Vacarmul nostalgiilor, indignarilor si al regretelor din ultimii ani privitor la "racirea", "dezintegrarea" relatiilor noatre cu o Rusie dezimperializata, ce-si cauta inca un statut international si european legitim si acceptabil pentru adversarii si vasalii de ieri, a obturat pentru multi analisti improvizati necesitatea unei Istorii clarificatoare, documentate si lucide a relatiilor bilaterale romano-ruse incepand din august 1939 si pana in decembrie 1989, intr-o prima etapa…
Ilie Vasile-Drugan
Daca exista un dosar Polonia – Rusia in suspensie, exista si unul Romania – Rusia in aceeasi stare, ce umbreste orizontul rasaritean. Tocmai in perioada amintita s-au acutizat si generalizat toate diferendele contenciosului istorico-national bilateral, care au mocnit pana la explozie si autism politic. Psihicul nostru colectiv a inregistrat ostilitatea permanenta a Rusiei fata de interesele romanilor din ultimii 150 de ani, politica ei de deznationalizare, astfel ca reflexul de limitare a relatiilor la strictul necesar este legitim… Acuta problema a ocuparii Moldovei de rasarit, calare pe Nistru-Basarabia denumind doar cele trei judete de deasupra Deltei cedate Ucrainei – ne reaminteste permanent ca instinctele acaparatoare velico-ruse, exersate inca din 1812, nu s-au sublimat in solidaritatea politica europeana a principiului nationalitatilor. Rusia inca doreste sa pozeze intr-o "exceptie", viseaza la un nou destin imperial in sec. XXI. Au mai visat si altii in Europa chiar in 1939, dar a rezultat Uniunea Europeana! Opinia mea personala este ca Rusia nu are in prezent o clasa politica realmente capabila sa demonstreze "exceptia" si nici un "plan" politic realist, inovator de conciliere cu vecinii pe care i-a vexat, maltratat politic si economic, le-a sustras teritorii dupa ultimul razboi mondial. Vezi cazurile Romaniei si Japoniei… Sa aruncam acum o privire asupra circumstantelor incheierii acelui faimos "Tratat" din 4 februarie 1948 cu Romania. El a facut parte dintr-un lant de asemenea documente de satelitizare impuse in cativa ani tuturor tarilor "eliberate" – din Balcani pana in Baltica. In cazul Romaniei, URSS nu s-a multumit doar cu prevederile Armistitiului din 12 septembrie 1944, si cu oficializarea dezarmarii militare si jefuirii economice nelimitate, sub paravanul clauzelor impuse unei tari epuizate prin Tratatul de Pace din 10 februarie 1947, ci a cautat special sa lege juridic Romania de politica Kremlinului printr-un Tratat general bilateral. Ultima "precautie" pe care si-a luat-o pentru reusita planului de satelitizare a Romaniei a fost inlaturarea institutiei regale, singurul factor constitutional garant si legitimator al vointei nationale. Considerat si ultimul vestigiu al influentei Germaniei in Balcani, impunerea abdicarii regelui Mihai I a fost executata, cu toata brutalitatea si euforia ilegalitatii, de grupul de mutanti politici, neaosi si alogeni, intrati de multi ani in slujba expansionismului ideologic moscovit. Astfel ca toate operatiile preliminare de incropire a acestui "Tratat", caruia nu i cunosc negociatorii romani, au durat exact 35 de zile: perioada 31 decembrie 1947 – 4 februarie 1948, cand a si intrat in vigoare! Cu toata importanta sa dezastruoasa pentru tara, ce s-a prelungit pana in 1989, "Tratatul" din 4 februarie 1948 n-a fost niciodata republicat integral si comentat juridic si contextual de vreun istoric, jurist pana in prezent. Textul lui integral este gasibil in Monitorul Oficial nr. 45, partea I, pag. 1570-1571, din 24 februarie 1948. Chipurile, el fusese "adoptat", de fapt votat mecanic din ordin, la 13 februarie, cu "unanimitate de 318 voturi" de Adunarea Deputatilor, un Stamp-Parlament rezultat din alegerile fraudate din noiembrie 1946! Presedintele executant al acesteia nu era altcineva decat Mihail Sadoveanu. Noua ocupatie ruseasca i-a deschis etapa celor mai inalte onoruri politice si culturale nationale si "sovietice" – a primit premiul literar "Lenin" pentru facatura "romanul Mitrea Cocor" – de care si azi unii vor sa-l descarce… Conu’ Mihai a descoperit brusc in 1944 – toamna ca "lumina vine de la Rasarit" si, remunerat din abundenta, s-a precipitat sa-si puna servil semnatura pe felurite documente juridice pro-forma de aservire totala a Romaniei Rusiei comitetelor – caci asta inseamna "saviet".
