Amintiri de decembrie
Daca stai de vorba cu cei care au trait nemijlocit revolutia din decembrie 1989, ai senzatia ca multe din declaratiile lor au un caracter aproape ireal. Parca nici nu le vine sa creada ca ei sunt protagonistii acelor intamplari si nu altii. Multi dintre revolutionarii adevarati care atunci si-au pus sufletul in palma si puteau foarte usor sa treaca pe lumea cealalta, au fost umilliti in ultimul hal cand au descoperit ca certificat de revolutionar au si persoane care atunci, in acel sfarsit de decembrie, nici macar nu au fost in tara. De aceea ei nici nu mai vor sa vorbeasca. Sau marturiile sunt sobre, retinute, evita emfaza si detesta grandilocventa. Acestia sunt eroii care atunci, daca ar fi murit, n-ar mai fi stiut nimic din ce avea sa urmeze, de integrarea Romaniei in UE si in NATO, de coruptia triumfatoare, de gaunosenia politicenilor, de impostura frenetica, etc etc. Ar fi fost mai fericiti?
Violente gratuite
Dacia Mutulescu, nascuta in 1967, a fost retinuta in zona restaurantului Gradinita in ziua de 21 decembrie 1989 si dupa ce a fost serios molestata a fost dusa, impreuna cu alti manifestanti, la Jilava. Incercase sa opreasca inaintarea unor transportoare militare. Iata marturia ei:
In dimineata zilei de 21 decembire 1989 ma aflam la domiciliul meu, situat pe strada Franklin nr 16, Bucuresti. La radio era transmis mitingul oficial in Piata Palatului. La un moment dat s-au auzit la radio o pocnitura si un strigat de femeie din multime, si transmisiunea s-a intrerupt. Dupa putin timp, am iesit din casa pentru a incerca sa vad ce se intampla. In Piata Palatului era mare vanzoleala, am vazut persoane care plecau schiopatand, plangand, cu hainele rupte. Am remarcat un morman constituit din pancarte rupte, de haine invalmasite, adunate intr-un colt al Pietei. Barbati in civil incercau sa-i convinga pe oamenii care participau la miting sa ramana afirmand ca momentul de panica trecuse si ca situatia e sub control. Am parasit Piata Palatului si m-am indreptat spe Piata Amzei, luand-o pe stradutele laterale, dintre Calea Victoriei si bulevardul Magheru. Ajungand prin spate in zona Bisericii Albe, am auzit vuiet de multime si am vazut pe Calea Victoriei un grup de oameni care manifestau. M-am apropiat si am intrat in manifestatie. Eram aproximativ 150 de participanti ad-hoc, scandam lozinci precum, vrem guvern democrat, guvern al poporului, am cantat Hora Unirii tinandu-ne de mana intr-un mare cerc, in fata hotelului Bucuresti. Un barbat in civil, cu o caciula de miel pe cap, incerca sa ne convinga sa plecam linistiti acasa. Din Piata Palatului se auzea discursul tovarasului…
La un moment dat, sirul de soldati care izolau Calea Victoriei de Piata Palatului, au intrat in forta printre manifestantii din fata hotelului Bucuresti, pentru a-i risipi. Manifestantii au inceput sa fuga pe stradutele laterale incercand sa scape. Am parasit zona si am ajuns in Piata Amzei, unde nu era nici un semn de razvratire, Soldatii USLA blocau intersectia ce ducea spre magazinul Eva pentru a izola o alta manifestatie. Majoritatea manifestantilor erau masati in fata cinematografului Studio. Am intrat in randurile lor. Cineva a impartit paine, altcineva a impartit flori la manifestanti si la soldati…
La un moment dat un TAB a intrat in mare viteza pe bulevardul Magheru, venind dinspre Eva. Lumea de pe carosabil s-a retras pe margini. La nivelul Pietii Romane, TAB-ul a facut o intoarcere de 180 de grade si a intrat din nou pe bd. Magheru. Am decis sa ma opun. M-am indreptat spre mijlocul bulevardului, cu o floare in mana, si m-am postat pe traiectoria masinii. La inceput, aceasta nu si-a schimbat traiectoria, totusi, in ultima clipa, m-a ocolit. Atunci i-am incurajat pe cei care stateau pe margine sa coboare de pe trotoare, sa revina pe carosabil, caci pana la urma nu puteau sa ne omoare pe toti. M-am asezat turceste pe mijlocul bulevardului si alti oameni au venit alaturi, luandu-ne de brat ca sa facem un lant uman. Soldatii s-au napustit spre noi si am fost prima inhatata. Cei doi manifestanti de alaturi au incercat sa ma retina (pe unul il chema Lucian, nu-i stiu decat prenumele), insa au fost si ei ridicati si bagati in duba postata pe mijlocul bulevardului. Soldatii m-au tras cu violenta de par, de haine, m-au lovit cu capul de caldaram si tragandu-ma de picioare m-au aruncat in duba. In duba se afla deja o femeie care, la Jilava, avea sa ne spuna ca ea a fost cea care a strigat in Piata Palatului, in timpul mitingului. Am fost depusi la Circa 1 de militie de pe bd. Ana Ipatescu. La coborare, soldatii m-au impins si militienii ne-au inconjurat cu agresivitate, dandu-ne suturi si pumni. Am fost introdusi intr-o incapere, unde am fost obligati sa stam cu mainile pe zid, cu fata spre perete timp de mai multe ore. Ma durea foarte tare maxilarul in urma pumnilor primiti si simteam junghiuri in spate si la rinichi. La un moment dat barbatii au fost scosi din camera de arest. Am fost condusa la un interogatoriu. Mi s-a spus ca vor fi aduse fotografii si ca am incurcat-o. Am fost readusa in camera de arest, care se umplea din ce in ce mai mult. Seara tarziu, am fost aruncata cu alte femei in dube de transport penitenciar si am ajuns la destinatie, penitenciarul Jilava.
