Ajuns la venerabila varsta de optzeci si sase de ani trecuti, Maiestatea Sa Regele Mihai I al Romaniei facea cunoscut, la 30 decembrie 2007, din castelul sau de la Savarsin, judetul Arad, documentul numit "Statutul complet al Casei Regale", un adevarat testament dinastic si politic ce intra in vigoare in aceeasi zi. El poate fi calificat, fara indoiala, ca o reforma impusa atat de istorie – abolirea monarhiei din Romania cu exact saizeci de ani inainte, chiar in aceeasi zi –, cat si de circumstantele vietii (faptul ca toti copiii cuplului regal sunt… fete; intoarcerea in tara dupa caderea regimului comunist). Desigur, nu toate reformele sunt democratice, iar cea intreprinsa in interiorul Casei Regale a Romaniei (Hohenzollern-Sigmaringen) nu aspira in nici un fel la vreo democratizare. Ba, dimpotriva: ea pare sa vrea sa apere institutia monarhica de la noi de toate relele schimbarilor din ultimele decenii si de cele ce vor veni. Este, altfel spus, o reforma de semn contrar, destinata sa prezerve o institutie mostenita din evul mediu (si chiar mai dinainte) de disolutie, asigurandu-i existenta chiar si in catacombele ori in marginea istoriei.
Principiile dupa care se intreprinde reformarea prin noul statut par sa fie: exclusivism, paternalism, autoritarism. Iar viziunea aceasta este importanta, pentru ca arata ce ar aduce restaurarea monarhiei pe Dambovita pentru toti romanii. Se incepe prin a face una cu pamantul toate reglementarile anterioare. "Prin acest document, toate statutele precedente si toate privilegiile, apelativele, titlurile, rangurile si drepturile dinastilor sau ale descendentilor lor sunt revocate", precizeaza introducerea documentului, redistribuind rolurile dinastice si refacand jocurile de familie ce pareau pana acum definitivate.
Oarecum frapanta este decizia dupa care "traditiile noastre de familie includ si vor include intotdeauna credinta crestin-ortodoxa, care va servi drept principiu calauzitor in toate deciziile viitoare. Pastrand respect pentru libertatea de credinta si de constiinta a individului, toti membrii dinastici ai Familiei vor apartine ritului crestin ortodox". Prin traditii de familie se asuma, dupa cate se pot intrezari, doar cele de la Carol I incoace. La fel, nici clamata libertate de credinta si constiinta individuala recunoscuta membrilor Casei nu pare sa mearga mai departe de nivelul formal, caci este de inteles ca unul dintre cei apropiati Regelui care s-ar converti la vreo alta religie si-ar pierde statutul dinastic.
O conceptie care nu este originala, fiind impartasita si de alte nuclee dinastice, dar care, la inceput de secol XXI, suna dur si arbitrar este cea dupa care "Casa Regala a Romaniei este o comunitate de familie autonoma infiintata si organizata pe baza prevederilor acestui Statut Dinastic, de acum in vigoare. Ea va fi compusa din membri prin nastere sau membri prin casatorie, numai dupa cum este stabilit de acest document". In privinta aceasta, de altfel, nu se mai lasa nimic neclarificat. Descendenta ramane doar pe seama urmasilor lui Mihai I, nu si a lui Carol al II-lea. Printul Paul isi poate lua, astfel, adio de la sperantele de pana acum… La fel si "toate principesele prin nastere ale Casei Regale a Romaniei vor inceta a mai fi membri ai Casei Regale a Romaniei la momentul casatoriei si vor primi titlul si apelativul sotului lor" si sa fie clar: "Nici un succesor al unei femei membru al Casei Regale a Romaniei nu va deveni membru al Familiei Regale a Romaniei prin nastere…".
In viitor, daca s-ar ivi vreun succesor minor, el nu va atinge majoratul politic decat cu doisprezece ani dupa varsta la care primesc drept de vot ceilalti romani. "seful Casei Regale a Romaniei nu va putea, in nici o situatie, sa amendeze, sa modifice sau sa interpreteze prevederile acestor Norme pana la implinirea varstei de treizeci de ani".
In fapt, modelul monarhic sprijinit de Regele Mihai I este cel de care englezii scapau prin revolutia glorioasa, la sfarsitul sec. al XVII-lea: "Totalitatea deciziilor si a rezolutiilor ramane atributul exclusiv al sefului Casei Regale a Romaniei". si, cum un autoritarism autentic se lasa imblanzit, intr-o conceptie conservatoare, ca in vremea iluminismului, numai prin luminare, se precizeaza ca "seful Casei Regale a Romaniei guverneaza familia ca un bun parinte". Despre tara nu se spune nimic, dar a mai ramas ceva nespus?
Ah, da! "Folosirea pseudonimelor literare si artistice este permisa, cu conditia ca seful Casei Regale a Romaniei sa fi autorizat un asemenea uz, in scris, dar aceasta permisiune este si ramane revocabila." Altfel spus, nu poti deveni pseudonim decat cu voie directa de la rege si numai cat timp vrea el sa te lase. In plus, "in cazul in care vreo sectiune a acestui document, numit Normele Fundamentale ale Casei Regale a Romaniei – Statutul complet al Casei Regale, va fi considerata, de vreo curte, a fi neaplicabila pentru orice motiv, termenii, conditiile si obligatiile ramase nu vor fi afectate si vor ramane in vigoare". Iata, pana la urma, si limitele respectului fata de lege. Perfect rezonabile, daca se tine seama de circumstanta ca regii – unsi ai lui Dumnezeu – dau legile, nu le asculta.
Singura relaxare – abolirea legii salice – priveste putinta de a urca pe tron a descendentelor Maiestatii Sale. Tot e ceva.
