» O organizatie din Marea Britanie cheltuieste un milion de lire sterline (1,5 milioane de euro) ca sa-i invete pe romani cum se potcovesc si se intretin caii sau cum se cos hamurile.
» Liga Internationala pentru Protectia Cailor – finantata doar din surse private – desfasoara activitati similare in tari din Europa, America de Sud si Africa.
» Parerile cursantilor – potcovari, studenti si medici veterinari – legate de invatamintele britanicilor sunt impartite: unii cred ca sunt utile, altii le considera pierdere de timp si de bani.
"Cum adica au venit englezii sa ne invete sa ne potcovim caii? Pai, taranii nostri nu stiu cum se face?", cam aceasta a fost atitudinea cu care au fost intampinati britanicii de la Liga Internationala pentru Protectia Cailor (ILPH). O pozitie gresita, admite acum chiar un veterinar roman participant la doua dintre cursurile organizate de acestia. "De fapt, nu stim nimic. Englezii sunt din cu totul alt film", recunoaste medicul. "In scolile romanesti nu se predau prea multe cunostinte specifice despre cai. De exemplu, a venit din partea fundatiei unul dintre cei mai mari chirurgi de colica la cai din lume. Foarte tare tipul. Ai nostri au zis: nu ne intereseaza chestiile de baza, le cunoastem. Zi-ne «fineturile». si ala a inceput sa le povesteasca «fineturile». Apoi, medicii nostri au operat de colica zece cai, din care a trait doar unul. Asta este tot ce stim", povesteste Vadim Virgolici.
Englezii nu se mira insa de atitudinea asta, spun ca au intalnit-o peste tot in lume pe unde au lucrat. si in cei 80 de ani de cand exista ILPH au ajuns in Mexic, Africa de Sud, Guatemala sau Polonia. "Avem si noi problemele noastre in Anglia. Nu suntem perfecti. De exemplu, in ianuarie am gasit o ferma cu 131 de animale, dintre care 31 au murit pentru ca au fost rau tratate, iar restul de 100 au fost confiscate si duse la tratament", explica Emma Cook, director pe zona Europa in cadrul ILPH. "Dar noi avem totusi norocul unei foarte bune scoli veterinare, unei traditii neintrerupte de potcovari si specialisti. Mai mult, aducem in Romania profesori si din alte zone. De exemplu, unul dintre profesori e din Franta, unul e argentinian, altul e din America", afirma Emma Cook.
Managementul calului
Un cal poate fi privit ca o masina. Daca e bine ingrijit, munceste si zece ani. Daca nu, doar cinci sau chiar trei. Asa ca, daca pana la urma gospodarul nu are dragoste pentru animalul sau, ar trebui sa-l ingrijeasca macar dintr-un interes pur economic. Aceasta este una dintre filosofiile pe care vor sa le introduca englezii veterinarilor si taranilor romani. "In Mexico City exista gropi de gunoi imense, unde traiesc si lucreaza oameni si cai. Acolo, abuzurile asupra cailor sunt mari. Exista gasti pe langa gropi si folosesc calul ca moneda de razbunare. Adica, isi impusca caii intre ei sau ii ataca cu caini, le dau foc. Multi cai muncesc cu picioare rupte, cu rani puternice. Noi luptam sa-i invatam pe oameni sa aiba grija de aceste rani, sa nu se mai razbune pe cai", povesteste Emma Cook.
Romanii nu merg pana acolo, dar fac si ei greselile lor. Unele sunt grave, cum ar fi aceea ca, desi spun ca-si iubesc caii, nu ezita sa-i bata cand nu trag caruta plina ochi. Altele pornesc doar dintr-o educatie gresita. "Din ceea ce am vazut noi, problemele sunt foarte usor de remediat. De exemplu, iarna romanii isi baga caii in grajduri. Inchid usile si nu au deloc ventilatie. Taranii nu stiu insa ca aceste animale rezista la frig, deci asigurand ventilatia aerului in incapere ar evita problemele respiratorii care apar iarna la cai. Apoi, multi romani nu-si curata grajdurile, avem chiar acum cazul unui cal care a stat cu copitele intr-un grajd necuratat, asa ca urina i-a atacat picioarele, a capatat o infectie. Omul a crezut ca nu mai poate fi vindecat si l-a dus la abator. Noi l-am luat, l-am ingrijit si acum si-a revenit complet."
Emma Cook crede ca, de fapt, e doar o problema de "management al calului", o treaba care nu cere prea multi bani. De exemplu, taranii ar trebui pur si simplu sa-si taie usile de la grajd in doua, ca sa poata deschide partea de sus pentru ventilatie.
Patru ani de scoala ca sa devii potcovar
ILPH si-a organizat activitatea in Romania pe trei segmente: cursuri pentru studentii de la facultatile de medicina veterinara, cursuri pentru medicii veterinari si cursuri pentru potcovari si selari (cei care produc hamurile).
Desi noi traiam cu impresia ca taranii romani au potcovitul in sange, englezii sunt de cu totul alta parere. De fapt, satenii nostri fac meseria asta dupa ureche. Dar nu e vina lor, ci a comunistilor. Acestia sperau sa mecanizeze toata agricultura si nu mai erau interesati de cai. Inainte de razboi, exista o foarte buna scoala de potcovit in Romania, erau foarte buni potcovari, mai ales cei care lucrau mai ales in grajdurile regale. "si eu, si tata stim sa batem potcoave. Da’ am invatat asa, unul de la altul. Vechii meseriasi mergeau in Germania. Bunicul meu a invatat acolo, de exemplu", spune un potcovar. Calificarea s-a pierdut, iar transmiterea pe cale orala a meseriei a facut sa se piarda pe drum si informatii importante. "In Marea Britanie e nevoie de patru ani de scoala pentru a deveni potcovar. Noi vrem sa recuperam ceea ce s-a pierdut aici si vrem ca potcovarii romani sa fie recunoscuti din nou ca meseriasi, sa aiba o calificare oficiala", mentioneaza Emma Cook.