Pentru intelegerea genezei "Tratatului" din 4 februarie 1948 reamintesc succint evenimentele politice bulversatoare din ziua de 30 decembrie 1947, rolul unor protagonisti colaborationisti, documente, institutii si aberatiuni constitutionale rezultate… Rostul precizarilor faptice si cronologice este de a sublinia caracterul fictiv de document conformativ Dreptului international al "Tratatului" din 4 februarie 1948. Urmare a amenintarilor fizice directe, cu Palatul Regal inconjurat de trupetii diviziei "Tudor Vladimirescu" incropita in URSS din prizonieri romani, Regele Mihai I semneaza Decretul de abdicare la 30 decembrie. Imediat Decretul este inserat in Monitorul Oficial. Sub el este publicata faimoasa Lege nr. 363, contrasemnata de L. Patrascanu ca ministrul de Justitie, sanctionata si promulgata de dr. (in Drept, la Budapesta) Petru Groza, presedintele (prim-ministrul) Consiliului de Ministri, investit, sub mari presiuni ale ocupantului, in functie, in martie 1945, de seful Statului, Regele Mihai I. Conform Constitutiei in vigoare in acel moment, primul-ministru nu avea o asemenea prerogativa decizionala politica exceptionala, adica sa demita oficial pe cel care-l investise. Confuzia si ilegalitatea au fost sporite de art. 2 al Legii 363: Constitutiile din 1866 si 1923, cu modificarile aduse, sunt abrogate, urmand sa se adopte alta noua la o data ulterioara neprecizata. Deci statul roman a ramas fara o Lege fundamentala de functionare si organizare, situatie politica nemaiintalnita chiar si in perioada de razboi, situatie care s-a perpetuat peste 100 de zile, incepand din chiar ziua de 30 decembrie 1947. Era un semn de involutie politica flagranta, un vid juridic ce invalida ab-initio orice angajament international al Romaniei! Legea 363, art. 3, a schimbat instantaneu forma si denumirea statului, impunand sintagma redundanta "Republica (si) Populara (!?) Romana" – R.P.R.-ul din lozincile epocii. In trei zile functionarii publici erau obligati sa depuna juramant de credinta fata de simpla denumire R.P.R., deoarece nu aveau constitutie de functionare.
Din lipsa de timp si sub presiunea Moscovei, inspiratorii acestei Legi 363, ce demola efortul politic constructiv a trei generatii, au impins la absurd qui-pro-quo-ul juridic: puterea legislativa a fost predata Adunarii Deputatilor, iar R.P.R.-ul a fost coafata cu un "Prezidium Provizoriu" din cinci membri pentru a exercita puterea executiva – art. 6. Adunarea Deputatilor a aprobat "in unanimitate" Legea 363, a desemnat membrii Prezidiului Provizoriu, din care nu putea lipsi Mihail Sadoveanu, ca vice-presedinte! Legea 364 – sanctionata, promulgata, investita cu Sigiliul Statului si trimisa la Monitor tot de Petru Groza – completa mistificarea a precedentei. Prezidiul Provizoriu i-a intors imediat reverenta regizorului si prestidigitatorului politic al zilei de 30 decembrie, emanand primul sau Decret cu articol unic de (re-)numire a lui Petru Groza ca Presedinte al Consiliului de Ministri. Fara Constitutie, fara sef al statului caruselul imposturii a functionat in cerc juridic vicios: Petru Groza a sanctionat, promulgat si semnat "nasterea" R.P.R.-ului si Prezidiumului Provizoriu al acesteia, iar cel din urma l-a desemnat si validat ca Presedinte de Consiliu. Care a fost ordinea ierarhica juridica a celor doi jucatori cu soarta statului roman? De unde isi tragea legitimitatea si prerogativele discretionare? Raspunsul era foarte clar si vizibil peste tot in epoca: cei 1 milion de soldati rusi "comitagii" ce impanzisera Romania! si intr-o tara ocupata militar, data pe mana sectantilor milenaristi comunisti, anomica, stoarsa economic fara mila se putea impoviza si impune orice "Tratat" in favoarea ocupantului. "Tratatul", de tip generalist, vag, nu are decat sase articole, la care se adauga Preambulul si incheierea tehnica. Primele doua dezvaluie obsesia Rusiei comunizate, sever devastata de asaltul militar german, contra "oricarei amenintari de repetare a agresiunii din partea Germaniei sau a oricarui alt stat ce s-ar alia" cu aceasta. In fapt, acestea vizau demersurile SUA si Angliei de formare a unei aliante militare de aparare a Occidentului. Stapana militar pe jumatate din Europa, URSS trecuse la organizarea accelerata a propriului "lagar" in 1948. Drept urmare, la 4 aprilie 1949, alianta NATO era constituita oficial ca pavaza impotriva unei Rusii super-militarizate ce lucra febril la fabricarea bombei atomice. Art. 3 stabilise interdictia de a incheia aliante, a intra in coalitii politico-militare sau de a intreprinde actiuni si masuri impotriva celeilalte Inalte Parti. Aceste prevederi consacrau oficial-juridic satelitizarea Romaniei, izolarea de aliatii vest-europeni, interdictia de a beneficia de planurile si ajutoarele de refacere economica a continentului. Sumarul document se incheia cu un calup frazeologic stipuland ca Partile vor urma "principiile respectului reciproc fata de independenta si suveranitatea lor, precum cel al neamestecului in treburile interne ale celuilalt Stat".
