Episodul al cincilea din serialul "Romaniei libere" dedicat diplomatiei fata de URSS/Rusia intre anii 1945 si 2007 apartine profesorului Vasile Buga, fost consilier la Ambasada Romaniei din Moscova in anii 1990-1993 si 2000-2002, precum si coordonator al Laboratorului de Studii Ruse si Sovietice din cadrul Institutului de Istorie "Nicolae Iorga".
Pretextul dezbaterii il constituie raspunsul unor experti, diplomati si fosti ministri de Externe la un set de cinci intrebari. Comentariile lui Vasile Buga mentin ritmul, diplomatic exprimat, al criticilor din episoadele anterioare, mentionand necesitatea imperioasa a unei schimbari de fond in relatia cu spatiul ex-sovietic.
» Cum calificati diplomatia romaneasca fata de URSS/Rusia in cele trei etape specifice ale ei: 1945-1964, 1964-1989, 1990-2007, nu doar prin simple notari "de la 1 la 10", ci prin argumentele concrete ale actiunilor diplomatice?
In perioada 1945-1964 prestatia diplomatica a fost fara relevanta, obedienta fata de Moscova. Urma intocmai politica promovata de conducerea de partid si de stat a Romaniei. Nu este deloc intamplator faptul ca, tocmai in aceasta perioada, Romania a acceptat sa predea URSS, pe 23 mai 1948, in baza unui simplu protocol, Insula serpilor, considerata lipsita de importanta pentru statul roman. Astazi culegem roadele acelei politici mioape.
Intre 1964 si 1989, asistam la promovarea unei politici de distantare treptata de Moscova a conducerii de partid si de stat romane, fapt ce s-a reflectat si asupra calitatii activitatii diplomatiei romanesti. Aceasta a devenit mult mai receptiva la interesele nationale ale Romaniei si s-a afirmat cu mult mai mult curaj in promovarea cu tact a acestora, in combaterea argumentata a tezelor si orientarilor ce contraveneau politicii romanesti. A crescut, in aceasta perioada, fluxul de informatii despre evolutiile politice din Uniunea Sovietica, implicit sesizarea prompta a aspectelor cu impact asupra relatiilor cu Romania. Pregatirea profesionala a diplomatilor a inregistrat un salt calitativ, devenind tot mai capabili sa sustina in mod argumentat, in cadrul negocierilor, interesele nationale ale Romaniei. Contrar teoriei larg vehiculate in ultimii ani, relatiile romano-sovietice au cunoscut in acesti ani, in pofida divergentelor de pareri la nivelul conducerilor celor doua tari, o evolutie pe toate planurile: politic, economic, stiintific, cultural, in domeniile invatamantului, turismului, sportului etc.
Schimbarea lui Dumitru Prunariu, o mutare neinspirata
Primii ani dupa 1990 au fost caracterizati printr-o perioada de deruta, determinata de evenimentele din decembrie 1989 in Romania si inceperea procesului de erodare din interior a URSS, culminand cu colapsul acesteia in decembrie 1991. Aici se inscrie si semnarea controversatului Tratat politic de baza romano-sovietic in aprilie 1991. Cu toate acestea, diplomatia romaneasca a reusit sa contribuie la crearea noului cadrul juridic cu Rusia, precum si cu majoritatea fostelor republici sovietice devenite state independente. Un merit important a revenit conducerii diplomatiei romanesti din acesti ani, precum si profesionalismului de exceptie al primului ambasador roman la Moscova dupa 1989, Vasile sandru (n.r. – decedat pe post, la 2 mai 1992), sprijinit de o echipa de diplomati buni cunoscatori ai limbii, istoriei si culturii ruse.
Din anul 1996, s-a inregistrat un declin, din cauza ignorarii acestui spatiu si schimbarii prioritatilor politicii externe a Romanei. Dupa anul 2000, dialogul politic cu Rusia a revenit in atentia diplomatiei romanesti si a avut drept rezultat semnarea, in iulie 2003, a Tratatului politic de baza romano-rus, ratificat de parlamentele celor doua tari. Din pacate, potentialul oferit de acest document nu a fost valorificat in masura cuvenita si ca urmare a activitatii sub asteptari a Ambasadei romane la Moscova.
Perioada 2005-2007 s-a caracterizat printr-o racire accentuata a raporturilor romano-ruse. Schimbarea, inainte de incheierea mandatului, a ambasadorului roman la Moscova, cosmonautul Dumitru Prunariu, care reusise sa imprime un spirit nou relatiilor bilaterale intrate intr-un impas, a fost perceputa ca o miscare neinspirata, asa cum s-a dovedit ulterior.
