Intrebati-va: "Eu am un ideal, un tel inalt al vietii mele?" Multi dintre noi ne ducem viata doar cu grijile trupesti. Dar viata omului trebuie sa aiba si o vedere luminata de astre – iar acest orizont nu poate fi decat un ideal, un tel inalt care sa ne determine rostul, o implinire frumoasa in toate anotimpurile varstelor pe care le traim?
Acesta e doar un gand al meu naiv, venit din nori? I-am cerut memoriei sa-mi scoata din "fisele" sale macar o cugetare a inteleptilor care sa-mi sprijine acest gand. si iata ce mi-a scos: "A fi idealist (in sensul de a avea un ideal, n.m.) nu inseamna a trai cu capul in nori, dupa cum a fi realist nu inseamna a te balaci in noroi. (…) Idealul este astrul care lumineaza de sus si poleieste cu aur trista mocirla a vietii". Sunt cuvintele lui Lucian Blaga. Intr-adevar, idealul este o stea spre care sa privim cu ochii fiintei noastre si care ne poate lumina viata. Fireste, idealul este un tel inalt pe care putini dintre noi il putem avea, cei mai multi traim doar cu rostul vietii de pe scoarta pamanteasca. Dar cata lumina aduc omenirii cei ce-si inchina viata unui ideal, chiar daca, pentru a-l implini, trec prin foc, ca in aceste versuri ale lui Henrik Ibsen (scriitor norvegian, 1828-1906): "E-naltator sa iti alegi un tel / si-apoi trecand prin foc, s-ajungi la el". stiu, putini dintre noi putem avea un ideal, ci doar iluzii cu care ne mai coloram cenusiul vietii, cum spune scriitorul francez Marcel Proust: "Ca sa ne facem realitatea suportabila, suntem cu totii siliti sa intretinem in noi o iluzie." Dar ce bine ar fi sa avem in viata macar o menire, dupa cum noteaza Tolstoi in "Jurnal" (ianuarie 1901): "Viata consta in a dobandi mai mult si mai mult adevarul cu privire la menirea ta si a trai mai mult si mai mult in concordanta cu acest adevar."
