Acuzatie
Proasta administrare
In ianuarie 2008, prefectul judetului Bistrita-Nasaud, Ioan Szilagy, a acuzat conducerea CJ de proasta administrare a domeniului public, dand, printre altele, exemplele castelelor de la Posmus si Comlod. "Castelul de la Posmus, comuna sieu, a fost preluat in anul 1999 de catre Consiliul Judetean Bistrita-Nasaud, impreuna cu cele 6 hectare de teren si parcul aferent, pentru a-l intretine si exploata. In fapt starea acestuia s-a deteriorat, castelul este azi in ruina, iar terenul impropriu culturilor agricole. Au stiut numai sa strice, sa distruga si sa vanda", sustine prefectul, care declara la acel moment ca refuza sa fie partas la proasta administrare a bunurilor judetului. Acesta a deplans si ieri soarta celorlalte castele care, daca ar fi fost conservate, ar fi putut fi azi baze turistice importante care sa aduca venituri la bugetul judetului. Cei doi vicepresedinti ai CJ au atras si ei atentia, ignorati de consilieri, asupra faptului ca potentialele obiective turistice pot fi renovate pe bani europeni, cu atat mai mult cu cat sunt monumente istorice.
Dincolo de legendele pierdute in timp, in prezent cele doua potentiale obiective turistice din Bistrita-Nasaud poarta legenda neputintei. O administratie incompetenta depune armele pentru ca nu a gasit nici o solutie de a pune in valoare dupa un proiect propriu si cu venituri publice cele doua castele. Este legenda neputintei si nepriceperii!"
» Doua castele medievale din Bistrita-Nasaud, aflate pe punctul de a se prabusi, au fost trecute din domeniul public in cel privat al judetului pentru a putea fi vandute. Dupa ce, vreme de cativa ani buni, au fost "in grija" administratiei judetene, acestea au ajuns in ultimul hal. Jefuite si distruse, castelele familiei Teleki nu mai valoreaza astazi mare lucru. Insa abia acum au fost scoase la mezat.
Doua castele medievale din judetul Bistrita-Nasaud sau, mai precis, tristele lor ruinele, asteapta cumparatori care ar putea sa le salveze de la disparitie. Ambele castele – din satele Posmus, comuna sieu, si Comlod, comuna Milas – au apartinut familiei nobiliare maghiare Teleki si nu au fost revendicate de urmasii contilor.
Foste sediuri de IAS-uri, cladirile in care odinioara slujnicutele umblau in varful picioarelor ca sa nu deranjeze grofii veniti la odihna, s-au macinat incetul cu incetul si au fost jefuite pana la tencuiala de tot ce ar fi putut aminti de nobilii Teleki. Castelele care dateaza din secolele XVII-XVIII au fost trecute saptamana trecuta din domeniul public in domeniul privat al Consiliului Judetean Bistrita-Nasaud (CJ BN) si vor putea fi vandute. Consilierii judeteni bistriteni au decis sa le dea celor doua imobile o utilitate publica, prin concesiune, inchiriere sau vanzare, desi nu este exclus ca acestea sa poata fi reabilitate prin fonduri europene. Potrivit presedintelui CJ BN, Gheorghe Marinescu, amenajarea castelelor ar costa 2-3 milioane de lei, suma pe care bugetul judetean nu o poate suporta decat printr-o cofinantare. "Sunt sanse minime de obtinere a unei cofinantari de o asemenea anvergura, asa ca e spre binele castelelor sa fie integrate in circuitul turistic", a spus Marinescu. In realitate, in anii de dupa revolutie in care castelele au fost in grija autoritatilor judetene, acestea nu au facut decat sa se degradeze fara ca statul sa intervina in vreun fel in intretinerea lor.
Castelul de la Posmus se intinde pe unsprezece hectare si a functionat, in perioada comunismului, ca sediu al Intreprinderii Agricole de Stat (IAS), in timp ce castelul de la Comlod, comuna Milas, este compus din cladiri si terenuri totalizand peste 10 hectare. Presedintele Consiliului Judetean Bistrita-Nasaud sustine ca mostenirea familiei nobiliare Teleki a atras atentia mai multor investitori romani si straini, dar ca ambele castele nu au putut fi instrainate atat timp cat s-au aflat in domeniul public. In Bistrita-Nasaud se gasesc 12 castele: castelul Hye din Ilisua, castelul Lazar Imre din Sarata, castelul Rakoczi din sieu Magherus, castelul Torma din Cristestii Ciceului, castelul Wesselenyi din Chiochis, castelul Haller din Matei, castelele Teleki din Posmus si Comlod, castelul Banffy din Urmenis si castelele Bethlen din Beclean, Arcalia si Cristur sieu.
Blazonul familiei
La Posmus, blazonul familiei Teleki, sculptat pe o bucata de tencuiala de sute de kilograme, a cazut pur si simplu de pe frontispiciul castelului.
