Are peste 90 de ani si mai bine de 70 i-a trait printre oi. Ii place sa vorbeasca in snoave si sa nu spuna direct ceea ce gandeste. Acum, la aproape un veac de existenta, Mos stefan a decis ca e timpul sa aiba si carte de munca, pentru prima data in viata lui, dupa ce a fost si prin Spania cioban.
stefan grosu sau "mos stefan", cum il stie toata lumea, a auzit ca un om de afaceri din Lupeni angajeaza ciobani cu carte de munca. Salaraiul era motivant, 1.000 de lei, fata de pensia lui de veteran de razboi de doar 100 de lei. Munca la stana nu il sperie, doar a trait mai bine de 70 de ani printre mioare. Meseria a mostenit-o din tata in fiu, iar oile sunt viata lui. "Mos stefan" are peste 90 de ani, sau, mai bine zis, "mai sunt trei luni sa fac 100 fara noua ani", cum ii place sa-si prezinte varsta. Zambeste sugubat si te priveste direct sa vada daca ai inteles cimilitura lui. Fara sa stea mult pe ganduri l-a sunat pe intreprinzator, pe care oricum il cunostea de peste 20 de ani, sa ii spuna ca vrea sa se angajeze cioban la turma de 120 de mioare. "Cautam ciobani si m-am trezit ca ma suna Mos stefan. Eu stiam un Mos stefan, pe care il cunoscusem din 1987, dar si atunci era tot mos. Am intrebat care Mos stefan si, cand mi-am dat seama ca e acelasi, l-am intrebat daca mai traieste si am stabilit sa ne vedem. Ma gandeam ca va veni un om care abia se misca, dar m-am trezit cu acelasi Mos stefan pe care il cunosteam de 20 de ani, neschimbat", povesteste Emil Parau, cel care ii va face ciobanului prima carte de munca din viata lui. Mai in gluma, mai in serios, longevivul oier a garantat ca cel putin 10 ani vor lucra impreuna. Momentul este deosebit de important pentru batranul plin de viata, care a venit imbracat cu grija, dar va schimba rapid sacoul cu cojocul de cioban.
Poveste printre mii de mioare
Pentru stefan Grosu nu exista, practic, alta meserie decat cea de cioban. A crescut si a trait o viata printre oi, intai cu mioarele familiei si apoi ca cioban angajat. De loc este din comuna Sugag – judetul Alba si acolo a deprins meseria: "De la etatea de 12 ani am plecat cu oile familiei. Noi din mosi-stramosi am avut grija de oi. Am avut trei surori si eram cel mai mic, dar si singurul baiat, si tatal meu a avut nevoie de mine". A intrerupt practicarea meseriei doar cand a fost in armata, unde a facut pe ordonanta la un colonel, dar tot a fost si perioada aceea buna la ceva, pentru ca stefan a invatat carte. Spune ca are sase clase, dar cand a fost incorporat nu stia nici sa semneze, pentru ca mieii l-au salvat in fiecare an de scoala. A trecut si prin razboi, dar s-a intors la oile lui. Despre razboi nu vrea sa vorbeasca, este un subiect care ii alunga veselia din ochi si ii umple de lacrimi privirea. Lacrimile se usuca insa imediat cand aduce din nou vorba despre mioarele lui dragi, la care nu ar renunta pentru nimic. "Eu, in 90 de ani, nu cred ca am dormit 30 de ani in casa. Nu am prea multi ani ca cioban, dar am depasit 70 de ani", glumeste oierul. Spune ca meseria este grea si trebuie sa-i stii randuiala, pentru ca nu toti care poarta cojoc sunt si ciobani, iar oile nu pot fi obligate sa faca nimic din ce nu vor. "Sa va spui eu asa, de la inceput, asta-i o meserie foarte grea. Dimineata, la 4.00, oile trebuie sa fie mulse. Oile pleaca la pasune la 6.00, la 6.00 trebuie sa fi gata sa nu se moleseasca oile de la soare. Ele trebuie sa plece cu roua pe ele, sa nu se zbiceasca roua pe ele. Tu le indrepti, dar traseul il fac oile, trebuie sa te lasi dupa ele. Cand se culca trebuie sa le dai pace, chiar daca e devreme. Cand se scoala, le dai pace sa plece unde vor ele, ca daca le obligi, se supara, si iar se culca, si vine seara, si lapte nu-i. Eu am imbatranit langa oi", povesteste cu multa pasiune Mos stefan. In viata lui a intalnit deopotriva ursi si lupi si spune ca s-a luptat cu ei sau, mai bine zis, "ursii s-au luptat cu mine". Viata printre oi l-a dus si pe meleaguri spaniole, acolo unde unul dintre cei cinci copii ai lui este cioban, dar dupa doua luni printre oile din Spania a decis ca e timpul sa se intoarca acasa. De 12 ani a venit in Valea Jiului, unde a pastorit oile momarlanilor de aici, dupa ce a umblat prin toti muntii patriei.
Secretul vietii indelungate, cumpatarea
Mos stefan provine dintr-o familie longeviva. Bunicul lui a trecut in nefiinta la 107 ani, iar tatal sau la 103 ani. "Eu sper sa traiesc macar 200, sa-i intrec pe toti. Mi-a dat Dumnezeu o avere mare: sanatatea. Am umblat mult, dar un om sa ciobaneasca 70 de ani nu am mai intalnit", spune serios ciobanul din Valea Jiului. O intoarce repede pe gluma ca sa spuna ca "am multe gagici care nu ma lasa sa imbatranesc, ca sa profite de mine". Isi cere imediat scuze daca, din greseala, ar fi intrecut masura. Senin, explica faptul ca secretul sau il reprezinta cumpatarea si faptul ca si-a pastrat optimismul chiar daca este vaduv de 27 de ani. Bea in fiecare zi un paharel de tuica, dar niciodata mai mult de 200 ml: "Daca depasesc masura, doua zile apoi nu mai sunt om. si pisica mi se pare ca tropaie prin casa. Asa ca refuz politicos". Din armata nu a mai facut nici o injectie si, daca raceste, se trateaza singur, asa cum a invatat in casa parinteasca. "Cunosc doctori, dar ca prieteni. Dau mana cu ei si atat. Din armata nu am mai avut injectie in corpul meu", afirma cu mandrie Mos stefan. Este mandru si de cei cinci copii pe care ii are, mai ales ca fiecare este la casa lui. Au parasit judetul Alba ca sa se aseze in judetul Hunedoara, langa Calan, dar el a mai strabatut cativa zeci de kilometri ca sa vina in Valea Jiului, la momarlanii din Uricani, mai apoi ca cioban, cu carte de munca, la Lupeni. Era singurul lucru pe care nu-l avea si chiar si-l dorea, ca un "trofeu" personal.
» Nu canta la fluier
Mos Stefan are un singur regret. Desi traieste de mai bine de 70 de ani intre turmele de mioare, nu stie sa cante la fluier. A invatat sa citeasca, chiar si numerele si calculele le-a deprins, dar nu si taina fluierului. "Am imbatranit printre oi si ala nu-l pot invata. Nu-mi merg degetele, nu pot sa cant la fluier", spune cu oarecare regret stefan Grosu. Dar daca a reusit sa isi faca prima carte de munca la peste 90 de ani, s-ar putea ca viitorul sa-i rezerve si aceasta surpriza.
