Toata lumea e de acord ca in falnica noastra capitala de gubernie europeana domneste un haos desavarsit. Acelasi, probabil, care a facut ca nici macar comunistii sa nu-si atinga chiar toate obiectivele. De la santurile pentru ingroparea firelor care intuneca partea cea mai apropiata a cerului, care nu mai "incepe la etajul sase" ca-n titlul nu stiu carui film de altadata, ci chiar de la firele respective si pana la halul in care se asfalteaza strazile si trotuarele, cu gropi gata amenajate pentru baltile de la prima ploaie, de la circulatia haotica a mijloacelor de transport in comun la blocarea strazilor si a trotuarelor cu automobile in mers sau parcate.
si cand vezi cum se cosmetizeaza haosul asta, cum se vopsesc repede trecerile de pietoni care, de altfel, vor fi interzise nu poti sa nu razi amar sau sarcastic. Toata aceasta supraorganizare, toate aceste floricele puse repede-repede pe straturile care mai trebuiau sa astepte, si despre care dl primar ne spune ca ar fi fost plantate oricum chiar acum nu sunt decat expresia haosului. Mai grav este ca oficialii cam stiu in ce haos tin orasul si pe cetateni si fac in graba ceea ce ar fi trebuit sa faca de-a lungul mandatelor pentru care au fost alesi. Cand ii vezi cum vopsesc cabinele stravechi si coscovite de telefoane nu poti sa nu-ti amintesti de celebra vizita a "tovarasului" la Brasov, cand, deoarece vizita s-a amanat si niste brazi taiati fusesera infipti in pamant pentru primul termen, a trebuit sa fie vopsiti in verde cand, in sfarsit, vizita a fost certa, pentru ca se cam uscasera. La o uzina, din Cluj, cred, sutele de geamuri erau negre de praf si fum, asa ca atunci cand s-a anuntat "vizita" le-au spart si au pus altele noi, caci era mai greu sa le curete. Exemplele pot fi inmultite de fiecare din propria experienta si informatie. Lectia a fost invatata de mult.
Golirea "strazilor" de trecatori si de alte carete se practica inca de prin secolul al XVII-lea cand trecea nu numai voda, ci chiar si un boier mai acatarii. Inaintea caretei alergau, noaptea, masalagiii, cu facliile aprinse, dar si slugile cu garbaciul, cu care-i ardeau pe cei care uitau sa se dea in laturi. Pe-atunci nu le trecuse prin cap ideea culoarelor unice, pe care nu trece nici pasarea nici cand domnii stau binisor in palat. Ideea insa au avut-o rusii inaintea noastra: la Moscova mi s-a aratat, in 1985, un asemenea culoar, prin mijlocul Noului Arbat cred sau al altei artere principale, culoar care incepea la Kremlin si se termina acolo unde voiau muschii Politburo-ului si ai KGB-ului. Iar astia aveau si mai au muschi nu gluma, dovada ca si NATO va cam trebui sa le cante in struna cu primirea Ucrainei si a Georgiei, cu toate declaratiile preliminare, foarte curajoase.
Desigur ca e un eveniment organizarea Summitului NATO in capitala noastra. A mai fost unul la Riga, tot o capitala nou-intrata in aceasta combinatie. Asa ca evenimentul isi reia proportiile. Numai in ochii electorali ai politicienilor nostri, el este unul epocal. Valize atomice, sefi de state, sigur ca pentru biata-ne capitala e ceva. Dar n-am prea inteles de ce au fost opriti sa intre in tara si sa manifeste pasnic (?) militantii antiglobalizare. Asta nu cumva e tot o sechela din alte vremuri? Nu sunt un sustinator al antiglobalistilor, sunt doar unul al dreptului la protestul pasnic si organizat. Sa-i opresti la granita aduce cu strangerea "periculosilor" pe parcursul vizitelor "tovarasului", din orasele pe care le calca. Existau chiar liste de indezirabili, care-si petreceau pe la militie zilele de 23 august, 7 noiembrie (cand inca era sarbatoare), plus cele cu "vizita". Vrei-nu vrei, intr-acolo te duce gandul cand afli ca niste bannere cu sloganuri pot face obiectul refuzului trecerii granitei unei tari din Uniunea Europeana si NATO. Pai miile de politisti ce alta treaba au decat sa-i tina "in perimetru" pe manifestanti?
Totul duce la concluzia ca, stiindu-ne haotici din fire, facem supraorganizare si ca suflam si in paharele in care nici iaurt nu mai e, de teama sa nu ne frigem cu vreo supa fierbinte. Toata aceasta supraorganizare nu este, in fond, decat o excrescenta a haosului nostru cotidian, de care nu vom scapa curand.
