor albe". Metamorfoza s-a facut cu usurinta, "gulerele albe" punand mana pe sectoare importante ale economiei.
Fostii membri ai acestor servicii au invatat repede cum functioneaza vanzarea si cumpararea intreprinderilor, cum se organizeaza o falsa licitatie publica sau cum se pot aranja imprumuturi fictive. Pastrandu-si legaturile colegiale cu fostii informatori si ajutandu-se unii pe altii, securistii au putut sa fondeze partide si sa intre in politica. Astfel, in Ungaria, potrivit lui Andras Galszecsy, un fost ministru insarcinat cu reformarea serviciilor secrete, cam o treime din deputatii primului parlament – cel din 1990-1994 – fusesera informatori. Chiar si acolo unde a fost creata de la inceput o institutie insarcinata cu paza si cercetarea arhivelor politiei politice, cum s-a intamplat in Germania – unde arhivele STASI le-au fost accesibile cetatenilor inca din 1992 – au avut loc manipulari si distrugeri de arhive. Astfel, documente extrem de sensibile, precum "Dosarele Rosenholz", care contineau numele agentilor STASI infiltrati in Germania de Vest, au fost preluate in conditii neclare de catre CIA, iar altele au fost copiate si stocate la Moscova. In majoritatea tarilor dosarele sunt folosite si astazi ca o arma de catre politicieni.
Multi polonezi au putut astfel sa creada ca pana si Lech Walesa fusese un turnator, in ciuda dezmintirilor acestuia si a datelor neclare din dosarul facut pe numele sau de politia politica a regimului comunist.
In Romania, multi dintre profesionistii Securitatii lui Ceausescu fie au ajuns ministri si parlamentari, fie au condus serviciile secrete, fie au intrat in afaceri si au beneficiat de privatizarile si mediul fragil al economiei autohtone sau, in cazul intelectualilor si ierarhilor ortodocsi, au beneficiat de cariere stralucite. In absenta unei legi a lustratiei, deconspirarea politiei politice a regimului comunist s-a facut greoi, incomplet si uneori prea tarziu. Destui dintre fostii informatori sau ofiteri ai Securitatii descoperiti in arhivele Consiliului National pentru Studierea Arhivelor Securitatii (CNSAS) persista astfel in randul partidelor parlamentare, in vreme ce altii continua sa fie conspirati si sa lucreze in paralel pentru serviciile secrete si sa fie membri activi ai principalelor formatiuni politice romanesti. Exista sefi de partide precum Dan Voiculescu, presedinte onorific al conservatorilor, deconspirati ca informatori, sau ca presedintele partidului extremist PRM, Vadim Tudor, care au lucrat in mod direct cu regimul si le-au inchinat ode fostilor dictatori, dar care nu au fost declarati oficial colaboratori. Chiar si fostul presedinte liberal Mircea Ionescu-Quintus a fost descoperit ca fiind informator.
Dar securistii persista si printre randurile partidului prezidential, desi Traian Basescu a condamnat comunismul si militeaza pentru lustratie. seful statului nu a ezitat, de altfel, sa-l inainteze anul trecut la gradul de general de brigada pe fostul ofiter de securitate Viorel Stanca, presedintele filialei Salaj a PD-L. Informatori ai securitatii sau chiar ofiteri ai politiei politice au detinut portofolii cu miza politica in ultimii ani: Rodica Stanoiu, ministru social-democrat al Justitiei in perioada 2000-2004 si apoi consilier prezidential pana la finalizarea mandatului lui Ion Iliescu, a fost deconspirata de CNSAS cu verdictul de "politie politica" pe care fosta demnitara l-a atacat insa in justitie; in aceeasi perioada, generalul Marian Ureche a fost numit sef al serviciului secret din subordinea Ministerului Justitiei, desi acesta a lucrat in deceniul ’80 ca adjunct al sefului Directiei I a Securitatii pentru Bucuresti, unde a jucat un rol major in combaterea posturilor de radio occidentale care transmiteau in limba romana, dar si a elitei intelectuale care avea manifestari disidente. Istoricul Marius Oprea, specialist in arhivele Securitatii, sustine ca Marian Ureche ar fi fost cel care l-ar fi racolat in perioada dictaturii comuniste pe fostul ministru al Justitiei, reusind in acest fel sa aiba control asupra acestui sector important al puterii. Predilectia pentru fostii profesionisti ai politiei politice a fost evidenta in Romania imediat dupa caderea comunismului, cand in fruntea principalelor servicii secrete au fost adusi oameni din sistem.
