Istoria celor fara de istorie continua sa fie o tema de care istoricii inca se feresc. Este ocolita chiar si de functionarii statului, care ar trebui sa cunoasca indeaproape fenomenul social subteran. Ei ar trebui sa reflecteze asupra fenomenului mizeriei sociale si al saraciei educationale, care se extinde progresiv catre tot mai variate structuri ale societatii romanesti, sa descopere solutii. Istoria celor fara de istorie vine de departe, de la o mare distanta fata de documentul istoric scris. Lumea lor a fost intai circumscrisa de mitologie si folclor, apoi de cutumele si obiceiurile locurilor, si in cele din urma de lumea supravegheata a statului care a incercat sa ofere definiri, catalogari, iar apoi sa impuna restrictii, control si supraveghere. Proiectul de fata se doreste a fi o pledoarie pentru istoria marginalului, pentru studierea si astfel ameliorarea destinelor celor alungati in afara istoriei oficiale, frumoase, atent controlate. Ceea ce ne-am propus in primul rand a fost sa dovedim faptul ca istoria marginalului este un domeniu de confluenta si de interferenta culturala, de intersectare cu istoria a unor variate discipline precum geografia urbana, sociologia, antropologia, medicina, literatura, etnografia, arta etc. Abordarea unui asemenea subiect inseamna un efort constant de studiu interdisciplinar.
Lumea periferiilor sociale este o adevarata societate subterana, cu o evolutie paralela fata de aceea pe care o cunoastem cu totii, dar care poate determina in anumite circumstante istorice schimbari neasteptate, deformari culturale si spirituale de nebanuit. Cei din urma vor fi cei dintai. Aceasta lume ingenuncheata la marginea societatii nu trebuie ignorata, abandonata sau alungata din organismul social. Ea are propria-i ierarhie, propriile-i valori morale si chiar instrumente de organizare si de impunere a modelelor comportamentale fermentate in interiorul sau. Este un adevarat organism social si cultural, care, in viitor, se poate ridica impotriva "realizatilor", a "normalilor", pentru a-i supune unei noi ordini: anarhia. Marginalii sunt semenii nostri, care intr-un scurt pasaj al vietii lor s-au prabusit si nu s-au mai putut ridica. Poate ca, acolo, in lumea subterana si nocturna descoperi cu usurinta faptul ca "destinul inseamna locul si momentul in care te nasti". Insa ceea ce este mai monstruos, in spatele fiecaruia dintre noi, se simte uneori respirarea prabusirii. Periferiile neurbanizate de odinioara, stapinite de noroiul iernii si praful verii, se aflau sub controlul mardeiasilor si al cutitarilor. La mahala se locuia inghesuit precum in blocurile-cazarma de azi. Banii erau putini iar mincarea din ce dadea Domnul. Casele prin mahalalele nimanui erau construite "din furci bulgarite cu pamant amestecat cu paie tocate si acoperite cu tinichele, peste care erau asezati bolovani, ca sa nu fie luate de vint. Bucurestiul era un oras mic asezat intr-un sat mare" (Alexandru stefanopol, 1971).
Mahalalele de ieri au fost in mare parte excavate si inlocuite de cartierele muncitoresti de azi; ambele sunt spatii inghitite de amorteala, anonimat si saracie traita simultan de mai multe generatii. Blocul este o locuinta experimentala de anulare a personalitatii fiecaruia dintre noi, o forma de intimitate colectiva, aratind precum "doua sute de celule organizate in jurul a doua pubele de gunoi fetid" (I.D.Sirbu, 2005).
Dar nu ar trebui uitat ca Estul are obiceiul sa inghita oamenii si visele lor. Estul nu cunoaste consistenta certitudinilor, el hraneste ironia nebanuita a iluziilor. Aici "da" inseamna "nu" si "mai vorbim noi" inseamna o profunda si perpetua tacere. Estul ii da celui puternic senzatia nemarginirii din care preia doar firimituri banale precum infatuarea, aroganta, indiferenta. Pentru cei multi inseamna nimicul fiecarei vieti traite, la fel, cu fiecare generatie.
In istorie cuvantul "devenire" se aseamana periculos de mult cu un alt cuvant: "revenire". Probabil tine de relief. Precum o albie de riu, care desi este modelata de apa acestuia, riul isi varsa existenta in acelasi loc, fara modificari, fara sperante. Sau poate ca oamenii confunda "devenire" cu "revenire" in istorie. Au placerea sa traiasca un vis ca pe o epuizare. De fapt este vorba de supravietuire. De la o factura la alta. De la un imprumut la altul. De la o minciuna la alta. Pentru ca in Est o sarbatoare se aseamana cu o zi obisnuita si banalitatea fiecarei zile, se asteapta sa ofere speranta unei schimbari neasteptate: lozul cel mare la 6 din 49, o mostenire nebanuita, o lovitura de tip "tigareta", o poseta pierduta sau uitata prin tramvai; totul depinde pe care treapta sociala de afli. Pretutindeni in Valahia este la fel: visuri si epuizare. si astfel, pe negandite, se intra in spatiul gelatinos de la marginea istoriei, in afara documentului istoric al lumii ordonate, acolo unde incepe povestea nescrisa a marginalizarilor de tot felul. Antologia ingrijita de dr. Octavian Buda, medic primar psihiatru la INML "Mina Ninovici", despre antropologia marginalului in spatiul istoric romanesc deschide colectia Cartea de Antropologie a editurii Caligraf. Volumul deschide publicului larg indeosebi portile unor paliere mai putin cartografiate si anume acelea ale cazuisticii de specialitate atat in ceea ce privesste criminalistica cat si psihiatria judiciara practicata la noi in decursul timpului.