Mi s-au luat actele de identitate. Am predat banii aflati in posesia mea si am fost obligata sa semnez inventarul lor intr-un registru, la rubrica detinut. Am protestat zicand ca nu a fost nici un proces, deci ca nu sunt decat retinuta, nu detinuta. Am fost introdusa cu alte femei intr-o celula mare. Am fost scoasa iar la interogatoriu si amenintata, cine va plateste, ba? O sa spui tu pana la urma! Mai multe femei au fost introduse in celula in decursul noptii, unele fiind ranite prin glont. Dimineata, am auzit o serie de impuscaturi in apopierea cladirii und eram retinuta.
Am fost eliberati pe la pranz, spunandu-ni-se ca "tovarasul" a dat ordin sa fim iertati. Ne-am cautat actele de identitate pe o masa enorma, unde erau ingramadite. Un autocar ne-a depus la intrarea in Bucuresti. Am ajuns in Piata Palatului, unde era multa lume. Spre seara a inceput sa se traga…
Se anunta greva generala…
Marturia lui stefan Bosnigeanu, membru al Asociatiei "21 decembrie": In jurul orei 18 in timp ce noi scandam lozinci, fortele de reprimare ne-au asaltat cu focuri de mitraliera pe durata a catorva minute. Eu ma aflam la aproximativ sapte metri de armata si millitie si, inspaimantat, m-am culcat la pamant si m-am adapostit sub o masina. In acest timp m-am trezit ca ma trage cineva de picioare. Era un tanar care mi-a spus, scoala domnule ca au tras cu cartuse oarbe. A trecut dinspre Universitate spre Romana un TAB pe care s-a suit din mers un tanar. Observandu-l, conducatorul TAB-ului a franat brusc si l-a aruncat pe asfalt. In acest moment impreuna cu alti tineri l-am luat pe brate, l-am urcat intr-o Dacie si l-am transportat la spitalul Coltea. Imediat au aparut doua camioane cu soldati iar cand a venit si al treilea camion, aceasta cam in jurul orei 19, soferul a accelerat si a intrat in plin in oameni. Cativa tineri au incercat sa ia victimele, dar fortele de represiune au tras rafale de arma si au mai omorat si pe alti nevinovati. Dupa toate aceste incercari de intimidare, nu pleca nmeni si am inceput sa ne incurajam unii pe altii strigand, nu plecam, fara violenta, moarte pentru libertate…
Dupa aceasta, pe la orele 20, fortele de represiune au incercat sa ne imprastie cu o coloana de masini de la pompieri venind dinspre Piata Romana, spre Universitatii. Ne stropeau cu apa, iar noi, cei mai curajosi, am incercat sa ne urcam pe ele si sa le oprim. Eu, fiind mai in varsta, nu am reusit sa ma urc, dar i-am ajutat pe tineri sa poata sa se urce, sa inchida apa si sa rupa furtunele…
In jurul orelor 21 trupele de represiune au incercat sa inainteze spre multime, lovind cu bastoanele, reusind sa inainteze cativa metri spre Universitate. Vazand ca le-a reusit, au mai repetat manevra, de data aceasta inaintand tot cam vreo 10 metri la intersectia cu Batistei. Apoi au mai intrat in multime inca doua randuri de coloane de masini de pompieri, care au fost blocate. O fata a prins de un stalp din piata o lozinca pe care scria cu rosu Jos tiranul iar un tanar a scris cu vopsea verde pe geamurile de Intercontinental mai multe inscriptii. Se anunta ca a doua zi se instituie greva generala si nu se va lucra in toata tara…