Fostul general de securitate Mihai Caraman a condus astfel spionajul autohton pana in 1992, desi era de notorietate faptul ca in perioada 1958-1968, in calitate de sef al rezidentei de spionaj din Paris, a organizat si condus asa-numita "retea Caraman", care a reusit sa sustraga si sa aduca in tara unele documente din Cartierul General al NATO, provocand daune grele Aliantei Nord-Atlantice. Asupra lui Mihai Caraman a planat banuiala ca ar fi lucrat si pentru KGB, fiindca a fost singurul ofiter al Securitatii decorat de KGB pentru rezultate exceptionale impotriva NATO. Generalul Caraman era un apropiat al puterii chiar si in perioada guvernarii Nastase (2000-2004), cand Romania a primit invitatia de a deveni membra a Organizatiei Nord-Atlantice. In fruntea Serviciului Roman de Informatii a fost numit un fost colaborator al Securitatii, Virgil Magureanu (1990-1997), care si-a dat publicitatii dosarul de rezident in 1994, dupa ce au aparut semnale ca acest document circula in presa. Fostul presedinte Ion Iliescu, fondatorul PSD, cel care i-a promovat pe oamenii vechiului sistem, a avut, la randul sau, in perioada regimului comunist, functii care il plasau deasupra politiei politice, iar ca secretar de partid al judetului Iasi avea in subordine Securitatea judeteana.
De altfel, in cabinetul PSD, ca secretar general al Guvernului a fost ales tot un profesionist al vechiului regim, serban Mihailescu, seful de cabinet al ultimului premier comunist, deconspirat de CNSAS ca maior acoperit al Directiei de Informatii Externe (DIE). Din efectivele spionajului comunist au fost recrutati si alti politicieni: deputatul Mircea Cosea, ales pe listele liberalilor, dar si europarlamentarul PNL Daniel Daianu, care a recunoscut inca din 1990 ca in tinerete a lucrat ca expert la DIE, sau fostul sef al garzii de mediu, Silvian Ionescu de la PD-L, care a fost 15 ani ofiter al serviciului de spionaj comunist (1974-1989). De altfel, Mircea Raceanu, un fost diplomat condamnat la moarte de Ceausescu in 1989 sub acuzatia de spionaj in favoarea SUA, sugereaza in cartea sa "Infern ‘89" ca si actualul ministru al Apararii, Teodor Melescanu, la randul sau, diplomat de cariera format in perioada razboiului rece, ar fi avut legatura cu Securitatea. De altfel, potrivit tezei lui Raceanu, toti diplomatii de cariera care activau in afara tarii "apartineau intr-o forma sau alta Securitatii".
Liderul extremist Vadim Tudor a lansat o data cu deconspirarea colaborationistilor sloganul "Lasati securistii sa vina la mine!", incurajandu-i pe politicienii marginalizati de propriile partide sa se inscrie la PRM, unde exista deja unul dintre cei mai notorii ofiteri.
Ilie Merce, fost colonel de Securitate, a lucrat din anul 1981 la Directia 1 Securitate, sectorul arta-cultura, si a condus compartimenul Eterul, care combatea posturile de radio straine in limba romana si in special Europa Libera. A fost numit in anul 1986 sef al Securitatii judetului Buzau, iar in anul 1996 a parasit functia pe care o detinea in SRI, fiind acuzat ca a furnizat informatii catre PRM.
