Nasterea lui Iisus Hristos – Craciunul, a generat de-a lungul secolelor un intreg complex de ritualuri pastrate pana in ziua de azi.
Sarbatorile de iarna existau inca din antichitate, romanii celebrand in aceasta perioada Saturnaliile, la inceputul solstitiului din 21 decembrie, dar si o serie de festivitati inchinate zeului Soare. In anul 325 imparatul Constantin cel Mare introduce oficial Craciunul in calendarul crestin, drept sarbatoare amintind de nasterea Mantuitorului.
Ritualurii traditionale
O practica de sorginte romaneasca, intalnita pe intreg teritoriul tarii, o reprezinta taierea porcului. Ziua de Ignat, 20 decembrie, prima zi a sarbatorilor de iarna, este dedicata in intregime acestui ritual, locuitorii din zonele rurale care nu cresc porc trebuind sa sacrifice un alt animal, pentru a putea duce la capat actul ofrandei, incheiat cu nelipsita pomana, semn al terminarii postului de 40 de zile. Totodata, in interiorul casei este impodobit bradul, un simbol al Sfintei Treimi, considerat astfel in Evul Mediu datorita formei triunghiulare si a tineretii vesnice insuflate de permanenta sa culoare verde. Sarbatoarea Craciunului reprezinta un prilej de bucurie pentru copiii care asteapta cu nerabdare impodobirea bradului, mersul cu colindele, precum si cadourile pe care urmeaza sa le primeasca in noaptea de 24 spre 25 decembrie de la Mos Craciun. Acesta, nefiind insa un personaj cu origini populare romanesti, a fost imprumutat din zona traditiilor apusene abia la inceputul secolului XIX.
Primiti cu colindul?
Zilele de 23 si 24, cunoscute ca Ajun al Craciunului, sunt dedicate cantecelor traditionale. Tineri si mai putin tineri, dar in special copiii, merg din casa in casa, colindand de dimineata si pana pe inserat. Dupa celebrul "ne dati ori nu ne dati…", gazdele impart colindatorilor covrigi, nuci si mere, acestia incantandu-i cu cantece atat de provenienta religioasa, dar si laice, mostenite pe cale orala si de factura regionala. In afara colindelor traditionale, precum "Leru-i ler", "Florile dalbe" sau "Ziurel de ziua", exista si o serie de jocuri puse in scena de catre cei tineri, precum Vicleimul sau Capra. Vicleimul sau Irozii, nume sub care mai este cunoscut, infatiseaza misterul nasterii Domnului, urmarind pas cu pas toate momentele sale. Personajele jucate ii reprezinta pe Irod, citiva legionari romani, cei trei Magi si pruncul Iisus. O astfel de sceneta a fost introdusa in tarile romane prin intermediul sasilor transilvaneni in secolul XVIII. Capra, reprezinta un alt tip de spectacol traditional practicat in aceasta perioada. Socotit drept un animal care prin comportamentul sau ofera predictii asupra anului ce urmeaza, capra dezvolta prin etapele ceremonialului, asemanator patimilor lui Hristos – omorare, ingropare, inviere – elemente de cult menite sa aduca rod culturilor si spor in imperecherea animalelor. Etalarea de covoare, stergare si podoabe viu colorate, asortate cu ample motive florale, sunt parte esentiala a spectacolului propriu-zis, alaturi de multitudinea mastilor cu semne distinctive, marite grotesc pentru a sublinia hilaritatea personajelor. Plugusorul este cel mai cunoscut colind, intalnit cu predilectie in Moldova, in ajunul Anului Nou. Stravechi obicei, prin excelenta agrar, se mai practica si in ziua de azi de catre copii si tineri care pleaca la urat cu buhaiul, harapnicul si plugul, unealta de la care ii deriva si numele. Colinda plugusorului reprezinta o ruga de ocrotire a semanaturilor, prezentand in versurile sale munca grea a campului si necesitatea unui rod bun in anul care urmeaza.
Toate aceste traditii sunt parte integranta a mostenirii culturale a unui popor, care se poate mandri cu o istorie rituala transmisa oral cu mult inaintea aparitiei lui Iisus si care prin elementele sale de sorginte precrestina, nu a facut decat sa evidentieze caracterul ortodox al poporului roman si spiritualitatea sa pregnanta.