» Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului (IICCR) a scos la lumina zeci de acte normative ale PCR care nu au fost publicate niciodata. Ele arata cum erau favorizati activistii de partid la Spitalul Elias, dar si fapte marunte: salariile cam subrede ale preotilor si limita de 50 USD la vama.
» Cercetatorii recunosc ca "sindromul secretomaniei" nu le-a permis sa sape mai adanc, dar spera ca arhiva Secretariatului General al Guvernului le va furniza noi nestemate ale comunismului.
Consiliul de ministri al Republicii Socialiste Romania hotara, in decembrie 1970, ca in spitalele bune ale Capitalei nu ajungeai in functie de boala, ci de functia in partid. Astfel, in Sectia A a Spitalului "Elias" (cunoscut ca spital al nomenclaturii) se puteau interna numai demnitarii cu staif: membrii si supleantii Comitetului Executiv si secretarii CC al PCR, impreuna cu sotia, copiii si parintii ambilor soti; presedintele, vicepresedintii si secretarul Consiliului de Stat, impreuna cu sotia sau sotul; presedintele si vicepresedintii Marii Adunari Nationale; membrii Guvernului; prim-secretarul CC al UTC, impreuna cu sotia sau sotul; procurorul general, presedintele Tribunalului Suprem, rectorul Academiei "stefan Gheorghiu", impreuna cu sotia sau sotul; presedintele Academiei si presedintii academiilor de stiinte, impreuna cu sotia sau sotul.
IICCR recunoaste ca nu a descoperit tocmai crime ale comunismului, ci mai degraba fapte care arata cum activismul de partid le facea viata mai dulce comunistilor de frunte si familiilor acestora. "Doar pe acestea le-am gasit, dar ele sunt extrem de interesante pentru istorici: tratamentul preferential pentru activistii de partid sau al fostilor ilegalisti comunisti", explica presedintele IICCR, istoricul Marius Oprea. Directorul IICCR, istoricul Stejarel Olaru, arata valoarea acestor documente pentru cercetatori: "Noi cautam in arhive tot ce inseamna acte care au stat la baza functionarii regimului comunist, pentru ca orice cercetator care are nevoie de ele sa le poata accesa. Vor urma si altele, mai spectaculoase, pe masura ce le vom gasi".
De ce ascundea PCR aceste hotarari legislative de ochii lumi, tinandu-le la secret, nici chiar oamenii care au lucrat in sistem nu stiu. Deputatul PSD Valer Dorneanu, fost consilier al Consiliului Legislativ intre 1985 si 1989, isi aminteste sistemul: "Exista aceasta practica de a nu publica hotarari guvernamentale sau decrete prezidentiale. Emitentii decideau asta dupa anumite criterii pe care numai ei le stiau sau le hotarau pe loc. Ele se comunicau doar institutiilor direct interesate". Daca regimul comunist traia dupa o logica greu de inteles, istoricul Cristian Vasile, colaborator la Raportul Tismaneanu, nu isi explica de ce, dupa revolutie, aceste documente nu au devenit publice: "Mi se pare aberant ca aceste documente nu au fost publice chiar din ianuarie 1990. Nu sunt mari revelatii, dar in respectiva perioada Ion Iliescu si guvernantii vremii considerau ca se creeaza un precedent si ca se va ajunge la dosarele de cadre. Era un bulgare de zapada care putea creste".
Presedintele IICCR, Marius Oprea, stie ca arhivele comunismului contin documente mult mai suculente decat ce a iesit pana acum, dar dificultatea cu care aceste arhive sunt declasificate este mai puternica. "Urmeaza sa mai publicam documentele declasificate din arhiva Secretariatului General al Guvernului. E vorba despre documente din perioada 1948-1964 care vizau actiuni represive ale comunismului, de genul deportarilor sau recompensarii soldatilor din trupele Securitatii", anunta Marius Oprea.
Secretomania care domneste in Romania este explicabila pentru Cristian Vasile: "Un precedent l-ar fi speriat pe Ion Iliescu, asa ca actele acestea ale Guvernului au zacut inutil timp de 16-17 ani. Sindromul secretului guverneaza si Legea Arhivelor, prin care se introducea acel termen aberant de 30 de ani pentru accesul la un document de partid". Istoricul si-ar dori sa vada publicate in special stenogramele Guvernului de dupa 1957, iar cercetatorul IICCR Marius Burcea promite ca asa va fi: "Speram ca in mai-iunie sa publicam si respectivele documente, extrem de importante, printre care stenogramele Consiliului de Ministri, hotararile prin care se recompensau ofiterii operativi ai trupelor de Securitate si altele".
Salariile preotilor si valuta de la vama
Un decret ascuns din 1978 stabilea salariile lunare nete, platite de la bugetul de stat, pentru personalul clerical din cadrul cultului ortodox. Patriarhul Romaniei primea 3.225 lei, mitropolitii – 2.675, episcopii si episcopii vicari – cate 2.375 lei. Urmau consilierii mitropolitilor – cu cate 1.700 de lei, preotii, staretii si diaconii – cu cate 615 lei, iar "cantaretii" – 580 de lei.
O alta decizie a Consiliului de Stat stabilea in 1978, tot in secret, sumele in valuta la care aveau dreptul persoanele ce calatoreau in strainatate. Romanii care calatoreau in fostul spatiu socialist aveau dreptul sa schimbe in moneda tarii respective intre 1.500 si 2.000 de lei, in functie de perioada de sedere. Cei care plecau in Turcia si Grecia aveau dreptul sa schimbe 30 de dolari, indiferent de durata vizitei. Pentru Austria se puteau schimba doar 40 de dolari, in timp ce pentru celelalte tari nesocialiste – 50 de dolari.