» In deserturile ucigatoare ale Asiei, calul este bunul cel mai de pret. Coranul include pasaje intregi despre cresterea cailor din rasa pursange arab, iar regulile pentru pastrarea puritatii rasei sunt respectate cu sfintenie de mai bine de 1500 de ani. Se spune ca domnitorii valahi si moldoveni, printre care Mihai Viteazul si stefan cel Mare, au primit la inscaunare din partea turcilor, ca semn de pretuire si incredere reciproca, exemplare de exceptie din rasa pursange arab. Romania se numara printre putinele state care se pot mandri cu o adevarata "scoala" de pursange arab. Herghelia Mangalia este singura din tara unde s-a pastrat si a fost dezvoltata de-a lungul timpului aceasta rasa.
Specialistii in domeniu considera rasa pursange arab drept cea mai buna din intreaga lume. Atestata inca din anii 500, rasa a fost adusa de catre razboinicii persi din Asia Centrala in Peninsula Araba. Primele incrucisari au fost facute din necesitatea obtinerii unor performante deosebite. Primii care au utilizat acesti cai au fost jefuitorii de caravane, care organizau atacuri-fulger asupra transporturilor din desert. Calul era cel mai rapid mijloc de deplasare, iar de-a lungul timpului rasele crescute intre dune au capatat capacitati exceptionale. Pursangele arab este calul cel mai rezistent la temperaturi ridicate si efort, atinge o viteza de peste 70 de kilometri pe ora, nu se sperie de zgomote, are o imunitate mare la boli si este foarte sociabil. Rasa a patruns in Europa, fiind repede asimilata datorita andurantei, care a facut ca pursangele arab sa fie cel mai apreciat cal de lupta.
Jumatate de ora de libertate pe zi
Pentru un neavizat "arabii" par niste cai obisnuiti, mai mici decat rasele traditionale romanesti. Nu ies in evidenta. Primul pas in grajd iti schimba insa radical perceptia. Desi am fost insotit de ingrijitori, "arabii" m-au simtit imediat si au inceput sa se agite. Urmaresc cu atentie intrusul si pricep ca este rost de o "plimbare". "Armasarii de monta publica sunt scosi afara in anotimpul rece intre 15 si 30 de minute", precizeaza Constantin Ancuta, seful hergheliei. Fiecare armasar este lasat liber prin rotatie intr-un tarc special amenajat, pentru evitarea unor posibile conflicte intre animale. Primul este Dahoman XXXVI-18. Rasa shagya arab, 400 de kilograme de muschi si fibra. Incordat ca un arc, Dahoman mananca pamantul. Vrea sa alerge, nu-i ajunge perimetrul ingradit. Dupa expirarea timpului "regulamentar", nu prea vrea sa intre in grajd. Urmeaza un pursange arab. Ghazal XVI-24 este si mai iute. Cerceteaza gardurile in cautarea unui loc pe unde sa sara. Are toate "ingredientele" rasei: mandru, curajos, muschii incordati si o inteligenta iesita din comun. Intre reprizele de galop vine sa cerceteze indeaproape aparatul de fotografiat si nu se da inlaturi sa-si manifeste nemultumirea ca am intrat pe teritoriul lui.
In numele tatalui
Pentru un control strict al rasei, crescatorii de cai au pastrat de-a lungul generatiilor numele masculilor. Cifrele romane reprezinta generatia, iar cifrele arabe numarul de "copii". Dahoman XXXVI-18 face parte din a 36-a generatie a "strabunicului" Dahoman si este al 18-lea urmas al "tatalui" Dahoman. Calitatea armasarilor a fost confirmata acum doi ani, atunci cand crescatorii constanteni au obtinut premiul de excelenta la nivel national.
Criza de ingrijitori
Lipsa personalului calificat a devenit o mare problema. Inainte de 1989 personalul era asigurat de liceele si facultatile de profil din agricultura. Acum specialistii au disparut. "Herghelia are 50 de salariati. Nu toti se ocupa direct de cai. Avem personal TESA si pe cei care se ocupa de utilaje", a declarat seful hergheliei. Cea mai mare parte a furajelor sunt produse pe terenul hergheliei. Unitatea are 342 de cai de rasa si opt ponei. Periodic, herghelia organizeaza licitatii pentru vanzarea cailor pursange. In functie de varsta si performante, caii se vand cu preturi cuprinse intre 30 si 150 milioane de lei vechi.
