» Ceilalti membri ai UE, in frunte cu Italia, Polonia si Spania, si-au manifestat constant nemultumirea fata de ideea unei trilaterale Franta-Germania-Marea Britanie, care ar marginaliza institutiile UE.
Sarkozy nu a invatat nimic din incercarile anterioare de a crea o alternativa la motorul franco-german din Europa, comenta cotidianul german Süddeutsche Zeitung recenta vizita a presedintelui francez la Londra.
Desi s-a bucurat de mai putina atentie (cel putin din partea presei britanice) decat sotia lui, fermecatoarea Carla Bruni, Nicolas Sarkozy s-a purtat si el ca un "mare seducator", scrie "The Economist", amintind principalul moment in care presedintele Frantei a incercat sa ii cucereasca pe britanici: discursul sau in fata Parlamentului de la Londra, in care a amintit ca "intre aceste ziduri s-a nascut viata politica moderna", s-a intrebat retoric daca democratia parlamentara ar fi putut exista fara Marea Britanie si a insistat asupra faptului ca Franta nu o sa uite niciodata ce datoreaza poporului britanic din timpul celor doua razboaie mondiale. El a incheiat indemnand la o noua infratire franco-britanica, stabilind impreuna cu premierul britanic, Gordon Brown, initierea unei retele de contacte bilaterale, modelate dupa structura aflata la baza relatiei franco-germane.
La Londra s-a conturat ambitia de a atrage Marea Britanie catre un rol important in constructia europeana si de a initia noi relatii trilaterale, Sarkozy aratand ca motorul franco-german, desi inca esential, nu mai este suficient pentru a propulsa singur Europa.
"Curtea" pe care Sarkozy a facut-o Londrei nu a trecut neobservata la Berlin, unde oficialii germani sunt constienti de faptul ca relatiile dintre Sarkozy si Angela Merkel nu sunt stralucite. Nimeni nu isi mai face iluzii ca va fi posibila construirea unei relatii stranse precum cea a predecesorilor, Gerhard Schröder-Jacques Chirac sau Helmut Kohl-FranIois Mitterrand. Tensionarea relatiei Paris-Berlin nu este singurul obstacol in calea unei trilaterale. Daca in privinta unor chestiuni de politica externa, cum ar fi atitudinea fata de Iran, cei trei lideri se pot pune de acord, nu acelasi lucru se poate spune despre problemele interne europene, cum ar fi reforma politicii agricole comune, politica industriala sau descentralizarea energiei. De asemenea, alte state ale UE au obiectii fata de un mecanism trilateral care si-ar impune vointa si le-ar dicta ce sa faca.
Iar scoaterea Germaniei din ecuatie pare imposibila. Cine ar inlocui-o, Se intreaba "The Economist". "Cu exceptia cazului special al apararii, domeniu in care Marea Britanie si Franta sunt singurele tari europene cu serioase aspiratii globale, este greu de imaginat un domeniu care sa functioneze fara Germania, cel mai mare stat membru in UE si legatura dintre Europa de Vest si cea de Est. Mai mult, Merkel a demonstrat in timpul in care a detinut Presedintia UE, anul trecut, lipsa unei disponibilitati pentru compromis a lui Sarkozy si Brown", scrie "The Economist", amintind de alta tentativa esuata de trilaterala, la sfarsitul anului 2003 si inceputul lui 2004.