» Prin ce s-a caracterizat politica externa fata de URSS inainte de decembrie 1989?
Dupa o perioada de nesocotire a intereselor nationale ale poporului roman, in politica externa s-a conturat tendinta de desprindere de sub influenta Moscovei. Procesul a fost marcat de succesul de a obtine retragerea trupelor sovietice din Romania in iunie 1958, urmata de "Declaratia de independenta din 1964", cum e cunoscut manifestul intitulat "Cu privire la pozitia Partidului Muncitoresc Roman in problemele miscarii comuniste si muncitoresti internationale".
Razvratiri
Din iulie 1965, Romania a promovat in mod constant o politica externa de independenta, care a venit, adesea, in contradictie cu politica Moscovei. Romania s-a afirmat cu o voce distincta in cadrul Consiliului de Ajutor Economic Reciproc (CAER) si al Tratatului de la Varsovia si a starnit deseori iritarea conducerii sovietice.
Exemple in acest sens: s-au mentinut relatiile diplomatice cu statul Israel, dupa criza din Orientul Apropiat in vara anului 1967; s-au stabilit relatii diplomatice cu R.F. Germania (ian. 1967), s-a depus o coroana de flori la monumentul maresalului finlandez Mannerheim, dezavuat de conducerea sovietica (aprilie 1968). Romania nu a participat la interventia militara in Cehoslovacia a celor cinci state participante la Tratatul de la Varsovia (august 1968), ba chiar a condamnat aceasta actiune. Tabloul este intregit de o serie de actiuni, fara consultarea Moscovei: realizarea vizitei oficiale in Romania a presedintelul Frantei Charles de Gaulle (mai 1968), a vizitei oficiale a presedintelui american R. Nixon (august 1969) si mentinerea relatiilor diplomatice cu Chile dupa 1973 (n.r. – caderea regimului marxist si instaurarea dictaturii lui Augusto Pinochet).
» Aprofundati, va rugam, identificarea problemelor diplomatiei romanesti de dupa 1990 care fac ca efortul de politica externa fata de spatiul ex-sovietic sa fie caracterizat in presa prin notatii ca "ineficient", "plin de prejudecati", "dezinteresat de interesul national"…, pana la calificative radicale, de genul "catastrofal".
Activitatea diplomatiei de dupa 1990 a cunoscut perioade de relansare si recul, ceea ce indreptateste caracterizarea acesteia ca "lipsita de coerenta si ineficienta". Unul din neajunsurile principale rezida in absenta unei strategii clare si constante vizand dezvoltarea relatiilor cu Moscova. Tentativele sporadice de relansare au fost anulate de semnale eronate la nivel politic sau abandonate pe parcurs, ca urmare a dezinteresului pentru finalizarea actiunilor preconizate. La aceasta se adauga lipsa initiativei, absenta contactelor diplomatilor romani cu cercurile politice, de afaceri, culturale si stiintifice din Federatia Rusa, ceea ce explica in mare masura saracia de propuneri care ar fi putut revigora relatiile bilaterale.
Dar, calitatea diplomatiei romanesti in spatiul ex-sovietic depinde in mare masura si de absenta unor cadre profesioniste, bune cunoscatoare sub toate aspectele ale specificului zonei si, in primul rand, ale limbii ruse. Diletantismul, lipsa de profesionalism, superficialitatea sau incompetenta cadrelor explica multe din esecurile diplomatiei romanesti in spatiul ex-sovietic, mai ales in Federatia Rusa.
» Concepeti o lista a prejudecatilor decizionalilor romani – motivate sau nu – fata de Rusia si fata de rusi. Astfel de prejudecati stau la baza unor decizii adesea contraproductive sau eronate.
Prejudecatile decizionalilor romani sunt legate, in mare parte in mod eronat, de neincrederea in Rusia, vazuta, in continuare, prin prisma imaginii construite in trecut. Acestea sunt legate de momentele de tensiune care au marcat istoria relatiilor dintre cele doua tari si mai putin de momentele cand acestea s-au aflat in raporturi de colaborare. In mod cu totul inexplicabil, contrar apartenentei Romaniei la NATO si UE, parteneriatului existent intre Rusia si UE si relatiilor bune pe care principalele state occidentale le intretin cu Rusia, unii lideri politici romani continua sa cultive ideea existentei unui pericol permanent emanand din partea Federatiei Ruse. Discursul acestora este construit pe rusofobia inertiala a unei parti a populatiei, expresie a unei culturi politice reduse. Rusia este invinuita de manifestarea de tendinte imperiale, de promovare a unei politici energetice discriminatorii. Reprosurile, indreptatite sau nu, la adresa politicii Rusiei nu impiedica insa principalele state ale UE, si ele dependente in mare masura de resursele energetice ale Rusiei, sa dezvolte relatii intense cu aceasta tara.