CNSAS. Fantoma dosarelor bantuie anevoios
Consiliul National pentru Studierea Arhivelor Securitatii (CNSAS), care a luat fiinta in 1999, a reusit pana acum sa deconspire 241 de fosti ofiteri superiori si 34 de fosti subofiteri care au primit verdicte definitive de agenti ai Securitatii, conform datelor de pe pagina de internet a institutiei. In anul 2007, au fost verificati 402 fosti ofiteri ai fostei Securitati, dintre care 165 au detinut functii de conducere in Securitate, in perioada 1970-1989, iar 41 au detinut functii publice sau certificate de revolutionar dupa 1989.
Deconspirarea agentilor si colaboratorilor fostei Securitati se desfasoara anevoios in Romania. "Nu exista un raport despre cate dosare ale fostei Securitati mai exista in arhivele altor institutii. De aceea, nu stim cate dosare mai sunt de predat catre CNSAS", explica Germina Nagat, directorul Directiei de Investigatii a CNSAS. Directorul SRI, George Maior, nu a ridicat valul de pe aceste cifre la ultimul bilant al serviciului: "Cred ca partea morala a reformei a fost consumata deja, si ma refer aici la predarea arhivei. Tot ce mai gestionam sunt dosare de siguranta nationala, pe care le evaluam de catva timp, impreuna cu CNSAS, pentru a preda si acest stoc. Vom pastra, din estimarile mele, cateva mii de dosare". Presedintele CNSAS, Ladislau Csendes, arata insa ca CNSAS nu detine un control asupra fluxului de dosare discutate in comisia mixta SRI-CNSAS, infiintata de cativa ani si al carei rol este sa filtreze dosarele fostei Securitati, care ating siguranta nationala. "Din o suta de astfel de dosare, cam sase raman la SRI, restul ajung la noi", spune Csendes.
Este la latitudinea SRI sa decida ce inseamna siguranta nationala si ce date din dosarele respective ii aduc atingere. Arhivele care contin dosarele Securitatii s-au imprastiat, dupa Revolutia din 1989, in mai multe directii, iar unele au fost distruse. Serviciile de informatii nu furnizeaza cifre oficiale privind numarul de astfel de dosare pe care il mai detin, iar CNSAS nu are un control asupra fluxului de dosare, aflandu-se la cheremul bunavointei serviciilor: primeste atatea dosare cate i se dau. Majoritatea dosarelor fostei politii politice din Romania ajung la CNSAS din cinci directii: SRI, care detine cea mai mare parte a arhivei Securitatii, Serviciul de Informatii Externe (SIE), Ministerul Apararii Nationale, care detine arhiva fostului Serviciu de Informatii al Armatei (SIA), Ministerul Justitiei, care detine dosarele penale si cele ale magistratilor, si Arhivele Nationale, care detin un mic procent de dosare ratacite ale Securitatii, provenite din arhivele institutiilor de stat. In cifre, CNSAS a primit pana in prezent 1,7 milioane de dosare si peste un milion de fise de evidenta (dosare ale persoanelor carora Securitatea le-a interceptat corespondenta) de la SRI, aproximativ 25.000 de dosare de la serviciul de informatii al armatei si aproape 20.000 de microfilme care contin mai multe dosare, de la SIE.
IMPOSTURA LUI SORIN ANTOHI
Reputat profesor universitar, eseist si decan al Facultatii de Istorie de la Central European University din Budapesta, confesiunea lui Sorin Antohi despre turnatoriile sale la Securitate a lasat lumea culturala cu gura cascata. Antohi a cazut in plasa Securitatii la Iasi, in ultimul an de liceu – 1976. santajat cu faptul ca editase, impreuna cu doi colegi, o revista ironica la adresa regimului comunist, Antohi a inceput sa toarne la Securitate sub numele de cod Valentin. A continuat, cu intermitente, sa dea note informative despre colegi de facultate, prieteni si oameni de cultura ai Iasilor, pana in 1982. In acelasi timp, incepand cu 1978, profesorul iesean a fost turnat de altii la Securitate, care i-a deschis dosar de urmarire sub numele de Nicodim. Situatia a durat pana in 1989. Sorin Antohi si-a recunoscut colaborarea cu Securitatea tarziu, in 2006, intr-o scrisoare deschisa, sub presiunea ca faptele sale urmau sa fie date publicitatii de Consiliul National pentru Studierea Arhivelor Securitatii (CNSAS). Nu dupa mult timp, presa a dezvaluit o noua impostura a lui Antohi: desi coordona doctorate si era decan la CEU Budapesta, nu obtinuse el insusi titlul de doctor, iar cateva lucrari din CV-ul sau nu aparusera niciodata.
