Sorin Bolojanu
Dacă luăm în calcul marja de impozitare actuală, de 16%, se poate estima că profitul total al companiilor ce vor fi implicate în extracția, transportul și valorificarea gazelor este de circa 55 de miliarde dolari, în 20 de ani, adică o medie de 2,7 miliarde de dolari pe an.
Cifra se referă la toate companiile implicate în acest mega-proiect, nu doar la concesionarii ExxonMobil – Petrom și Black Sea Oil&Gas care și-au exprimat intenția de a începe lucrările. Cu toate acestea, se poate presupune că „partea leului“ va fi luată de giganții amintiți.
În cadrul analizei citate, se precizează și beneficiul total al bugetului de stat în urma proiectului Marea Neagră: 26 de miliarde dolari. În ceea ce privește beneficiul general al României, acesta este și mai mare, circa 40 de miliarde dolari. „Investiţiile din Marea Neagră vor permite, ulterior asigurării consumului intern de gaze, întărirea rolului României în asigurarea securităţii energetice regionale, transformând-o în ţară exportatoare de siguranţă energetică (35% din producţia realizată în perioada de analiză ar puta fi exportată, diferenţa urmând să acopere declinul producţiei onshore şi creşterea consumului din România“, se scrie în raport.
Defalcat, câștigul statului vine din: taxa pe produse: 3,7 miliarde de dolari, contribuţii la asigurările sociale: 6,5 miliarde de dolari, impozit pe profit: 9,5 miliarde de dolari, redevenţe: 5,5 miliarde de dolari, impozit pe venit: 0,8 miliarde de dolari.
Odată început proiectul, se vor crea și numeroase locuri de muncă, 705 în mod direct, potrivit Deloitte. Pe viitor, fiecare loc de muncă generat direct va susţine alte 43 de locuri de muncă în economie. Astfel, celor 705 locuri de muncă nou-create în industrie se vor adăuga 22.644 de locuri de muncă indirect create prin activitatea furnizorilor şi subcontractorilor. În total, 30.605 locuri de muncă, fără a se socoti alte 7.245 de muncă, care reprezintă impactul indus, adică locurile de muncă create prin cheltuielile angajaţilor din industrie şi ale angajaţilor furnizorilor şi subcontractorilor.
Rămâne gazul în țară?
Analiştii estimează că producţia de gaze offshore se va ridica la 170 de miliarde de metri cubi, din care 35% va fi exportată. „Există premise ca 65% din acest gaz să fie consumat în România“, a declarat Răzvan Nicolescu, senior expert în domeniul energie în cadrul Deloitte. Companiile petroliere vor investi 15,7 miliarde dolari în proiectele din Marea Neagră, în perioada 2018-2040, conform raportului. „Din aceste investiţii, 54% vor genera impact pentru economia noastră, restul fiind achiziţii din import“, a mai spus Nicolescu.
Afirmațiile expertului cum că 65% din gazul din Marea Neagră va fi consumat în România pot părea curioase. România nu mai are o industrie chimică dezvoltată, care reprezintă în orice economie principalul client pentru gaze. În momentul de față, țara noastră își asigură aproape integral necesarul de consum – 11 miliarde de metri cubi din resurse interne, Petrom și Romgaz. În condițiile în care începe Marea Neagră, un surplus de producție de 5 miliarde de metri cubi (dintr-o producție totală offshore de 6-7 miliarde) pare a fi extrem de greu de absorbit. Totuși, experții Deloitte spun că scenariul este plauzibil și că o capacitate de absorbție ce nu o avem încă, se va face. „Vom avea un milion de noi consumatori în următorii 10 ani, având în vedere că sunt peste trei milioane de gospodării în România care în continuare se încălzesc cu biomasă. Estimăm că industria chimică şi cea petrochimică îşi vor reveni. În plus, există proiecte pentru noi centrale pe gaze şi pentru retehnologizarea altora, care să utilizeze aceste resurse, astfel că, la nivel naţional, consumul de gaze ar putea reveni la nivelul din 2014“, a arătat Nicolescu.
O parte din cererea suplimentară de gaz va merge pentru a asigura consumul viitoarelor capacităţi de generare a energiei electrice şi a energiei termice în cogenerare, a explicat şi Sorin Elisei, consultant la Deloitte şi unul dintre autorii studiului. „Vorbim despre proiecte de generare de circa 1.100 MW, energie electrică şi termică ce vor folosi gaze“, a spus Elisei, care a dat exemplul viitoarei centrale de la Iernut (Romgaz), pentru producţia de energie electrică, şi a unităţilor de producţie de energie termică din oraşele care mai au sisteme de distribuţie centralizată a agentului termic, şi care au programe de investiţii în derulare.
Gazoductul de la Tuzla
Gazele din platforma continentală a Mării Negre vor fi extrase începând cu anul 2019, odată ce Exxon și BSOG vor lua decizia finală de investiție, care încă se lasă așteptată. Prima dată, de Black Sea Oil&Gas, companie americană controlată de fondul de investiţii Carlyle, apoi, din 2020-2021, şi de către consorţiul ExxonMobil – Petrom. BSOG a anunţat că începe producţia, cerând şi acordul de acces la Sistemul Naţional de Transport pentru punctul Vadu, de la 1 iulie 2019. Exxon – Petrom încă nu a luat decizia finală de investiţie – aşteaptă, ca de altfel, „legea offshore“, care va reglementa toate aspectele exploatării din Marea Neagră, dar a investit până acum 1,5 miliarde dolari în lucrări de prospecţiune, ceea ce arată că intenţiile sunt dintre cele mai serioase.
Cel mai probabil, Exxon – Petrom va începe exploatarea resurselor din Marea Neagră în 2020-2021, termen anunțat chiar de către directorul OMV, care patronează Petrom, pentru că punctul terminus al gazoductului pe care îl va construi pentru a aduce gazele la ţărm se ştie deja: localitatea Tuzla. Mai mult, transportatorul Transgaz a lansat deja proiectele de gazoducte care să preia gazele de la ţărmul Mării Negre şi să le aducă în SNT.
