Sustinerea pe care liberalii par decisi sa i-o acorde Noricai Nicolai chiar si dupa decizia Curtii Constitutionale este semnul clar ca razboiul impotriva presedintelui a intrat in faza absurdo-cretina. Este prima data cand prelungirea unui scandal peste limitele logicii politice nu are alta miza decat simpla rafuiala si aratatul unor muschi distrofici. Pana acum, in spatele "razboiului intre palate", sintagma inventata de strategii partidului si intretinuta de opozitia aservita, se puteau decela realele motivatii: satisfacerea clientelei politice prin legi, licitatii aranjate si nepotism, protejarea dosariabililor de anchete sau mize pur electorale. Acum, cel mult poate fi vorba de chestiunea dosarelor, desi cred ca incrancenarea pro-Norica trece dincolo de ea.
Personajul nu joaca un rol atat de important in actiunea dosarul si e greu de crezut ca este singurul om in care partidul are incredere pe aceasta zona. Chiuariu a fost o dovada excelenta. Acest cvasinecunoscut, ale carui singure merite erau apartenenta la o famiglie si o doza nemasurabila de tupeu, s-a achitat de misiune in mod exemplar. Nu doar Norica se poate ridica la inaltimea lui. Dupa cum a reiesit din episodul Melescanu si avizele pentru urmarirea penala a ministrilor, este vorba de mandatul pe care respectivul il primeste din partea partidului. Iar aici lucrurile sunt clare: orice liberal ar veni la Ministerul Justitiei, ar face precum Chiuariu, ba, chiar mai mult, ca se intra in campanie. Cu alte cuvinte, Norica este lesne de inlocuit.
La capitolul imagine, o alegere mai catastrofala era greu de facut, iar prelungirea conflictului va provoca daune care se vor contabiliza in viitorul apropiat. Senatoarea sta mizerabil in sondaje, este antipatica, are un trecut dubios si o nepoata prea faimoasa, plus ca este departe de a fi vreun geniu juridic ramas nedescoperit. Toate acestea se stiu bine in PNL, ba chiar si gruparea radicala care face zid de vorbe in juru-i o recunoaste pe la colturi.
Atunci? De ce se incranceneaza PNL, fortand o remaniere guvernamentala pentru ea si riscand astfel sa arunce in derizoriu o atat de necesara schimbare de garda? In mod evident, actualul cabinet trebuie sa scape de ministrii care i-au adus proasta faima si care au devenit subiect de bancuri. Dar a face o remaniere doar pentru a o impune si pe Nicolai la pachet arata cat de departe au ajuns obsesia antibasesciana si dorinta patalogica a unora de a intretine scandalul.
Doar ca de data aceasta demersul este prea transparent si degeaba se inghesuie orbanii sa ne convinga ca Basescu i-a scos in drum trecerea de pietoni si ca Nicolai este Aleasa fara de care Justitia penelista nu-si poate indeplini misiunea, ca nu tine. Circul se intoarce impotriva lor.
Dar tot raul spre bine. In felul acesta Nicolai isi dovedeste pentru prima oara utilitatea. A deschis o dezbatere la nivel institutional despre numirile in functia de ministru. Faptul ca presedintele poate refuza chiar si numai o singura data un ministru ii va face pe guvernanti ceva mai atenti pe viitor. In al doilea rand, a aratat ca trecutul incarcat poate constitui un impediment la accederea in functii, ceea ce e un semnal de avertisment in contextul evenimentelor legate de CNSAS. Daca o biata
mapa profesionala patata prin partile esentiale poate duce la respingerea unui ministru, daramite un dosar de Securitate.
Dar si mai utila este Nicolai prin mesajele clare si simple pe care le-a transmis electoratului: PNL nu are oameni, crede ca doar Norica il poate apara de Justitie, dar mai ales ii arata degetul mijlociu lui Basescu, pentru ca altceva nu mai stie sa faca.