AUTOLUSTRAREA MONEI MUSCA
Lider al Partidului National Liberal, apoi al Partidului Liberal Democrat, deputata Mona Musca s-a bucurat de o popularitate pentru care alti politicieni ar fi dat orice. Imaginea de om politic sincer, care a sustinut ferm o lege a lustratiei, cu un trecut curat, care continua cu un prezent nepatat de afaceri veroase sau asocieri dubioase, a fost insa distrusa in 2006, cand CNSAS a deconspirat-o. Mona Musca a turnat la Securitate sub numele de cod Dana, incepand cu 1977, despre studentii straini cu care intra in contact din pozitia de asistenta la Universitatea din Timisoara. Musca a negat turnatoriile sale, e drept, neremunerate si inocente, pana in ultimul moment, cand CNSAS a facut publice cele 15 note informative din dosarul Dana. A recunoscut aceste note, intr-o conferinta publica, unde nu a putut sa-si explice gestul si, mai ales, de ce l-a ascuns atat timp. Printre lacrimi, singura ei scuza a fost ca nu stia ce face. Apoi a contestat verdictul de politie politica dat de CNSAS, proces pe care l-a pierdut. A doua zi dupa aceasta sentinta, Mona Musca si-a dat demisia din Parlament si a iesit din politica si din viata publica, devenind singurul caz de autolustratie din politica romaneasca.
SECURISTII DE IERI, AFACERISTI DE AZI
Cei mai multi dintre generalii Securitatii lui Ceausescu au supravietuit, dupa 1990, in functiile de conducere ale serviciilor secrete deoarece si-au dovedit utilitatea: au facut bani atat pentru oamenii politici grupati, in special, in jurul lui Ion Iliescu, cat si pentru propriile familii. Metodele folosite au fost contrabanda cu tigari, alcool, arme si produse petroliere si incasarea unor taxe de protectie de milioane de dolari de la contrabandisti. Ilegalitatile au fost comise prin firme-fantoma, infiintate pe numele unor ofiteri acoperiti, pe numele unor fosti infractori – informatori ai Securitatii – sau pe numele unor cetateni arabi, majoritatea fosti studenti in Romania pe vremea lui Ceausescu, multi dintre ei agenti ai Securitatii si chiar agenti dubli, ei fiind si ofiteri in tarile de origine. "Fabricile de bani" ale serviciilor secrete romanesti au fost reflectate in mai multe documente oficiale scrise, intocmite chiar de catre sefii directiilor de contraspionaj sau de cele de protectie interna informativa ale Serviciului de Informatii Externe (SIE) si ale Serviciului Roman de Informatii (SRI). Dupa ce multi dintre inaltii ofiteri de informatii au fost trecuti in rezerva, ei au devenit puternici oameni de afaceri sau politicieni influenti. Intre ei si fondatorul Partidului Conservator, Dan Voiculescu, numit in 1984 director general al firmei Crescent in Cipru, firma prin care se presupune ca se derulau fondurile Securitatii. De altfel, actul de nastere al acestei companii a fost aprobat chiar de Iulian Vlad, ultimul sef al Directiei Securitatii Statului, acuzat de represiunea muncitorilor brasoveni din 1987, dar si de implicarea sa in evenimentele din 1989.