Este inutil de mentionat cat de ireale erau acele "prevederi". Jocul ilegitimitatii juridice inceput la 30 decembrie 1947 a continuat si la 4 februarie 1948: Prezidiumul Provizoriu al R.P.R. l-a desemnat si imputernicit pe Petru Groza sa semneze "Tratatul" la Moscova. De partea cealalta semnatarul a fost Viaceslav Mihailovici Molotov, loctiitor al Presedintelui Consiliului de Ministri al URSS – adica a lui Stalin-Djugasvili – si ministru de externe din 1936, adversar al Societatii Natiunilor si al noilor state formate – intregite dupa 1919. Cand vorbea de Polonia – folosea invectiva "avorton al Versaiiles-ului"! Cu Romania s-a rafuit direct si in august 1939 si dupa august 1944… Tratatul avea o valabilitate de 20 de ani – timp socotit suficient pentru aservirea si rusificarea totala a fostului inamic – si putea fi reinoit la fiecare 5 ani, fapt ce s-a produs regulat pana in 1990. Documentul intra imediat in vigoare, instrumentele de ratificare urmand sa fie schimbate la Bucuresti cat mai curand posibil. Data de 4 februarie 1948 incheia o etapa in istoria Romaniei. Incepuse calvarul comunismului schizoid represiv antinational, caruia nu i se puteau anticipa salbaticia si sfarsitul. El continua si astazi in partea de tara a Moldovei de rasarit. Sa nu uitam acest lucru in aceste zile, cand se implinesc 90 de ani de la Marea Unire a provinciilor romanesti intr-un singur stat. Noul statut european si euro-atlantic pe care l-am castigat cu atatea jertfe ne da sperante legitime ca vom avea resurse si sprijinul necesar pentru a recastiga si restabili frontiera etnica si la Rasarit.
Nu pot incheia aceste randuri fara a specifica rolul negativ jucat de Lucretiu Patrascanu, ca ministru al Justitiei, prin contra-semnarea, redactarea, modificarea cvasi-totalitatii legilor si decretelor ce au destabilizat Romania, incepand cu "Armistitiul" din 12 septembrie 1944 si sfarsind cu Codurile Penal si Civil, Codul Justitiei Militare etc. pe care le-a rusificat fara scrupule, eliminand aproape tot ce amintea de spiritul justitiei europene. Dar si Istoria l-a "servit": 21 februarie 1948 a fost ultima zi in care si-a pus semnatura ca ministru! Arestat si torturat de fostii tovarasi-complici, va fi asasinat salbatic peste sase ani!
…29 decembrie 1947 a fost ultima zi a Regatului Romaniei ce nu renuntase la istoria ei interbelica, la partenerii ei politici din alianta Mica Intelegere. Iata doua Decrete regale simbolice, dar si adaptate epocii, aparute in Monitorul Oficial nr. 229-bis, p.I, din 29 decembrie 1947. Primul: la 18 septembrie Regele semnase Decretul de decorare a lui Jan Masaryk, ministrul afacerilor straine al Cehoslovaciei, ce va fi asasinat de comunisti in 1948, fiul fostului presedinte Thomas Masaryk, cu ordinul "Steaua Romaniei" cu spade si in grad de Mare Cruce pentru "marile servicii aduse Romaniei in timpul razboiului". Observatie punctuala: in Tratatul de Pace de la Paris din 10 februarie 1947, Cehoslovacia este trecuta ca "Putere Asociata" ce a fost in razboi cu Romania (?!). Era mana americana, ca omagiu lui Thomas… Dar nu se cunosc "serviciile" aduse noua de Jan cat a locuit la Moscova ca refugiat in timpul razboiului! Secundul: pe 22 decembrie, Regele Mihai I, intors in tara pe 21, ora 13.00, in gara Baneasa, semnase Decretul de conferire a Ordinului Militar "Mihai Viteazul" cu spade clasa a III-a, clasa a II-a si clasa I maresalului Iosip Broz Tito, presedintele Guvernului Republicii Federative Populare Iugoslave, pentru modul stralucit cum a organizat si condus lupta de rezistenta a eroicului popor iugoslav si "pentru sentimentele si atitudinea sa de sincera prietenie fata de Tara noastra".
…Memoria colectiva a popoarelor exista, cu siguranta. Ea explica si determina discret, dar eficace, multe din comportamentele si deciziile liderilor politici, adoptate in numele popoarelor.
