Nu este nevoie de judecata istoriei pentru a putea da un verdict definitiv despre anii de guvernare ai PNL. In sine, perioada putea fi una benefica pentru tara, existand sanse reale in vederea depasirii handicapului economic mostenit, precum si a relansarii Romaniei. Bugetul inregistrase un excedent; la randul ei, comunitatea internationala era plina de bune intentii fata de tara. Pana la urma insa, Romania a avut parte de o generatie de guvernanti dedicati preponderent ambitiilor personale, rezultatele tangibile ale eforturilor lor asigurandu-le, desigur, un viitor fara griji. Prin urmare, sansele schimbarii si ale renasterii au fost subminate constant de mai-marii zilei – respectiv in buna masura chiar de guvernanti, care au preferat sa-si dedice energia eternului balci politic si sa profite la maximum de puterea detinuta.
In ceea ce priveste conduita politica, liberalii s-au dovedit mai nemasurati decat orice alt guvern postdecembrist, cu exceptia celui instaurat imediat dupa eliminarea lui Ceausescu. Au incheiat, fara nici o retinere, trocuri politice cu toate fortele care impartasesc aceeasi viziune mercantila despre menirea oficiului politic – aspect reconfirmat, zilele acestea, si de atitudinea lor fata de apropiatele alegeri locale. Nu exista, deocamdata, nici cel mai mic indiciu privind un program detaliat, care sa prezinte electoratului obiectivele PNL, explicand, totodata, bazei partidului motivele pentru care realizarea acestora ar impune o alianta cu alte formatiuni. Exista doar indemnuri repetate ale liderilor liberali in vederea coalizarii cu oricine ar putea servi, intr-un fel sau altul, blocarii sau regresului electoral al PD-L. De altfel, a devenit sesizabil si principalul criteriu dupa care liberalii isi selecteaza candidatii – ajunge ca acestia sa fie adversari inversunati ai locatarului de la Cotroceni. Indubitabil, electoratului din circumscriptii ii va fi prezentata "in extenso" si seria presupuselor dezavantaje rezultate din eventualitatea ingratei optiuni in favoarea unui candidat neprovenit din tabara liberala & Co. Ingratitudinea a fost, oricum, mesajul-cheie transmis, din momentul aderarii, de Guvernul Tariceanu oficialilor UE si NATO ori de cate ori acestia au solicitat tarii, mai mult sau putin voalat, sa-si demonstreze adevarata pondere in cadrul aliantei economice si de securitate euroatlantica. Astfel, electoratul local se prea poate sa afle curand ca se poate astepta la fel de fel de repercusiuni in cazul in care ar incerca sa contravina dorintelor grandomanilor de la Palatul Victoria.
De fapt, comportamentul lui Tariceanu aminteste de cel al businessman-ului care devalizeaza dividendele companiei fara sa-i pese catusi de putin de viitorul acesteia. A iesit, vreodata, premierul la rampa cu un speech fulminant prin care sa fi demonstrat, inclusiv scepticilor, aptitudinile sale in materie de diriguire a intereselor nationale? Este complet nepasator la paralizia care a lovit sectoarele sanatate si invatamant, cu toate ca ele se repercuteaza cel mai direct asupra cetatenilor si a viitorului natiunii; este imun la lipsa oricarui progres in domeniul infrastructurii. Cu ajutorul mass-media in buna parte obsecvioase se multumeste sa spele pe creier electoratul, inoculandu-le oamenilor ideea unei salvari rezultand exclusiv de pe urma sustinerii taberei sale in lupta perena purtata cu Basescu.
Indiferent de oferta electorala a liberalilor – care poate contine fie referiri la traditionala mita, fie varii amenintari voalate –, cetatenii sunt de-acum, in mare parte elucidati asupra bilantului dezastruos al actualei guvernari. Pana si PSD da unele semne ca s-ar dumiri in privinta "efectelor secundare" ale aliantei cu PNL – in esenta echivalente cu ingurgitarea unei doze de cianura. Pesedistii sunt pe de o parte impresionati de radicalismul cu care PNL intelege sa apere interesele si privilegiile de grup, pe de alta insa se tem ca propria reputatie necum refacuta se va duce definitiv pe apa sambetei daca accepta incheierea nesfintei aliante cu Tariceanu. Electoratul a devenit oricum imun la tentativele lobotomizarii sale prin intermediul diverselor talk-show-uri, ba isterice, ba anoste – astfel ca din punctul de vedere al pesedistilor atitudinea evaziva pare cea mai recomandabila avand in vedere preconizata reactie a electoratului, care are sanse a se demonstra una necrutatoare pentru destule formatiuni. Nu in ultimul rand, PSD stie prea bine ca orice colaborare cu liberalii implica eforturi sisifice din cauza propriilor tensiuni si rivalitati existente de ani buni in randul formatiunii.
Drept care liberalii vor continua sa se comporte ca niste impatimiti ai cazinourilor, aruncand pe masa de joc jetoanele modestelor resurse ale tarii – de care nu au, de fapt, nici un drept sa se atinga. Peste putine zile, pleiada inaltilor demnitari NATO se va reuni intr-o capitala a carei imagine darapanata reflecta, intai de toate, dezinteresul premierului si al intregului sau cabinet fata de actul guvernarii.