Din fericire, nu s-a spart si poate fi admirat si astazi, sprijinit cu fata la perete, in grajdul improvizat pentru animale intr-o camera a castelului. In jurul blazonului isi duc viata cateva zeci de capre. Romica Cosacar n-are inca 30 de ani, insa lucreaza de 12 ani in preajma castelului, adica la ferma de pe fosta mosie a grofului Teleki. A prins si vremea in care in castel functiona IAS-ul. Culmea, isi aminteste cu nostalgie de perioada comunismului, prin prisma impactului pe care aceasta l-a avut asupra cladirilor – atunci intretinute: "Intai am fost la oi la ferma, apoi am grijit de vaci. Cand s-au vandut vacile, o cumparat patronul fermei din jurul castelului alte animale. Eu lucrez la livada, ca numai livada se mai lucra acuma. Cand m-am apucat io aici de lucru, nu puteai trece de poarta castelului. Inauntru era gradina cu trandafiri, era ingrijit, era sapat, tare frumos. Aici erau birouri. Atunci tot anul era varuit, era pus la rand. Cum s-o stricat Gostat-ul, care cum o prins o furat tot ce se putea: geamuri, usi garduri. Dimineata numa’ vedeai ca nu mai este, ca o mai disparut ceva. Nu au mai venit mostenitori de la Teleki sa-l vada. Odata era vorba ca vine o nepoata de-a lui, dar nu o mai aparut. In castel nu mai locuieste nimeni, este circ total. Pe vremea ISA-ului era cantina, dormitoare cu paturi suprapuse, se lucra zi lumina. Veneau de la Bistrita puscariasii la cules la livada", isi aminteste muncitorul. Spune franc ca nu mai e absolut nimic de vazut: "Ce a fost in castel, oamenii aia mai mari pot sa spuna. Noi astia mici nu stim nimic. S-o stricat si gata. Care cum o prins… o luat tot. si livada s-o facut praf.
Nu mai aveti ce vedea inauntru. A mai ramas doar emblema din grajd. O cazut jos si nu s-a spart. Am bagat-o acolo la capre sa nu o ploua. Nu mai este nici un semn de la grofi ca au fost niste francezi odata si au cautat ceva urme, dar n-au gasit nimic. Ar fi bine sa il cumpere cineva ca altfel se darama. Deja acoperisul e gata, in pod nu te mai poti urca pentru ca e cazut tavanul. Nimic nu mai e pastrat, dar cred ca atunci era ceva tare de tot. Tot se zice ca se cumpara, dar care cum vine intreaba si se duce si nu mai vine. Vin multi si intreaba, filmeaza si fac poze si se duc cum au venit", spune Romica, sperand ca un investitor cu punga groasa ii va reda castelului aerul de mosie de odinioara. Tot cu amintiri se hraneste si mos Petru Dumbravean. "Aici traiau groful si grofoaia. Aveau argati multi si femei care le faceau de mancare. Zice ca arau cu patru boi odata si le dadeau la oamenii din sat simbrie.
Praful s-a ales. Pamanturile s-au dat la beserici si la oameni, la sasii de aici si la cei care vin din Nemtia sa-si scoata drepturile. Sa vanda. Pana la urma cine stie ce a fi", povesteste omul care a crescut cu povesti despre averile grofilor. De fapt, aproape ca nu este judet din Transilvania in care sa nu se fi auzit de familia Teleki. Numele Teleki este unul marcant atat pentru istoria Transilvaniei, cat si a Ungariei. Aceasta familie aristocrata s-a implicat activ de-a lungul secolelor atat in domeniul politiczo-administrativ, cat si in cel cultural. In anul 1685, Mihaly Teleki (1634-1690) a devenit conte al Sfantului Imperiu Roman, primind titlul de la imparatul Leopold I. Insa cel mai cunoscut membru al familiei este Samuel Teleki (1739-1822), cancelar al Transilvaniei la Viena si fondator al Bibliotecii Teleki din Targu-Mures. Cel mai interesant personaj al familiei a fost celebrul explorator al Africii, Samuel Teleki (1845-1916), inmormantat la Dumbravioara, judetul Mures.
Mostenire de patrimoniu
Pe langa monumentele arhitecturale construite de familia Teleki in Transilvania, mostenirea cea mai importanta poate sta in fondul de carte din Biblioteca Teleki-Bolyai. Aceasta a fost construita la Targu Mures sub indrumarea directa a contelui Teleki Sámuel, fondatorul bibliotecii. Biblioteca are 200.000 de volume (40.000 de volume din colectia contelui, 80.000 de volume din colectia lui Bolyai si alte fonduri din diferite biblioteci din Transilvania), printre care se numara o multime de opere si editii rare din colectia personala a contelui. Contele Teleki a cumparat cu prioritate carti stiintifice, dar a colectionat si raritati bibliofile: manuscrise valoroase, 52 de incunabule, unicate, editii princeps si prime editii, carti iesite din renumite case editoriale – Aldo Manuzio, Heltai Gáspár, Frobenius, Giambattista Bodoni, Estienne, Plantin.
Negot slab cu castele in Maramures
Desi miza turistica este extrem de mare, investitorii nu se inghesuie sa cumpere nici castelul Teleki Geza, aflat in satul maramuresean Pribilesti, intins pe circa 1.400 de metri patrati si cu teren de peste o jumatate de hectar. Castelul are o vechime de aproape 300 de ani si a fost folosit ca resedinta de vara de catre nobilul Geza Teleki. In anul 1897 a fost supraetajat si modernizat. La fel ca si "colegele" de suferinta din Bistrita-Nasaud, ramase de izbeliste dupa razboi, cand familia Teleki a emigrat in strainatate si castelul de la Pribilesti a fost nationalizat, iar in regimul comunist a avut intrebuintari nedemne (depozit pentru cereale, sediu al CAP). Ruina in care castelele nerevendicate de mostenitorii grofilor din Transilvania au ajuns taie pofta de investitii a oricarui om de afaceri, "monumentele istorice" pretandu-se mai degraba la a fi daramate decat reabilitate.
