Lidia Barbulescu intruchipeaza la perfectie imaginea managerului-sef al justitiei romanesti in vremuri post-Macovei. Expresia faciala a domniei sale, constand dintr-o interesanta combinatie de cinism profund si beligeranta naturala, va fi avut, indubitabil, harul de a o evidentia inca in era comunista, eclipsand, prin urmare, restul colegilor magistrati. Primul demers al noului presedinte al Consiliului Superior al Magistraturii a vizat mapele profesionale ale colegilor, doamna Barbulescu solicitand transferul acestor documente de la Parchetul General si Ministerul Justitiei la CSM. Cine mai poate exclude, de acum, posibilitatea reinfiintarii fostului serviciu secret al Justitiei, SIPA, desfiintat in 2006?
Sefa CSM isi datoreaza notorietatea Rodicai Stanoiu, care a adus-o in 2001 la Bucuresti – dupa ce se va fi convins, fireste, ca justitia practicata in Oltenita excela in asemenea masura incat merita extinsa la plan national. Momentele de varf ale carierelor Lidiei Barbulescu, Mariei Huza si ale celorlalti prozeliti ai continuitatii vechiului sistem judiciar se suprapun perioadei in care un numar de procurori implicati in anchete privind mai-marii zilei s-au trezit, brusc, vanati. Ovidiu Budusan se vedea nevoit, in 2001, sa ceara azil politic in Franta; Cristian Panait deceda, in 2002, in circumstante ramase neelucidate pana in prezent – cazand in gol de la un etaj superior dupa ce refuzase sa compromita un alt procuror, decis sa sfideze establishmentul corupt.
Barbulescu are, deocamdata, destule preocupari – de exemplu, DNA. Nici procurorul-sef al acestui departament, Daniel Morar, si nici procurorul general al Romaniei, Laura Codruta Kövesi, nu vor binevoi sa dispara in ceata peste noapte. Iar in actualul context general, presiunile aliantei transpartinice aflate la putere vor creste – dorindu-se, evident, o vesta garantat nepatata pentru toti politicienii de varf cu dosare de anchetare intocmite in perioada 2005-2007. Teodor Melescanu, ministrul interimar al Justitiei, s-a dovedit a fi omul de paie cel mai indicat. Pare absolut probabil ca Tudor Chiuariu, proaspat numitul consilier pe probleme juridice al premierului, sa fie, de fapt, adevaratul ministru, in stare sa-si puna numaidecat la punct si la treaba colegul liberal ori de cate ori marioneta mai varstnica s-ar dovedi retinuta in a recurge la tertipurile ce se impun.
Anul trecut, CSM a fost unica institutie din cadrul sferei oficiale a justitiei care a scapat de criticile si razbunarile lui Chiuariu – obsecviozitatea Consiliului fiind rasplatita ca atare. Vechile metode de numire a judecatorilor au fost reintroduse pe sest, CSM neferindu-se nici sa-i spuna Bancii Mondiale sa-si vada de treburi, dupa ce institutia internationala se declarase nemultumita de felul in care erau utilizati banii proveniti chiar de la ea. Daca puristii din strainatate insistasera pe tema modului de promovare a examenelor in justitie – anume strict pe criterii de merit –, reprezentantii justitiei romanesti au decis ca se impunea mai degraba o grila de admitere sau promovare bazata pe un set de intrebari cunoscute in avans – incredibila inovatie! Cand o serie de candidati s-au revoltat impotriva dubioasei metodologii, CSM a strans randurile, iar membrii sai acuzati de astfel de escrocherii au ramas pana astazi feriti de orice fel de consecinte legale si/sau profesionale.
De cand CSM a devenit managerul sistemului de justitie prezumtiv supus separarii puterilor in stat, cu alte cuvinte independent, a reusit sa convinga doar asupra unui unic aspect – anume ca managerii sai sunt la fel de arbitrari si impertinenti ca responsabilii din vremea ministeriatului Rodicai Stanoiu, cand resortul dispunea de un serviciu secret propriu – condus de Marian Ureche – si de o serie de alte instrumente si modalitati pentru a impune vointa PSD asupra celor responsabili cu mentinerea libertatii si demnitatii actului de justitie. Sub obladuirea discipolilor doamnei Stanoiu, CSM va depune, neindoielnic, "toate eforturile" pentru ca cei mai putini dintre politicienii prinsi cu mata in sac sa ajunga, vreodata, dupa gratii – indiferent de gravitatea faptelor lor. Judecatori sau procurori – vor fi cu totii rasplatiti in functie de discretia si receptivitatea cu care inteleg sa se incline in fata realitatii politice.
Pana la sfarsitul lunii in curs, Uniunea Europeana se va pronunta pe tema acestei contrarevolutii desfasurate in sistemul judiciar romanesc – sa speram ca va fi luat act de pleiada celor intamplate in era post-Macovei.
Tom Gallagher este profesor la Universitatea Bradford din Marea Britanie
