Comisia Uniunii Europene
A avizat preluarea de catre Ford a uzinelor de la Craiova, cu amendamentul suplimentarii facturii cu 27 milioane de euro considerate a constitui ajutor de stat returnabil vanzatorului. Ford a acceptat amendamentul, preluarea se face si, probabil pana la sfarsitul anului, productia Ford la Craiova va porni.
Pentru Romania semnificatia demararii productiei Ford este imensa, cu atat mai mult cu cat, potrivit proiectelor comunicate de firma americana, ar urma sa fie vorba de productia unor modele destinate indeosebi exportului. si iata de ce o asemenea semnificatie!
Investitiile directe straine sunt, fara indoiala, generatoarele cresterii economice ridicate din ultimii ani, dar, tot neindoios, si ale aproape incredibilei triplari in aceeasi perioada a deficitului extern. si aceasta, din cauza structurii in care au avut loc plasamentele investitionale directe straine pe piata romaneasca. Doua treimi au reprezentat amplasamente in sectoarele financiar, imobiliar si de retail, care, prin natura lucrurilor, nu genereaza exporturi (ba in Romania sunt asezate masiv pe import), iar plasamentele in industria prelucratoare (prin investitii de la zero sau, mai ales, prin preluari) s-au facut indeosebi prin aducerea din afara nu numai a echipamentelor de productie, ci si a intregii retele de aprovizionare externa. Astfel, din punctul de vedere al conturilor externe romanesti, importurile create au surclasat eventualele exporturi generate, iar rezultatul a fost nu numai un deficit extern mereu mai substantial, periculos prin sansele mici de sustenabilitate pe termen lung, dar si o crestere economica dezechilibranta. O crestere economica bazata pe import, obtinuta pe seama deficitului extern si care n-ar exista in absenta acestuia. Deficitul extern este dezechilibrul de suprafata, caruia ii corespunde unul de profunzime. Este vorba de subdezvoltarea – nici nu exista un alt cuvant! – economiei reale, cu componentele ei principale: industria prelucratoare si agricultura, ceea ce face ca dinamica, altfel necesara, a unor sectoare precum retailul, financiarul si imobiliarul sa nu aiba baze pe care sa se articuleze. Daca lucrurile continua tot asa, economia din Romania tinde sa constituie tot mai mult o simpla insiruire de castele de nisip, extrem de vulnerabile la orice turbulente interne sau internationale.
Admitand ca, redus, de altfel, la o pozitie marginala in economie, capitalul autohton nu are forta si capacitatea financiara de a scoate economia reala din subdezvoltare, inseamna ca schimbarea nu poate veni decat tot de la capitalul strain. Bineinteles, daca acesta va dori si va fi interesat. Problema se centreaza, in esenta, pe implicarea serioasa a acestuia in industria prelucratoare din Romania, ceea ce ar crea alte articulatii ale economiei reale, alte baze pentru dezvoltarea unor sectoare precum retailul, financiarul si imobiliarul, alte premise ale raportului dintre productie si consum si, prin implicatie, o raza de speranta in echilibrarea conturilor externe prin expansiunea exporturilor si inlocuirea importurilor.
Asemenea schimbari sunt posibile in cazul in care chiar si numai cateva investitii straine serioase in industria prelucratoare din Romania vor intra pe rol, depasind faza proiectelor sau intentiilor. Este aproape de prisos a insista asupra importantei cruciale a industriei prelucratoare in dezvoltarea unei economii, lucru evidentiat de toate studiile economice de notorietate si de toate modelele de analiza econometrica pe exemplul diverselor state ale lumii. si trebuie inteles ca in Romania industria prelucratoare a ajuns la un asemenea nivel precar incat nu sunt de mirare nici stadiul general actual al economiei si nici faptul ca infuzia pe care ar putea-o reprezenta chiar si numai cateva investitii straine serioase ar fi de natura sa schimbe semnificativ situatia, intrucat s-ar atinge rapid masa critica necesara in acest sens.
O asemenea masa critica ar putea fi atinsa daca exemplul Ford va fi urmat, potrivit intentiilor exprimate, de Mercedes, in cazul in care firma germana va alege Romania in defavoarea Poloniei, si de Mitsubishi, care pare a fi gata sa foloseasca terenurile si utilitatile de pe fostele amplasamente ale uzinelor ARO. Nemaivorbind de faptul daca Voest Alpine va alege litoralul romanesc in defavoarea celui bulgaresc pentru amplasarea unor facilitati metalurgice de circa 7 miliarde euro.
O alta greutate a industriei prelucratoare ar exista atunci in Romania. Un punct de inflexiune ar aparea atunci in impactul de pana acum al investitiilor straine asupra balantei de plati, ocuparii fortei de munca si cresterii economice si, pana la urma, asupra structurii, acum dezarticulate, a economiei din Romania.