Cei mai longevivi sefi ai serviciilor secrete autohtone au fost implicati in afaceri de coruptie neelucidate deplin. Astfel, primul raport al SIE, din care rezulta coruptia de la nivelul conducerii acestui serviciu secret, a fost intocmit in 1997 de catre generalul Dumitru Ciobanu, pe atunci seful Directiei de Contraspionaj Extern. Generalul Ciobanu ii acuza pe Ioan Talpes, sef al spionajului autohton intre 1992 si 1998, precum si pe adjunctii acestuia, generalii Constantin Silinescu si Alexandru Tanasescu, ca s-ar fi ocupat de incasarea unor taxe de protectie (in special de la contrabandistii arabi) sau de sprijinirea afacerilor apropiatilor acestora – membri de familie sau fosti ofiteri de informatii. Potrivit generalului Ciobanu, in anul 1995, Talpes ar fi primit 6.000.000 de dolari chiar in sediul SIE de la celebrul contrabandist sirian Zaher Iskandarani ca sa-l salveze de la arestare si sa-i protejeze afacerile ilegale. O parte din bani ar fi fost destinati pentru campania electorala a lui Ion Iliescu. Afirmatia a fost intarita si de o inregistrare a unei convorbiri telefonice dintre un fost general de politie si Iskandarani. Atunci, Talpes a confirmat faptul ca s-a intalnit cu Iskandarani la sediul SIE, dar a sustinut ca nu a primit banii acestuia. Potrivit aceluiasi general Ciobanu, pentru a nu fi contestat de Occident (asa cum a patit "precursorul" sau, Mihai Caraman), seful SIE, Ioan Talpes, le-ar fi dat americanilor informatii despre retelele romanesti de spionaj, iar generalul Tanasescu ar fi dat informatii similare francezilor.
Primul sef al Serviciului Roman de Informatii, Virgil Magureanu (1990-1997), a fost, la randul sau, amestecat in evenimente controversate. De notorietate publica a fost implicarea lui Magureanu in contrabanda cu petrol spre spatiul fostei Iugoslavii – "Contrabanda Jimbolia", in perioada embargoului impus de ONU. Operatiunea a fost coordonata de catre SRI, cu stiinta fostului premier Nicolae Vacaroiu si a ministrului de Interne de atunci Doru Ioan Taracila. Banii au fost impartiti intre coordonatorii contrabandei. Potrivit generalului de politie Ion Pitulescu, cel care a descoperit si a raportat contrabanda, lui Virgil Magureanu i-ar fi revenit circa 500 de milioane de marci germane din afacerea "Jimbolia".
Parchetul General a instrumentat si un dosar penal, care a fost inchis dupa 2001, la scurt timp dupa revenirea lui Ion Iliescu in fotoliul de presedinte al Romaniei. Virgil Magureanu a fost implicat si in alte scandaluri, ca, de exemplu, "Banca Columna" (alimentarea cu bani publici a unei banci private, infiintata de un apropiat al lui Magureanu) sau protejarea unor contrabandisti. De notorietate publica a fost scandalul de contrabanda "Nassar", in care Magureanu a fost acuzat ca a primit 3.000.000 de dolari pentru a-l elibera din arest pe Elie Nassar, cetatean libanez specializat in contrabanda cu arme si tigari. Elie Nassar a fost scos pe furis din Romania. Magureanu a negat ca a luat banii.
Dupa trecerea lor in rezerva, generalii informatiilor au ajuns fie puternici oameni de afaceri, fie politicieni. si-au construit puternice afaceri proprii generalii de Securitate Tiberiu Urdareanu, Teodor Iles, Stelian Pintilie, Tudor Tanase, Constantin Rotaru, Dumitru Diaconescu, Dumitru Ciobanu, Mihai Bichir, Victor Marcu, precum si coloneii Radu Tinu, Gigi Netoiu, Alexandru Iordache, Gheorghe Huidu, Costel Ciuca, Victor Achim, Constantin Valceanu, Ion Agarbiceanu etc.
Ofiterii de la gradul de colonel in jos, dupa trecerea in rezerva, au lucrat la firmele unor oameni de afaceri. Spre exemplu, numai in firmele lui Sorin Ovidiu Vantu – creatorul imperiului Gelsor-FNI si apoi al trustului de presa Realitatea TV – au lucrat peste 200 de ofiteri de informatii. Pentru imperiul financiar al controversatului afacerist Ovidiu Tender (fost ofiter MApN) au lucrat, intre altii, colonelul Traian Sima, fost sef al Securitatii Timis, si Ion Deheleanu, fost sef al Militiei Timis, ambii implicati in reprimarea demonstrantilor din Timisoara din decembrie 1989. Trustul de presa "Intact" al controversatului om de afaceri si politician Dan Voiculescu a fost condus o perioada de generalul (r) SIE Constantin Rotaru.
