E greu de crezut ca ramasitele fabricilor comuniste ar putea fi privite ca obiecte estetice, ca de pilda combinatul de la Anina ar putea avea vreo valoare turistica sau muzeala.
Totusi, acest fapt este o realitate: disciplina numita "arhitectura industriala", foarte la moda in statele occidentale cu trecut industrial bogat, isi indreapta atentia asupra urmelor revolutiei industriale – fabrici, cai ferate, poduri, gari, hale comerciale. Henk van Rensberge (www.abandoned-placed.com) se plimba peste tot in lume in cautarea de fabrici si institutii dezafectate, deasupra carora pluteste un aer straniu de pustietate. Realizata pe baza unor fotografii facute de Camil si Irina Iamandescu, expozitia "Arhitectura industriala" de la Institutul Cultural Roman este o tentativa romaneasca de conformare la acest trend. Comunismul in special a lasat in urma un material mai mult decat generos, compus din hale si colosi industriali. Fabrici ruginite, pe jumatate dezmembrate, gari sau poduri vechi sunt obiecte asupra carora obiectivul fotografic al celor doi pasionati se apleaca pentru a scoate efecte foarte poetice. Epava ruginita a unui vas, pe jumatate inghitit de namolurile si trestiile Deltei, tevaraia combinatului de la Anina, gari dezafectate, in caramida rosie, hale agonice in care mai lucreaza cativa oameni. In aceste cadre, peste care natura si-a instapanit din nou puterea, omul devine o prezenta stinghera, inutila. Mircea Cartarescu, un fan al acestor spatii "postapocaliptice", surprinde cel mai acut esenta expozitiei de la ICR: "Arhitecturii industriale ii sta cel mai bine ruinata, eventual in amurg. Cateva capodopere abstruse ale sale inca supravietuiesc. E timpul sa facem ceva cu ele." Combinatul de la Anina sau Fabrica de Conserve de la Sulina sunt astfel de capodopere, relicve ale comunismului fascinante tocmai prin rugina care s-a pus pe ele.