Dintre cafenelele din Unirii
Shopping Center cea mai frapanta ca design e Black Caffe. E la parterul complexului si cred ca toata lumea o stie, atrage imediat atentia: in jur, fondul alb si aseptic, de mall occidental, face un contrast binevenit cu interiorul cafenelei, intr-un negru foarte geometric si cool. Chiar daca nu e izolata printr-un perete de sticla de holul magazinului, impresia ca te afli intr-o incapere e puternica – probabil pentru ca negrul creeaza iluzia de profunzime, de afundare. Interiorul e intr-o nota de conceptualism cool – negrul geometric e taiat, ca un brau, de un inscris poetic (in engleza), cu caractere albe, al carui inceput e despre cineva care simte un miros aparte, nonuman si se ia dupa el, in fine, un fel de a inscena un mister SF, vizand apropierea de alteritate.
Sensul povestii nu poate fi descifrat in intregime, intrucat continua in spatele barului, iar ce se vede pe partea cealalta e deja un fel de concluzie a povestii – rasa umana nu poate intelege alteritatea altor civilizatii, extraterestre. La mijloc, cafeneaua e taiata in doua de un fel de tub ovoidal inform de plastic alb care incepe in partea stanga, continua sub tavan si sfarseste simetric in partea dreapta. In felul acesta, conceptul geometric, generat de unghiuri si linii frante, e spart de o forma rotunjita, aerodinamica, creand un efect techno-funky. Fara aceasta, cafeneaua ar fi fost doar corecta – asa, insa, dobandeste personalitate. In concluzie, chiar daca nu gusti locurile cool si cultura de mall, designul barului nu poate sa nu te intrige. In rest – o bila alba ia si muzica, un chill pe ritmuri orientale contemporane; melodiile suna ciudat de familiar si mi-a luat un timp sa-mi dau seama de ce. Misterul s-a rezolvat cand am recunoscut in linia melodica a unei, o manea de-a lui Adrian Copilul Minune (probabil furata de cantaretul roman din spatiul arab). Lumea de la mese e compusa din oameni peste 25, laptopuri, costume negre, freze periuta, in fine, obisnuiti ai acestor locuri.
Preturile sunt mari, in special pentru mancare (15 lei un sandvis, 18 lei gustarile, 18 pastele) – asa ca am spus un nu speriat mancarii, optand pentru un Irish Coffe (11 lei). Gustul era bun, de ciocolata cu lapte – dar unde o fi whisky-ul?, m-am intrebat. Irish Coffe se face cu whisky, or aici se simtea doar gustul de lapte din frisca. Servirea nici ea entuziasmanta – am cerut un foc, chelnerul a umflat amarat din umeri, "nu am". A revenit la masa, "mai doriti ceva?" "Poate un foc?", am cazut o clipa pe ganduri. Chelnerul avea vreo 20 si ceva de ani, nu parea sa aiba prea multa experienta, asa ca nu mi-am facut iluzii. Mi-am terminat de baut Irish-ul, am lasat banii pe masa, am dat sa ma imbrac, – cand a aparut in fine chelnerul: "Focul dumneavoastra", imi intinde el o bricheta. "Un pic cam tarziu", clatin dezolat din umeri.