Voiculescu, in umbra conturilor "Crescent"
Despre puternicul om de afaceri si sef de partid Dan Voiculescu s-a vehiculat informatia ca ar fi general acoperit al Securitatii si ca ar fi mostenit averea firmei "Crescent", cu sediul in Cipru. Potrivit unor dezvaluiri de presa, "John Edgington, proprietarul aparent al grupului de societati Crescent (…), ar fi facut o declaratie in luna decembrie 1989 unei persoane din conducerea bancii centrale a Ciprului, in sensul ca societatea «Crescent» ar fi proprietatea lui Ceausescu. (…) Se pare ca aceasta declaratie ar fi fost mentionata de catre persoana respectiva pe coperta dosarului bancar". Dan Voiculescu a negat ca ar fi avut legaturi cu fosta Securitate si ca ar fi beneficiat de banii din conturile acesteia. Inainte de 1989, Voiculescu a fost director intr-o firma de comert exterior (ICE Vitrocim). Despre cei care au lucrat pana in 1989 in Comertul Exterior, fostul colonel de contrainformatii externe Vasile Machidon ne-a declarat ca "jumatate dintre functionarii Comertului Exterior erau ofiteri acoperiti, iar cealalta jumatate aveau semnate angajamente cu Securitatea". Pentru Voiculescu CNSAS a dat deja verdictul de politie politica, dupa ce i-a descoperit dosarul de colaborator al Securitatii. Averea familiei Voiculescu se apropie de un miliard de euro.
Imperiile financiare ale ofiterilor
George Constantin Paunescu – "Aport Valutar Special"
George Constantin Paunescu, un alt controversat om de afaceri, acuzat oficial ca nu a restituit imprumuturi de peste 200 de milioane de dolari la banca "Bancorex", a fost suspectat de apartenenta la structurile fostei Securitati. Pe vremea lui Ceausescu, G.C. Paunescu a fost seful Agentiei Economice a Romaniei din Milano, unde s-a ocupat de afaceri pentru unitatea militara a Securitatii, denumita generic "Aport Valutar Special". In prezent, averea familiei Paunescu a fost estimata la circa 1,6 miliarde de euro.
Urdareanu si holdingul UTI
Tiberiu Gh. Urdareanu, fost general de Securitate, a construit, alaturi de fiul sau (ofiter rezervist MApN), un adevarat imperiu financiar in jurul grupului de firme UTI Systems. La dezvoltarea afacerilor a participat si nora generalului, Lucia Urdareanu, fosta profesoara de limbi straine la Directia de Informatii ale Armatei. Afacerile sunt conduse de Urdareanu junior. Holdingul UTI incaseaza anual zeci de milioane de euro din contractele cu institutiile statului roman. Averea familiei Urdareanu a fost estimata la circa 150 de milioane de euro.
Netoiu, avere din alcool
Gigi Netoiu, fost ofiter de Securitate, este un puternic om de afaceri din domeniul alcoolului, actionar al echipei de fotbal Dinamo. Numele sau a fost vehiculat in scandalurile de contrabanda cu alcool. Averea lui Netoiu a fost estimata la peste 10 milioane de euro.
Staicu si devalizarea Bancii Internationale a Religiilor
Dinel Staicu, fost ofiter de Militie, este un afacerist craiovean implicat in numeroase scandaluri financiare, inclusiv in devalizarea Bancii Internationale a Religiilor. Prieten cu colonelul de Securitate Ristea Priboi (fost deputat PSD, implicat in numeroase scandaluri financiare), Dinel Staicu a fost propulsat la conducerea Societatii de Investitii Financiare Oltenia, care administreaza sute de milioane de euro, desi are dosare penale la Parchetul Anticoruptie. Averea lui Dinel Staicu a fost estimata la circa 70 de milioane de euro.