Electoratul londonez, cifrat la aproximativ cinci milioane de votanti, este, din punct de vedere numeric, mai mare decat cel al unei serii de tari europene. Locuitorii metropolei ajunse din ce in ce mai turbulente au decis, in toiul tensiunilor politice, sa-i confere functia de primar general conservatorului Boris Johnson, candidatul principalului partid de dreapta al tarii. Ca urmare a numeroaselor schimbari asociate direct cu Margaret Thatcher, Partidul Conservator devenise, de ani buni, pe de o parte divizat, iar pe de alta extenuat, parand a fi condamnat pentru decenii intregi la ocuparea bancilor opozitiei. Destui analisti britanici argumentau in acest sens ca Marea Britanie suferise transformari prea drastice pentru a mai ingadui revenirea in forta a unui partid reprezentand valori ca proprietatea, Biserica si credinta. Pana si la aparitia primelor semne privind redresarea imaginii conservatorilor – aspect datorat preponderent politicii extrem de retrograde a laburistilor aflati la guvernare –, Londra parea sa ramana, in continuare, o reduta de necucerit. Cota de popularitate a lui Ken Livingstone, primarul laburist care reusise sa reduca intrucatva haosul din sistemul de transport public londonez, o depasea net pe cea a oricarui membru al conducerii nationale a partidului. In consecinta, vreme indelungata contracandidatul sau nu parea defel in pozitia de a-i putea da serioase batai de cap.
Boris Johnson era perceput drept jurnalist amuzant, dar frivol, ajuns de notorietate mai degraba datorita multiplelor sale gafe, cat si unor aparitii tv la emisiuni de divertisment. Concediat de-a lungul anilor din varii posturi detinute in mass-media si politica, Johnson a revenit insa, cum-necum, de fiecare data. Calitatea de persoana accesibila l-a ajutat sa castige increderea electoratului in privinta promisiunilor sale electorale, axate pe solutionarea catorva din numeroasele neajunsuri ale orasului, ignorate de Livingstone. Problema majora rezida in criminalitatea aflata in continua crestere si care a devenit o reala amenintare la adresa sigurantei locuitorilor Londrei – oras ajuns intre timp in topul celor mai nesigure metropole occidentale. Trecand cu vederea gravitatea problemei, fostul primar a preferat sa cultive legaturi cu autocratii unor tari din lumea a treia, cum ar fi "familia regala" cubaneza sau Hugo Chavez al Venezuelei, dar si cu diversi clerici musulmani, printre care Iusuf al-Qaradawi, personaj care aproba fatis atacurile teroriste sinucigase. Prin intermediul minoritatilor etnice, Livingstone cautase sa-si creeze o baza proprie de putere, nesfiindu-se sa ofere diverse favoruri municipale unor lideri religiosi si/sau etnici care isi tot indemnasera adeptii de-a lungul anilor la izolarea de restul societatii. S-a mai inconjurat si de consilieri de ultra-stanga, devenind surd la apelurile londonezilor care se plangeau de orasul lor devenit din ce in ce mai nesigur.
Spre deosebire, Boris – cum este denominat de britanici – a promis ca se va ocupa intai de toate de fenomenul criminalitatii in randurile tineretului, astfel ca oamenii sa se poata simti curand mai in siguranta pe strazi, in special noaptea. Avand o ascendenta turca, numerosi alegatori minoritari s-au dovedit receptivi la acest mesaj al sau, deoarece victimele violentelor si crimelor provin deseori chiar din randurile minoritatilor etnice. Daca Johnson va reusi sa isi tina promisiunile facute londonezilor, revenirea la putere a conservatorilor pana in 2010 este aproape o certitudine, inclusiv infrangerea de proportii a laburistilor catastrofalului Gordon Brown.
Ramane de lamurit doar chestiunea invatamintelor pe care le-ar putea trage Romania de pe urma acestei resurectii a insularilor morti politici: PSD, bunaoara, se poate consola cu gandul – si dovada – ca nici un partid respins de electorat, fie si in repetate randuri, nu trebuie, totusi, catalogat drept terminat pe vecie. Revenirea este posibila daca partidul va sti sa adopte o atitudine de penitenta si modestie adecvate pacatelor si erorilor comise, daca va intelege nevoia selectarii unor politicieni nepatati, cu o certa tinuta morala, in vederea ocuparii variilor pozitii-cheie, daca va invata sa renunte la parlamentarul de tip "masina de vot".
In Regatul Unit, Partidul Laburist nu pare a fi priceput ca electoratul ajunsese sa isi doreasca schimbarea atat in, cat si din disperare. Gordon Brown declara, recent, ca va depune eforturi sporite spre a convinge cetatenii ca formatiunea sa este unica apta a guverna o tara de complexitatea Marii Britanii. O aroganta similara este afisata, constant, si de PSD. Nici nu e de mirare – ca doar socialistii romani s-au "imprumutat" tocmai la Brown de niste consilieri, ale caror strategii sunt pe cat de binecunoscute, pe atat de simpliste: conform acestora, revenirea in tromba este doar o chestiune de timp daca se reuseste avansarea unor sloganuri mai bune decat cele ale oponentilor. Moda costisitorului import de consilieri a debutat cu ani in urma, pe vremea lui Nastase, si continua cu acelasi elan sub conducerea lui Geoana. In Regatul Unit, infrangerea clara a Partidului Laburist este inevitabila in conditiile in care formatiunea isi mentine atitudinea condescendenta fata de electorat. In Romania, unde PSD are o atitudine inzecit mai aroganta fata de cetateni, sansele sale de a mai putea forma, intr-un viitor relativ apropiat, singur guvernul, raman, la randul lor, drastic reduse.