Guvernul s-a razgandit iarasi. De data asta nu mai e vorba de taxa de prima inmatriculare auto, ci de tichetele de masa cadou. Saptamana trecuta, premierul declarase ca veniturile bugetului nu mai permit acordarea unor asemenea (mici) bonificatii de catre institutiile de stat, ministrul de Finante il sustinuse (sau chiar convinsese) cu tarie, lumea incepuse sa protesteze, cand, ce sa vezi? Guvernul s-a razgandit. Ministrul de Finante a declarat, ceva mai moale de data asta, ca de fapt aceste tichete nu greveaza asupra bugetului, bla-bla-bla. O fi existand pe lumea aceasta – ma intreb – un guvern care sa ia deciziile pe care le crede de cuviinta in anul electoral exact ca si-n cei trei dinainte? E foarte clar ca decizia premierului de a nu mai acorda tichete de masa cadou fusese una in conformitate cu alte masuri de salvare a bugetului pe anul acesta si ca razgandirea aparuse in ciuda oricaror calcule, in speranta momirii electoratului bugetar.
Candva, pe la inceputurile democratiei, mai credeam ca oamenii politici aflati la putere au grija sa-si mascheze bine intentiile de acest gen, in asa fel ca lumea sa creada ca ele sunt, pur si simplu, judicioase. Ma inselam. Guvernantii isi cos cu ata alba, ba chiar si cu otgon, carpelile electorale, iar publicul, adica electoratul, se face ca nu vede. Ca acesta e un joc periculos de ambele parti nu ar mai trebui, cred, sa demonstrez. El tine de vechea formula a lui "noi ne facem ca muncim, voi va faceti ca ne platiti". In cazul nostru: noi (politicienii) ne facem ca avem, de fapt, grija de voi, iar voi va faceti ca ne credeti. Fortand putin lucrurile, putem apela la dictonul frantuzesc "au trompeur, trompeur et demi", adica, pe romaneste, inselatorului un inselator si jumatate. E un antrenament al minciunii la care cetateanul nu ar trebui sa consimta. E o scoala de politica pe care nu ar trebui sa acceptam sa o frecventam. Asta ar fi una dintre laturile negative ale unui asemenea comportament politic.
Pe de alta parte, tot anuntand decizii ferme care tin trei ore, nici macar trei zile ca pana acum, un guvern ajunge sa se faca de ras si sa nu-l mai creada nimeni in foarte scurta vreme. Guvernul Tariceanu este, cred, campionul razgandirilor. De fiecare data se anunta ca au avut loc consultari cu factorii responsabili si ca s-a descoperit ca, de fapt, nu e cum se spusese intai, ci exact pe dos.
De fiecare data iti pui intrebarea: dar nu trebuia ca aceste consultari sa aiba loc inainte de a se anunta in mod public o decizie si sa se dea publicitatii direct a doua formula, eventual aceea cel mai putin contestata de cetateni, mass-media, sindicate etc.? si ramai cu intrebarea pe buze sau in minte, nimeni nu-ti da un raspuns. Pripeala asta arata rau de tot. si faptul ca denota o foarte slaba capacitate de decizie a Guvernului este de tot evidenta. Cum evidenta este si lipsa de profesionisti a liberalilor, care s-au trezit in Guvern si pe alaturi, pe la "factorii de decizie", cu tot felul de clienti care-i fac de ras. Sau poate ca persoanele din Guvern ar fi potrivite, dar au fost gresit distribuite. Caci orice om are un loc al lui care i se potriveste, numai ca, in viata, rari sunt aceia care-l nimeresc. De fapt, in viata il mai nimeresc ei, dar in politica romaneasca ba.
Campionatul national de razgandiri, editia Tariceanu, a tinut mai mult decat sezonul de fotbal, patru ani. A vrut dl Basescu sa-l scurteze la un an si ceva, dar n-a reusit. La sfarsitul mandatului, in poll-position, tot Guvernul.
