2007 a confirmat ca imensul deficit extern constituie cea mai mare si mai grava problema a economiei din Romania. In ciuda tratarii sale cu usurinta de catre factorii guvernamentali si monetari ai tarii, chiar cu o anumita desconsiderare, acesta s-a instalat atat de puternic in intreaga fibra a economiei incat de acum toate nefericirile care pot veni vor izvori din deficitul extern. In 2007 au intervenit cateva elemente noi in legatura cu deficitul extern. Acesta a cunoscut o rata anuala de crestere (peste 70%), nicicand cunoscuta anterior, cu toate ca baza din 2006 de la care a pornit era si asa fabuloasa. S-a atins un record dramatic: 14% echivalent PIB, cota reprezentand aproape o triplare fata de 2003, care vorbeste de la sine despre caracterul sau destabilizant. si mai important este ca deficitul extern a inceput in 2007 sa-si puna pe masa nota de plata. Leul a luat traiectoria devalorizarii, dupa ce se falise cu o apreciere aproape sistematica, iar inflatia, care fusese coborata tocmai pe seama aprecierii leului, a luat-o in sus. Poate si mai important pentru perspectiva, finantarea preponderenta a deficitului extern a trecut in seama indatorarii externe, in masura in care investitiile directe straine, in pofida faptului ca nu au scazut, n-au mai putut acoperi decat vreo 40% din deficitul ce si-a continuat expansiunea, fata de 90% in 2006.
Desi nu place, 2007 a confirmat si ca deficitul extern este o amenintare nu numai pentru cursul leului si, implicit, pentru stapanirea inflatiei, dar si pentru mult cantata crestere economica. Desi acest adevar nu prea este spus, cresterea economica din ultimii ani s-a bazat disproportionat de mult pe consum in crestere din import, ceea ce o face nu numai nesanatoasa si nesustenabila, dar si dependenta de o capacitate de plata pentru importuri, care se va subtia in mod obiectiv pe an ce trece.
In aceste conditii, vechiul adagio poetic "de unde vii, unde te duci?" este mai de actualitate decat oricand in materie de deficit extern. Cercetatorii economici sunt datori in 2008 cu o analiza obiectiva asupra acestui subiect.
O analiza sumara, de natura empirica – fara pretentii verdictionale, ci doar ca tema de reflectie –, arata ca deficitul extern, evident generat de cel comercial, se afla, cel putin deocamdata, intr-un cerc vicios cu investitiile directe straine. Triplarea deficitului extern in ultimii ani, respectiv exact in perioada expansiunii investitiilor straine in Romania, nu este catusi de putin intamplatoare sau vreo simpla coincidenta. Investitiile straine constituie izvorul cresterii economice obtinute in Romania. Aceasta crestere economica este insa una bazata pe import. In actuala faza a lucrurilor, investitiile straine creeaza mult mai multe importuri decat exporturi. si explicatia o constituie structura investitiilor straine. Pe de o parte, investitiile straine sunt concentrate preponderent in sectoarele financiar, imobiliar si de retail. Toate acestea, prin sinea lucrurilor, nu creeaza exporturi. In schimb, promoveaza masiv importurile. Retailul din Romania se bazeaza pe import. Imobiliarul, axat fiind pe rezidente de lux si birouri, este asezat, de asemenea, pe import. In financiar, componenta interna in aprovizionare si utilare este aproape nula.
Pe de alta parte, slaba implicare a investitiilor straine in industrie are loc de fapt sub forma relocarilor de unitati productive, in care sunt aduse din strainatate nu doar echipamente, ci si retelele de aprovizionare. si chiar daca este vorba de productie pentru alte piete, importul – intr-o prima faza, daca nu si mai tarziu – este mai mare decat exportul. Ar fi o tema interesanta de cercetare cat, in cadrul uzinelor Renault din Romania, este import si cat este export sub forma mult cantatelor Loganuri, date mereu si mereu de exemplu de contributie a investitiilor directe straine la exporturile "romanesti"!
Fapt este ca, pana in prezent, cu cat au crescut investitiile straine, facute in structura aratata, cu atat a sporit si deficitul extern. si nimic nu sugereaza ca acest cerc vicios nu va continua! Evident, nu este vina investitiilor straine. De la acestea nu ne putem astepta decat ca vor cauta, firesc, profitul maxim, si nu echilibrele economice din Romania. Ca acest profit vine din import sau din export (din punct de vedere romanesc) nu poate fi de interes pentru investitiile straine. "Vina" apartine slabiciunii competitive a capitalului autohton, care nu este in masura sa impuna obtinerea unei cresteri economice endogene, bazata pe expansiunea pietei interne si pe export, si nu pe import. Vaduvit de pozitiile-cheie din economie, cedate capitalului strain, capitalul autohton are mereu mai mici sanse de a genera o asemenea crestere economica. Deficitul extern este cronic si integral la cheremul capitalului strain!
