Jihadul stârnit contra coaliției de guvernare s-a cam copt. Amintirile cu sute de mii de protestatari sunt doar în cash-urile google, pentru că în amintirea publică au cam dispărut.
Pe coperta albastră înstelată din fața Palatului Victoria mai flutură câte un steag, se mai ronțăie un chips, se mai umflă câte o vuvuzea.
Mișcarea de primăvară.
Parcă nici rețelele sociale nu mai sunt atât de încinse. Românii au simțit creșterile salariale, dar și măririle de prețuri la energie și la carburanți.
Posturile de propagandă ale U.M.-urilor continuă trâmbițarea plecărilor în străinătate ale românilor.
Guvernul actual nu știe cum să traducă rezultatele Institutului Național de Statistică. În luna martie 2018, câştigul salarial mediu nominal brut – conform ultimului raport – a fost de 4.488 lei, cu 8,7% mai mare decât în luna februarie 2018. Adică 950 euro.
Câştigul salarial mediu nominal net a fost de 2.704 lei, în creştere faţă de luna precedentă cu 217 lei (+8,7%). Valorile cele mai mari ale câştigului salarial mediu nominal net s-au înregistrat în activităţi de servicii în tehnologia informaţiei (inclusiv activităţi de servicii informatice) (6.689 lei), iar cele mai mici în hoteluri şi restaurante (1.541 lei).
Comparativ cu luna martie a anului precedent, câştigul salarial mediu nominal net a crescut cu 15,5%. Indicele câştigului salarial real faţă de aceeaşi perioadă a anului precedent a fost de 110,1%. “Faţă de luna octombrie 1990, indicele câştigului salarial real a fost de 195,7%, cu 15,1 puncte procentuale mai mare faţă de cel înregistrat în luna februarie 2018”, o spune INS.
Oficialii Băncii Naționale vorbesc despre reducerea inflației de până la 3,8% la sfârșitul anului. Deci în buzunarele românilor rămân mai mulți bani.
Din rapoartele INS lipsește piața muncii. Acolo unde totul e blană, la negru.
Cui să explice cei din diaspora că acasă medicii câștigă la nivelul celor din Vest? Că o femeie de serviciu la un spital poate ajunge la o leafă de 3.000 de lei, adică la 650 de euro?
Multe femei din vestul țării îngrijesc bătrâni în Austria. Acasă le-au rămas copiii. Guvernul cancelarului Sebastian Kurz vrea să reducă la jumătate alocațiile copiilor care trăiesc în altă țară. Mama va avea un salariu diminuat. Rămâne totuși cu o mie și vreo sută de euro, dacă are doar un copil.
Pe marile șantiere din Italia, Spania, Germania muncitorii români ridică undeva între 1.200 și 1.400 de euro lunar. Din acești bani trebuie să-și achite chiria și costurile vieții, de multe ori mai pipărate decât acasă. Totuși, românașii noștri au strâns punga și au trimis acasă anul trecut aproape cinci miliarde de euro. Ce s-a făcut cu acești bani?
Soțiile rămase sau rudele de acasă au construit câte o casă sau le-au renovat pe cele -vechi. Așa se explică o creștere semnificativă a prețurilor de pe piața construcțiilor.
Dacă imobiliarele raportează o mărire cu 8-10% a prețurilor la locuințe și la case, nu același procent se oglindește în prețurile lucrărilor.
Nu cred că există o mai mare piață neagră decât cea a constructorilor. Un zilier, cărător de roabă, cere cel puțin 100 de lei, masă, țigări și câte o bere. Câștigul net se ridică astfel la vreo 30 de euro. Dacă înmulțim cu 24 de zile lucrătoare, ajungem la calificata sumă de 720 de euro. Bani acasă. În mână. Nu cu taxe, ca afară.
Un meseriaș bun are pretenția de a câștiga -1.400-1.500 de euro în două săptămâni. La negru. Deci undeva la 3.000 de euro pe lună. Bani care greu se obțin afară.
„Vrem o țară ca afară!”, strigă corul protestatarilor. Și curelele lor de emisie din UM-uri.
Dar știu băieții și fetele care vâră ură prin iarmaroace, cum vârau pe vremuri țăranii fum în livezi, ca să izgonească bruma, că e mai bine să -lucrezi acasă decât printre străini?
Oare câți dintre cei 4,5 milioane de români din diaspora, din care aproape jumătate lucrează în construcții, știu că rămâi cu mai mulți bani în mână alături de mama și de tata, lângă copii, acasă, decât printre străini, unde ai program fix de lucru și o chirie de cel puțin o sută de euro, asta dacă împarți locuința cu alți șapte?