De exemplu, ce nu stiu taranii – iar cei care stiu oricum nu-si permit – e faptul ca o potcoava se schimba o data la sase-noua saptamani. Ori, au constatat membrii organizatiei, in Romania se schimba o data la sase-noua luni, in cel mai bun caz. Apoi, conteaza foarte mult si cum se pileste copita calului, cum se taie partile crescute aiurea si cum se prinde potcoava de piciorul calului. Cele bine puse si schimbate la timp obosesc mai putin picioarele cailor si ii ajuta sa munceasca mai mult si mai bine.
La fel si seile facute cum trebuie. Iar pentru asta ILPH le da celor pe care-i invata si uneltele necesare. "Ei acum au unelte rudimentare sau uzate si multi nu au bani sa-si cumpere altele. Multe unelte sunt mostenite."
Munca englezeasca versus treaba romaneasca
Constantin Lazar, din comuna suceveana Marginea, este unul dintre cei mai fideli partici-panti la cursurile ILPH. Practic, i-a urmat pe englezi peste tot pe unde acestia au predat in tara. "La noi nu exista cursuri de specializare pe cai, iar daca as fi mers in Europa, m-ar fi costat foarte mult. Dar la fundatia asta cursurile sunt gratis. si mie mi-au folosit foarte mult", imi spune barbatul. A terminat Medicina Veterinara in 1993 si de atunci a lucrat cu foarte multi cai, in padurile din Suceava. Faptul ca a facut jumatate din facultate sub comunisti a fost pentru el un argument in plus sa caute informatii noi despre lucrul cu aceste animale. "Apoi, de 15 ani, de cand am terminat eu, manualele s-au schimbat si pentru mine era greu sa ma tin la curent cu noutatile. Englezii au venit cu un stil de lucru foarte profesionist." De fapt, tocmai asta crede Constantin Lazar ca ar trebui sa se schimbe in primul rand la romani, stilul de lucru: ar trebui sa fie mai constiinciosi, sa munceasca mai mult si pana la capat si sa aiba rabdare cu calul. "Noi iubim caii, dar ne comportam rau cu ei", spune suceveanul.
Nu la fel de optimist este Vadim Vargolici, medic veterinar in Corbeanca, langa Bucuresti. El crede ca englezii le predau romanilor profesionist, dar noi tratam lucrurile tot asa cum stim. "Diferentele dintre medicina veterinara din Anglia si cea de la noi sunt colosale: afara, intr-o sala de operatii nu intri cu haine de strada, chiar daca nu se fac operatii. La noi, medicii nu-si pun manusi la operatii. Acolo, anesteziile sunt facute cum trebuie, in functie de inima, respiratie, oxigen. La noi, ii baga ceva acolo si da-i operatie! E cu totul altceva." Veterinarul se teme ca efortul britanicilor risca sa fie in zadar. "Nu cred ca aceste cursuri sunt eficiente, nu stiu daca oamenii se schimba. La Bucuresti, cel putin, asa-zisii nostri specialisti fac tot ce pot sa puna piedici. Le trimit studenti la cursuri doar ca sa nu se spuna ca nu s-a facut prezenta. Totul se face romaneste. Impactul efectiv lipseste pentru ca partea romaneasca nu e interesata in nici un fel", crede Vadim Virgolici.
PROBLEME
Caii englezilor sunt obezi
Reprezentantii ILPH recunosc ca nici englezii nu-si trateaza intotdeauna animalele cum trebuie. Cea mai mare problema a cailor britanici este obezitatea. Daca in Romania majoritatea acestor animale – aproximativ un milion de capete – sunt folosite la munca si numai 3-4.000 pentru sport si divertisment, in Marea Britanie raportul e aproximativ invers. Ceea ce-i face sa fie destul de inactivi. Mai mult, patrupedele trebuie sa suporte si filosofia britanicilor, care cred ca un cal slab e un cal prost ingrijit. "Asa ca majoritatea sunt grasi, au probleme cu picioarele, cu organele interne. Noi aducem caii in ferme si ii punem la o cura de slabire. E o problema imensa in Anglia, pentru ca acesti cai nu sunt activi", sustine Emma Cook.
TRADITIE
» Toti banii vin din Marea Britanie
Liga Internationala pentru Protectia Cailor (ILPH) a fost infiintata in 1927 in Marea Britanie si lucreaza in America de Sud, Africa si Europa de Est. Englezii au venit in Romania acum patru ani, pentru a investiga modul in care sunt transportati caii spre abatoarele din Italia. Au descoperit ca satenii si chiar veterinarii stiu putine lucruri despre aceste animale, instrumentele cu care lucreaza sunt vechi si rudimentare, iar cunostintele sunt transmise gresit din tata in fiu.
Proiectul din Romania se desfasoara pe o perioada de cinci ani, din care au trecut deja doi, timp in care se va cheltui un milion de lire sterline pe cursuri pentru studentii si medicii veterinari si potcovarii sateni. De asemenea, pentru dotarea acestora din urma cu unelte de lucru. Banii provin exclusiv de la donatori britanici.