Rusia nu se aseamana cu Uniunea Sovietica
In ultima instanta, ca rezultat al unei asemenea optici inguste, partea care pierde este Romania. Nu se fac deloc eforturi pentru intelegerea specificului acestui stat multinational, aflat in plin proces de tranzitie. Oricat de imperfecta ar aparea democratia in Rusia (aratati-mi o tara cu o "democratie perfecta"), Rusia de azi nu se aseamana nici pe departe cu fosta Uniune Sovietica. Trebuie sa ne impacam cu ideea ca, asemenea oricarei tari, Rusia incearca sa-si consolideze stabilitatea interna, sa isi apere interesele atunci cand simte ca acestea ii sunt amenintate. Doar dialogul permanent permite acomodarea pozitiilor, gasirea solutiilor reciproc avantajoase.
» Oferiti-ne cateva sugestii de redresare, relansare, reformare, recastigare a unei pozitii de rang superior!
In momentul de fata este nevoie de recastigarea increderii intre cele doua state, incredere care a avut de suferit de pe urma unor declaratii gratuite, contraproductive, facute la nivel inalt la adresa politicii Rusiei. Aceste declaratii nu au fost sprijinite de nici unul dintre marii actori de pe arena internationala. Este nevoie de o abordare pragmatica, bazata pe incredere reciproca, lipsita de orice prejudecati. Nu e lipsita de interes ideea organizarii unei mese rotunde larg mediatizate, initiata pe linie parlamentara, guvernamentala, a redactiei unui ziar, a unei fundatii, reunind oameni de stiinta si cultura, politicieni, politologi, oameni de afaceri, reprezentanti ai mass-media din cele doua tari, care sa dezbata stadiul actual si perspectivele relatiilor romano-ruse. Aceasta ar permite relansarea dialogului politic, urmata de stabilirea unui calendar de actiuni multiple, pe un plan cat mai larg, in vederea stimularii schimburilor economice, culturale, stiintifice etc. Cred ca trebuie inceput cu extinderea contactelor culturale si stiintifice, pentru a crea masa critica necesara schimbarii mentalitatii care se mentine la nivelul unei anumite parti a opiniei publice si al clasei politice, tributara unor clisee ale trecutului.
Relansarea relatiilor depinde si de trimiterea la Moscova a unor diplomati profesionisti
Dezechilibrul serios in raporturile comerciale din cele doua tari reclama gasirea unor modalitati de crestere a exporturilor romanesti in Rusia, promovarea unor proiecte comune reciproc avantajoase, sprijinirea oamenilor de afaceri din Romania pentru gasirea unor oportunitati de afaceri in diferite regiuni ale Rusiei, asa cum fac multe din fostele state socialiste, care au stiut sa se mentina pe piata ruseasca. Este necesara stimularea interesului fata de studierea limbii ruse in scolile de cultura generala si institutiile de invatamant superior. Absenta in mediul universitar a unor catedre de istorie a Rusiei si Uniunii Sovietice, a unor centre de cercetare a evolutiilor din acest spatiu priveaza cadrele didactice si studentii de posibilitatea cunoasterii evolutiilor din Rusia, care se manifesta tot mai mult ca o mare putere aflata in vecinatatea imediata a Romaniei. Stabilirea unor contacte directe pe linia mass-media din cele doua tari, abordarea cu profesionalism a evolutiilor din Rusia, renuntarea la goana dupa subiecte facile, marginale, de senzatie vor permite unei parti a presei din Romania sa contribuie la formarea in opinia publica a unei imagini obiective asupra acestei tari.
Trimiterea la Moscova a unor diplomati care sa cunoasca profund spatiul, specificul si traditiile poporului rus, istoria si cultura acestuia, limba rusa, animati de pasiune, si nu de interese materiale, ar fi de natura sa contribuie la relansarea relatiilor romano-ruse. In definitiv, avem nevoie de o relatie normala, civilizata cu Rusia, lipsita de orice agresivitate fata de aceasta, de pe urma careia vor avea de castigat popoarele celor doua tari.
