Tot asa cum bordurile au ajuns emblema furtului cu acte din banul public, tot asa sectorul agroalimentar se poate spune ca este emblema decaderii economiei romanesti. Sa fim expliciti! Cresterea economica inregistrata in ultimii ani nu a fost generata in economia romaneasca si nu apartine acesteia. A fost generata de capitalul strain si fructele ei apartin acestuia. Nu a decelat deocamdata nimeni ce crestere a reusit in ultimii ani economia ramasa romaneasca prin proprietate si deci prin decizie si culegerea profiturilor, dar exista indicii destul de clare ca aceasta crestere a fost marginala. In orice caz, sectorul agroalimentar, atat in latura productiei, cat si, evident, prin sinea lucrurilor, in cea a consumului, a ramas romanesc. si a dat chiar si fizic si in cifre absolute inapoi si, ce sa mai vorbim, prin comparatie cu alte sectoare ale economiei ramase romanesti, fara a ne mai referi la sectoarele din economia din Romania controlate de capitalul strain. Asa ca afirmatia cu privire la sectorul agroalimentar ca emblema a decaderii economiei romanesti este strict pertinenta. Pur si simplu pentru ca exista o decadere a economiei romanesti si, in cadrul acesteia, sectorul agroalimentar a fost un fanion al darilor inapoi. Cea mai dramatica expresie in acest sens este ca sectorul in discutie nu mai reuseste de mult sa asigure hrana populatiei romanesti. si nu ne referim aici la segmentul de produse sa le zicem generic "tropicale" – pentru care in Romania nu exista conditii pedoclimatice de cultura –, ci la produsele vegetale si animaliere specifice zonei temperate.
Comparand valoarea importurilor agroalimentare cu valorile estimative ale consumului agroalimentar din Romania, probabil o treime din acesta din urma este acoperita din achizitii din afara tarii. si, daca tinem cont ca, oficial cel putin, cam jumatate din populatia tarii locuieste la sate – unde covarsitor precumpanitor este autoconsumul –, inseamna ca la orase importul a devenit preponderent in asigurarea consumului populatiei. O rusine mai mare decat aceasta, in conditiile in care se spune despre Romania ca are potential agricol si, oricum, detine efectiv printre cele mai bune terenuri agricole din Europa, nu exista! In Romania se importa si usturoi, si ceapa. La carne de porc importul este mai mare decat productia interna. Nici in ceea ce priveste carnea de pasare nu ne aflam departe de o aceeasi situatie. Se importa grau si porumb intr-o veselie. Importurile agroalimentare trec in ansamblu de 2,5 miliarde euro. Exporturile pe care sectorul mai reuseste sa le faca, dupa ce inainte de 1989 constituiau o piesa majora in ansamblul livrarilor externe, sunt de 6 ori mai mici decat importurile, gradul de acoperire exporturi/importuri fiind de numai 18% (trece de 20% doar daca se include in exporturi si rusinea livrarilor de animale vii pentru sacrificare, si nu pentru prasila).
Industria alimentara se lupta din greu pentru supravietuire, in conditiile deficientelor in aprovizionarea cu materii prime si ale concurentei mereu mai articulate si necrutatoare din partea produselor straine. Cu toate acestea, da 6% din PIB-ul Romaniei. si nu pentru ca ar deborda de eficienta si performanta, ci pentru ca economia din Romania – in ciuda preluarii de catre capitalul strain a sectoarelor profitabile – ramane aglomerata in activitati cu valoare adaugata mica. Iata, de pilda, minunatul sector energetic! Reprezentantele acestuia confisca pur si simplu linia intai a clasamentelor companiilor dupa cifra de afaceri, fie ca aceste companii sunt acum private, fie ca se afla inca la stat. In schimb, in PIB, care este valoarea adaugata la nivel national, ponderea sectorului abia depaseste 2%. Industria alimentara insa, care adauga valoare importanta prin comparatie cu cifra de afaceri pe care o realizeaza, contribuie la PIB cu 6%. Ce potential si oportunitati imense ofera deci aceasta industrie, avand in vedere resursele (de principiu) de care dispune aici! Suntem insa in Romania si se pare ca acest lucru reprezinta un handicap de nedepasit!
