Anul 2008 va fi anul hotararilor decisive in mai multe dosare fierbinti ce au ca obiect stingerea conflictelor generate de secesiuni in diferite regiuni ale lumii.
Intalnirea de la Annapolis din 27 noiembrie 2007 a concentrat atentia lumii asupra celei mai disputate regiuni de conflict continuu, dintre Israel si statul palestinian. In paralel, presiunile de impunere a unei solutii pentru Kosovo s-au intensificat fara precedent, opozitia dintre oficialii occidentali, pe de o parte, si Serbia-Rusia, pe de alta parte, devenind aproape ireconciliabila.
Un alt set de state nerecunoscute – Transnistria, Abhazia si Nagorno Karabah – asteapta clarificarea definitiva a statutului provinciei Kosovo pentru a urma o cale politico-diplomatica similara pentru propria recunoastere.
Problema acestor zone a inflamat retorica politica dintre SUA si Rusia la niveluri ce amintesc de Razboiul Rece.
Dublu secesionism. Cazul particular al R. Moldova
Republica Moldova este un stat artefact, creat in urma compromisurilor marilor puteri care au decis in 1989 noua harta est-europeana a reasezarilor statale. A fost normal sa se ajunga la un prag de netrecut in relatiile Romaniei cu Republica Moldova, asa cum se intampla de obicei in relatia dintre statul natural si umbra sa, statul artefact. Expresiile de tipul "podul de flori peste Prut" sau "state-surori romanesti" au pierdut orice sens in noua geopolitica regionala.
Aceasta stare de lucruri apare sprijinita de doua realitati clare: pretentia de statalitate a Republicii Moldova, membru al ONU, este o constructie postsovietica; in R. Moldova se afla la putere ultimul regim comunist din Europa, al patrulea din lume (Coreea de Nord, Cuba, China). Astazi, a fi comunist la Chisinau este sinonim cu a fi antiroman. Toate consecintele tin de manipularea privind sferele de influenta in regiunea Marii Negre.
Scopul actualului regim de la Chisinau nu este sa-si rezolve problema secesiunii Transnistriei (in fond, enclava, profitabila pentru toti, permite intelegeri "subterane" cordiale), ci sa mentina cat mai mult timp starea de secesiune fata de Romania. Intreg statu-quo-ul moldovenesc dovedeste aceasta realitate. Recent, la un seminar tematic gazduit de Bucuresti, mai multi analisti si fosti membri de executive au tras concluzii: "Una e sa crezi in anecdote si alta e sa traiesti in ele, caci tine doar de anecdota viata in R. Moldova", spunea Ion Ungureanu, fost ministru al Culturii in Guvernul Mircea Snegur.
Caci ce altceva sunt astazi moldovenii vorbitori de "limba moldoveneasca" decat niste romani fara de Romanie, condusi ideologic de niste restantieri neo-sovietici, care au bagat tara in propriul buzunar. Sectorul civil din R. Moldova, o palida opozitie, nu va putea schimba mare lucru la Chisinau, oricat de multi bani spera sa obtina din partea romana. Pe de alta parte, dorinta de a dobandi un pasaport romanesc a devenit pentru cei mai multi cetateni moldoveni sinonima cu accesul in normalitate si iesirea din patria "mankurtilor". Pentru moldovenii din primele zile de independenta, "mankurtul" lui Cinghiz Aitmatov era omul care si-a uitat si ultimul firicel din radacina, istoria, originea, parintii si amintirile. Pe aceste creiere si-a incrustat presedintele Voronin autoritatea ideologic-antiromaneasca. Iar PCRM nu mai este un partid comunist autentic, ci un partid avanpost al creatorului de teritorii artificiale, Rusia postsovietica. Voronin nu stie ca ideologul fundamental, Karl Marx, a scris pagini memorabile despre romani, recunoscandu-le aportul istoric ("Marx, insemnari despre romani", 1980). Poate tocmai de aceea, la o analiza profunda, vedem ca daca un stat ca Republica Moldova exista e o dovada ca Uniunea Sovietica nu a murit.
In contextul regional, Transnistria dobandeste o importanta mai mare decat i se acorda de catre multi analisti romani. Precedentul Kosovo va consacra in 2008 urgentarea solutionarii celor trei teritorii care "stau la coada": Transnistria, Abhazia si Osetia de Sud. Lucrurile vor intra pe un fagas al pacii, iar sunetul banilor de investit in aceste teritorii se aude de pe acum.
Mapamond
» Situatia la zi a zonelor nerecunoscute
A. State nerecunoscute care isi exercita controlul de facto asupra teritoriului lor:
1. Abhazia si-a autoproclamat independenta fata de Georgia in 1990, urmand un razboi direct intre 1992 si 1994. Acordul de incetare a focului a lasat Abhazia in afara controlului guvernului georgian.
2. Republica China defineste controlul asupra insulei Taiwan si a catorva insulite din apropiere, a celor care au pierdut in razboiul civil din China (armata Guomintang, condusa de Cian Kai si). Statul si-a pierdut locul la ONU in 1970, in folosul Republicii Populare Chineze, astazi doar 26 de state recunoscand entitatea.
3. Kosovo functioneaza astazi sub administrarea Natiunilor Unite dupa incetarea bombardamentelor NATO asupra Serbiei, in 1999. Din punct de vedere legal este o provincie autonoma a Serbiei.
4. Nagorno Karabah, in Azerbaidjan, functioneaza autoproclamat, fiind recunoscuta doar de Armenia. Conflict inghetat, fara solutie imediata.
5. Republica Turca a Ciprului de Nord s-a autoinstaurat dupa o invazie a fortelor turcesti in 1974, dupa ce guvernul dictatorial de la Atena a vrut sa anexeze Ciprul. E recunoscuta oficial doar de Turcia.
6. Osetia de Sud, in Georgia, cu majoritate rusofona, s-a autoproclamat in 1991, iar acordul de incetare a focului a fost semnat in 1992. A fost atasata Gruziei dupa razboiul civil din URSS, intre 1918 si 1920.
7. Somaliland – s-a autoproclamat in 1991, dar razboiul civil continua, guvernul central somalez neputand exercita controlul in zona. Interventia americana din 1992-1993 s-a soldat cu un esec.
8. Transnistria (Republica Moldoveneasca Nistreana) si-a autoproclamat independenta in 1990; a urmat razboiul cu armata guvernului de la Chisinau, din martie-iunie 1992. Conflict inghetat, mai multe proiecte de solutionare fiind discutate in format pentagonal (OSCE, Rusia, Ucraina, Chisinau si Tiraspol) plus UE si SUA.
B. State partial recunoscute, in mare parte aflate sub ocupatie:
1. Statul Palestina, proclamat in 1998, recunoscut de o serie de state arabe si musulmane. Statul Israel a recunoscut autoritatea unui guvern palestinian in teritoriile Gaza si Cisiordania (malul drept-vestic al raului Iordan).
2. Sahara Occidentala (Western Sahara), stat ocupat de Maroc in 1970. Este recunoscut de unele state si e membru al Uniunii Africane.
3-4. Katanga, desprinsa dupa decolonizarea Congo-ului belgian, a rezistat intre 1960 si 1964. Biafra s-a desprins de Nigeria dupa un sangeros razboi si a rezistat intre 1967 si ianuarie 1970, cand a incetat prin colaps militar.
C. Miscari secesioniste:
Exista in Belgia (Valonia si Flandra), Canada (zona secesionista Québec), Franta (insula Corsica), Spania (zona basca Euskadi). Un referendum pentru desprinderea de sub autoritatea guvernului britanic a avut loc in Scotia, in 1977.
