Sigur ca datoria oricarui autor de text este de a nu produce date gresite, cu exceptia cazului in care intentia care prezida la o astfel de productie apartine constiintei auctoriale si vointei de a manipula. Altfel, greselile acestea sunt gafe. E ca atunci cand vrei sa sutezi spre poarta si nimeresti in tribuna. A venit vremea sa imi fac mea culpa. La un an de prezenta intermitenta in pagina a treia a suplimentului Metropola, cred ca am sutat de multe ori aiurea, evident fara voie la acel moment. Printre greseli, cele din ultima vreme: poetii Komartin si Tupa sunt, slava Domnului, "douamiisti" sau milenaristi, nu nouazecisti, cum i-am incadrat eu. Aici a fost un act ratat pur. O confuzie mai mare este insa asezarea compozitorului Karlheinz Stockhausen alaturi de Berg si Webern in scoala de la Viena a muzicii simfonice de avangarda din preajma celui de-al doilea razboi mondial.
Este vorba despre maestrul Schonberg, cel care a avut ideea dodecafonismului in 1923, renuntand astfel la armonie si deschizand calea unei muzici indiferente la armonie, renuntand adica la a-i mai atribui muzicii o carisma. Dar au fost multe alte gafe. Imi pare rau pentru exagerari si inoportunism in caracterizarea unor personalitati publice cu opiniile carora nu sunt uneori de acord (ca H.-R. Patapievici). Imi pare rau pentru lipsa de inspiratie a multor crochiuri. Dar nu uitati un lucru: scripta volant, de fapt. In tsunamiul informational de astazi, cele 1.500 de semne ale mele au valoarea a 1.500 de fire de praf din atmosfera. si totusi, sunt responsabil pentru fiecare dintre ele in fata dumneavoastra. De asta spun, putina cenusa in cap in Postul Pastelui nu poate sa faca rau.
